|
Acasa » REFERATE » DINCOLO DE NISIPURI REFERAT
DINCOLO DE NISIPURI REFERAT
Referat "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu
Apartenenta operei la genul epic, specia literara nuvela.
Fanus Neagu (n.1932) s-a inspirat adesea din lumea fabuloasa a Baraganului si a meleagurilor natale ale Brailei. în creatiile lui Fanus Neagu, faptele marunte ale vietii capata importanta si valoare, devenind adevarate evenimente care determina destinele eroilor, iar actiunile si obsesiile lor reliefeaza puternic trasaturile lor de caracter.
Nuvela "Dincolo de .nisipuri" a fost publicata în volumul "Cantonul parasit" din 1964, fiind, asa cum o numea Eugen Simion, "o naratiune aproape fantastica, povestea, pe scurt, a unui miraj într-un cadru de viata debordanta".
"Nuvela este specia epica în proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, iar personajele - nu prea numeroase - sunt caracterizate succint, în functie de contributia lor la desfasurarea actiunii."
"Nuvela prezinta fapte verosimile ce se constituie într-un singur conflict, o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai putin pe actiune si mai ales pe conturarea personajuluL Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea si mai scurta decât romanul".
Nuvela "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu este o opera epica, deoarece autorul îsi exprima sentimentele indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor, de aceea modul de expunere care predomina este naratiunea.
Ca în orice opera epica, prozatorul fixeaza de la început timpul si locul actiunii, vara anului 1946 si realitate dramatica a unui sat de pe malul Buzaului, ceea ce se constituie în expozitiune. Susteru, personajul principal al nuvelei, simbolizeaza - prin înfatisare si monolog interior - starea de saracie cumplita a oamenilor, provocata de seceta nemiloasa, care dura de doua veri. Visase ca plouase iar gradina de zarzavat înverzise ca altadata, dar Susteru este constient ca visul ramâne numai o dorinta imposibil de realizat. Dascalul satului, despre care se spunea ca înnebunise de foame si care îi cere sa traga un fum din lulea, completeaza imaginea dezolanta a satului. Saracia oamenilor este sugerata si de câteva gesturi semnificative: o femeie aduna balega într-o roaba, ca sa-si lipeasca prispa casei, un câine se scutura de purici, iar de la fierarie mirosea a copita arsa. Seceta prelungita pietrificase lutul de pe fundul râului, radacinile plantelor atârnau putrede, iar albia era plina de mâl uscat.
Intriga începe odata cu venirea unui calaret, care striga si arata cu mâna în spatele lui, tipând disperat ca vine gârla. Absenta apei creeaza o atmosfera de cosmar, halucinanta, ca si starea sufleteasca a oamenilor. De aceea Susteru, derutat si confuz, nu întelege imediat ce striga omul, iar când se dezmeticeste, necunoscutul era departe.
Desfasurarea actiunii este declansata de aceasta veste vitala pentru toata suflarea acestor meleaguri si se stârneste o agitatie neobisnuita. Clopotele bisericii au adunat satul întreg pe malul gârlei, toti locuitorii erau cuprinsi de frenezie: barbatii sapa, sparg movilele de pamânt, femeile îsi tin strâns copiii din teama de a nu fi luati de viitura, iar un batrân îsi pregateste cârligele pentru pescuit, intrând în conflict cu Susteru care-l acuza ca sperie pestele. Barbatii îsi suflecasera pantalonii pâna mai sus de genunchi, ca sa nu li se ude. Agitatia care a cuprins tot satul devenise absurda, oamenii sunt energizati acum de un optimism exagerat, din dorinta acumulata atâta vreme ca natura sa-si reia cursul normal. Inserarea amplifica nerabdarea, din ce în ce mai greu de stapânit, a satenilor, iar Susteru pune urechea la pamânt sa auda venirea apei si brusc, înca cinci oameni se trântesc pe
burta, dornici sa asculte sunetul apei. Sigur pe intuitiile sale, Susteru emite ideea ca morarii din satele de sus le-au oprit apa si-i acuza de hotie. Revoltati, satenii se avânta pe cai si pornesc, cuprinsi de un fel de disperare, spre satele dinspre munte, ca sa aduca gârla, altfel piereau. Susteru calarea în fruntea cetei, care se împutineaza treptat, deoarece caii erau obositi si slabiti din pricina foamei. Drumul este anevoios si lung. Ajunsi cu greu la prima moara constata ca iazul era secat. La a doua moara, ceata se redusese la jumatate, iazul era gol, iar jgheaburile erau pline cu tarâna.
Punctul culminant. Albia secata a râului, care se zareste dreapta pâna în departare, îi determina pe oameni sa renunte si sa se întoarca din drum.
Deznodamântul. Susteru, care, ramas singur, porneste mai departe atras de mirajul apei, sugerând dorinta nestapânita a barbatului de a-si transforma iluzia în realitate, suferinta în bucurie. Eroul refuza înfrângerea si continua cursa de unul singur, stapânit de obsesia idealului de a trece "dincolo de nisipuri". Apa este motivul central al nuvelei, ca simbol al vietii, în antiteza cu nisipul, care înseamna prabusire, inutilitate, esec.
O alta caracteristica a nuvelei este numarul mare de personaje unite printr-un destin nemilos. Susteru este personajul principal al nuvelei, individualizat atât prin zbuciumul interior, cât si prin actiunile si gesturile exterioare. Ceea ce-l particularizeaza, sunt tenacitatea si consecventa cu care îsi urmareste iluzia, dorinta încrâncenata de a scapa de seceta care provocase saracia cumplita în care se zbatea.
Dascalul satului, personaj secundar în nuvela, este reprezentativ pentru degradarea fizica si psihica în care poate ajunge omul din cauza foamei.
Mesagerul ciudat, întruchipat de calaret, este personaj episodic si simbolizeaza speranta iluzorie a oamenilor, gata sa creada într-un miracol, pentru a scapa de suferinta si chinuri.
Personajul colectiv este ilustrat de toti locuitorii satului, care, la aflarea vestii ca "vine gârla", reactioneaza ca un singur om, într-o unitate de gândire si de actiune, asa cum împartaseau aceeasi soarta nemiloasa.
Tragismul nuvelei "Dincolo de nisipuri" reiese din maiestria lui Fanus Neagu de a contura - prin naratiune - imaginea terifianta, dezolanta a satului de pe malul Buzaului.
Faptele marunte capata semnificatii majore, declanseaza evenimente care marcheaza viata eroilor. Monologul interior, dialogul, gesturile si atitudinile exterioare ale personajelor, dar mai ales obsesia secetei scot în relief trasaturi caracteriale deosebite.
Opera "Dincolo de nisipuri" urmareste un singur fir narativ, cu un conflict unic, contradictia dintre dorinta de viata a oamenilor si saracia provocata de lipsa unui element vital - apa. Accesul este pus pe construirea personajului prin fapte si atitudini. Pentru toate acestea, "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu este o nuvela.
|
|
