|
Acasa » REFERATE » DREPTATEA LUI TEPES
DREPTATEA LUI TEPES
Referat "Dreptatea lui Ţepes" legenda populara
[Apartenenţa operei la genul epic, specia literară legendă populară]
Dragostea pentru adevăr şi dreptate a poporului român, exprimată încă din cele mai vechi timpuri în creaţiile populare, a făcut ca spiritul justiţiar al domnitorului Vlad-Ţepeş să se păstreze în conştiinţa neamului românesc şi să intre în legendă.
Opera literară populară "Dreptatea lui Ţepeş" este o legendă istorică în proză, deoarece autorul anonim povesteşte o întâmplare petrecută în vremea marelui domnitor. Ca în orice legendă, predomină faptele imaginate, iar elementul real este prezenţa domnitorului, personaj atestat istoric.
Fiind o specie a genului epic, în legendă se povesteşte o întâmplare la care iau parte personaje.
Subiectul legendei.
Un negustor, care se afla în trecere prin Ţara Românească, pierduse o pungă cu o mie de lei şi oferă o recompensă de o sută de lei celui care i-o va aduce. In scurtă vreme, un om cinstit care găsise punga, i-o restituie. După ce şi-a recuperat banii, negustorul, regretând că a promis recompensa, se gândea, numărând banii, cum să facă să nu-1 răsplătească. Terminând de numărat, negustorul a spus că în pungă nu sunt decât nouă sute de lei, ca atare cel ce i-a adus punga şi-a oprit banii promişi. Supărat că este acuzat pe nedrept, omul cinstit s-a dus la Vodă ca să-i facă dreptate. Dându-şi seama de lăcomia negustorului, Ţepeş îi spune acestuia să restituiie punga celui care o găsise, deoarece aceasta nu era punga lui şi să aştepte una cu o mie de lei. Negustorul a fost nevoit să se supună hotărârii lui Vodă şi a regretat toată viaţa că a fost atât de lacom.
Ca în orice legendă, timpul şi spaţiul de desfăşurare a acţiunii nu sunt precizate. întâmplarea are loc în vremea domniei lui Vlad-Ţepeş, "pe la noi", după cum precizează
naratorul.
Autorul acestei creaţii populare a avut în intenţie să
evidenţieze inteligenţa şi spiritul de dreptate ale domnitorului muntean. Acesta îşi dă seama de necinstea negurstorului şi hotărăşte pedeapsa cea mai dureroasă pentru cel necinstit.
Celelalte două personaje reprezintă tipuri umane opuse. Autorul nu se opreşte asupra trăsăturilor fizice, ci le evidenţiază câteva trăsături morale.
Negustorul este lacom şi necinstit, deoare'ce refuză să dea recompensa promisă, inventând o minciună, iar creştinul este întruchiparea cinstei. El înapoiază punga fără să o fi deschis şi apelează la judecata lui Vodă, deoarece nu suportă ideea că este bănuit "a nu fi om de omenie".
Domnia cinstei în vremea lui Vlad-Ţepeş este accentuată şi de precizările naratorului că negustorul "se afla în călătorie pe la noi", iar creştinul era "om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau mulţi români pe vremea lui Ţepeş ".
Autorul anonim îmbină naraţiunea cu dialogul, cu ajutorul cărora ies în evidenţă trăsăturile morale ale personajelor.
Ca în orice operă literară populară, lexicul are expresii şi cuvinte populare: "om cu frica lui Dumnezeu", "neguţător", "făgăduială".
Legenda "Dreptatea lui Ţepeş" are un puternic caracter moralizator. Semnificaţia este cuprinsă şi în proverbul "Lăcomia strică omenia".
|
|
