|
Acasa » REFERATE » DIFERENTIERI IN MASA VOCABULARULUI, EXEMPLE
DIFERENTIERI IN MASA VOCABULARULUI, EXEMPLE
Diferentieri in masa vocabularului, referat, exemple
Am amintit mai sus ca in masa vocabularului se includ arhaismele, regionalismele, neologismele, cuvintele de argou si de jargon.
Arhaismele sunt cuvinte care s-au invechit, au trecut in vocabularul pasiv al vorbitorilor si, treptat, au iesit din vorbirea uzuala, fiind concurate si, uneori, inlocuite cu altele mai noi. In general se invechesc, ies din uzul curent cuvintele care denumesc obiecte din domeniul vietii materiale, al organizarii politico-administrative supuse transformarilor, ceea ce duce la arhaizarea denumirilor corespunzatoare. Desigur o cauza a "invechirii" cuvintelor, a inlocuirii lor cu altele este modernizarea vocabularului, proces firesc in cazul unor cuvinte ca: "cinovnic", "olac", "polcovnic", "surghiun", concurate si inlocuite, treptat prin corespondentele neologice: "functionar", "curier", "colonel", "exil". Unele arhaisme se folosesc in literatura, in opere cu subiecte din trecut, in romane istorice (vezi romanele lui Sadoveanu). Cateva exemple: "argat", "bir", "flinta", "pusca", "uric", "document", "parcalab", "stolnic", "vistiernic" etc. (acestea din urma denumind functii si ranguri care au disparut).
Regionalismele sunt cuvinte (sau forme gramaticale si fonetice) specifice vorbirii dinitr-o anumita regiune a tarii: curechi "varza", cusma "caciula", (eu) lucru "lucrez", gioc "joc". Si regionalismele sunt folosite in operele literare pentru a reda culoarea locala, pentru a situa in spatiu actiunea, pentru a caracteriza (vezi, de exemplu, "Setea" de Titus Popovici, "Morometii" lui Marin Preda) sau pentru a ridiculiza personajele (vezi in acest sens "Telegrame" de I. L. Caragiale). Cand sunt bine dozate si corect folosite de scriitori, ele raspund unei intentii stilistice.
Cuvintele de argou apartin unui limbaj conventional, utilizat de un grup care urmareste sa se deosebeasca prin vocabular de restul vorbitorilor, dand acestor cuvinte si expresii un caracter special. Cuvintele si expresiile argotice sunt folosite nu numai de hoti si vagabonzi (sticlete, curcan pentru "politist") (vezi Groapa de Eugen Barbu), ci si de alte categorii de vorbitori (soferi, ospatari, si chiar elevi, studenti etc), cu rolul de a le colora exprimarea (misto, haios, sucari, a face blatu], a lasa masca). Unele elemente de argou isi pierd caracterul special, secret, pot trece in limbajul cotidian prin contactul dintre diferite medii sau prin intermediul literaturii, pot fi utilizate cu anumite intentii stilistice in literatura.
Un alt limbaj special este jargonul, specific unor categorii sociale sau unor profesii (medici, avocati). Prin cuvinte si expresii straine, neasimilate de limba uzuala, luate din franceza (odinioara si din greaca) cei care le folosesc vor sa se diferentieze de marea masa a vorbitorilor. Cuvinte ca "monser", "sarmant", "demoazela", "musiu" si altele (care erau mai mult sau mai putin stalcite de eroii lui Alecsandri si Caragiale) au ramas la periferia vocabularului romanesc.
O categorie importanta de cuvinte din masa vocabularului este aceea a neologismelor. Se intelege prin neologism orice cuvant nou aparut in vocabularul unei limbi, fie ca este imprumutat dintr-o limba straina, fie ca este creat in interiorul limbii respective. De obicei, cand vorbim de neologisme, ne referim la cuvintele împrumutate de romana, care au contribuit la imbogatirea, si modernizarea vocabularului.
Fondul lexical neologic al limbii noastre prezinta o mare bogatie si varietate. Procesul de patrundere a neologismelor in limba romana a inceput la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a intensificat in cursul secolului al XlX-lea, el continuand si astazi. De altfel, patrunderea masiva a neologismelor in vocabularul romanesc a dat nastere la discutii aprinse referitoare la utilitatea lor, la limbile din care romana putea sa imprumute aceste cuvinte, necesare pentru a denumi notiuni, obiecte si fenomene noi, aparute in cele mai diverse domenii ale realitatii materiale si spirituale ex.
- slava: brazda, coaja, drag, glas, grija, izvor, (a) iubi, mandru, munca, obicei, (a) obosi, (a) porunci, plug, slab, veac, vesel
- maghiara: chip, hotar, lacat, mestesug, oras
- turca: basma, cafea, chiftea, dulap, dusumea, halva, iaurt, mahala
- greacă: (a) molipsi, (a) plictisi, taifas, tipografie.
- franceza: automobil, apă de toaletă, consacra, fular, mercerie, precursor.
- italiană: acont, bariton, capodopera, chitara, con tabil, duet, solfegiu, spaghote, virament
- rusa: activist, agrotehnica, combinat (subst.), fotoreportaj, mecanizator
- germana: borniasina, cocs, matrita, rola, rucsac, sina
- engleza: baschet, fotbal, meci, set, tenis
Cele mai numeroase imprumuturi neologice facute in perioada amintita sunt de origine latino-romanica. Ele au dus la disparitia unor cuvinte de origine slava, greaca, turca, au fost adaptate la sistemul fonetic si gramatical al limbii romane.
Dintre neologismele care au intrat in vocabularul romanesc marea majoritate si-au dovedit, utilitatea, indeosebi termenii din limbajele stiintifice si tehnice.
Neologismele, in general, si cele din domeniul stiintei si tehnicii in special — fie imprumuturi, fie creatii noi romanesti —, au avut drept urmare modernizarea lexicului limbii romane, cresterea posibilitatilor de a denumi notiuni si obiecte noi sau fenomene aparute in dezvoltarea politica, economica si culturala a societatii romanesti.
Problemele pe caro le ridica cercetarea neologismelor din limba romana sunt multiple si deosebit de interesante; ele stau in atentia lingvistilor si a celor care se ocupa de cultivarea limbii romane literare.
|
|
