|
Acasa » REFERATE » EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII REFERAT
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII REFERAT
Referat "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga
Aceasta scurta poezie publicata in fruntea volumului de debut al lui Lucian Blaga in 1919, simpla ca o respiratie spontana ce nu angajeaza idei abstracte, ci e menita sa se consume chiar in clipa in care e scrisa sau rostita, a devenit foarte cunoscuta ca "arta poetica", ca articulare a unui program care isi sporeste intelesul mai ales datorita operei in ansablu a marelui poet. Poet si filosof, Lucian Blaga creeaza doua universuri distincte -unu liric, altul speculativ-, in care regasim un numar comun de idei sau probleme, fara sa putem spune prin aceasta, ca un plan l-a determinat pe celalalt. Poezia explicandu-se prin sine isi pastreaza independenta, chiar daca predispozitia spre fiolosofare pe care o aflam aici isi gaseste un corespondent mai logic, deci mai inteligibil, in studiile de filosofie ale autorului. Filosofia lui Blaga este apoi impregnata de poezie, in ea regasindu-se elemente ale fantasticului sau ale mitologicului si mai ales un mod de a numi metaforic notiunile abstracte. Punctele de contact dintre cele doua domenii apar nu atat ca rezultat al unei circulatii de idei dintr-un plan intr-altul, cat mai degraba ca manifestari independente ale aceluiasi mod de a intelege universul.
In acest sens poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", cu care se deschide volumul de debut, "Poemele luminii din 1919", este ilustrativa. Aceasta poezie este arta poetica a lui Blaga. Ideile ei, desprinse dintr-o suita de reprezentari poetice, sant, in linii mari, aceleasi cu ideile enuntate teoretic si sistematic in "Cunoasterea luciferica" din 193, volum integrat ulterior in "Trilogia cunoasterii.
In ambele situatii, Blaga sugereaza aceeasi deosebire dintre gandirea logica sau paradisiaca si cea poetica sau luciferica, dar cu mijloace diferite. In "Trilogia cunoasterii" vorbeste de o "dualitate" a cunoasterii. Cunoasterea poetica este o "cunoastere luciferica" si are drept scop potentarea misterelor.
Structura poetica si semnificatiile. Poezia apare ca o scurta confesiune, in care Blaga infatiseaza atitudinea lui fata de tainele universale, optand cu fermitate nu pentru cunoasterea lor pe cale rationala, ci pentru potentarea lor prin contemplarea nemijlocita a formelor concrete sub care se infatiseaza. Aceasta conduita releva nu atat opozitia filosofica intre rationalism si irationalism, cat diferenta dintre gandirea rationala si gandirea poetica, aceasta din urma fiind creatoare de metafore, adica de imagini in care se intuieste simultan existenta a doua planuri diferite: unul concret si altul abstract.
Textul este poetic, nu conceptual, in care Blaga un numar de metafore nu unul de rationamente. Marturisirea lui se axeaza in jurul unor opozitii mereu amplificate: "eu-altii", "lumina mea-lu,lumina altora", " corola de minuni a lumii- flori", "ochi", "buze ori morminte". Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu- de altfel, cuvantul-cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedanta- semnifica pe poet, "lumina mea", semnifica gandirea poetica, "lumina altora"-gandirea logica, "corola de minuni"-misterele universale, "flori", "ochi", "buze", "morminte"- infatisarile concrete ale misterelor.
Structura antitetica marcata prin termenii principali, este accentuata prin distributia verbelor. In propozitiile in care subiectul este "eu", verbele predicative sant: "nu strivesc", "nu ucid", "nu sugrum" si "sporesc", "imbogatesc", "iubesc". Pentru "lumina altora", exista un singur verb predicativ: "sugruma", dar prin asociatii subintelese i se pot atasa si altele: "striveste, "ucide", "nu sporeste", "nu imbogateste", "nu iubeste".
Actiunile exprimate de verbe, reprezinta expresia metaforica a efectelor cunoasterii asupra spatiilor necunoscute. Cunoasterea logica reduce numeric misterele prin determinarea lor conceptuala, le sugruma vraja, adica farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoasterea poetica, dimpotriva, conserva fiorul concret al necunoscutului, ba chiar il sporeste, proiectand in misterele lumii un inteles, un rost si valori noi, care apartin poeziei.
Pornind de la premisa ca termenul "eu" e cheia de intelegere a ideii poetice, tot textul poate fi redus la doua propozitii: "eu nu strivesc corola de minuni a lumii, caci eu iubesc si ochi si flori si buze si morminte". Atitudinea de protejare a misterelor este explicata de catre autor prin sentimentul de iubire. Dar la Blaga iubirea nu e doar functie sentimentala; reprezinta mai mutlt decat un raport afectiv, ci este un instrument al cunoasterii, o modalitate de a patrunde in misterele prin chiar trairea nemijlocita a formelor lor tangibile, care sant supuse simturilor. Problema fundamentala pe care ne-o descopera Blaga, prin poezie, inseamna intuirea concreta, particulara, a universului. Sentimentul major este acela de contopire pana la identificare cu misterele universale, cu substanta ascunsa a lumii la care eul poetic se simte participand
Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", este o arta poetica, este marturisirea unui caz artistic si a unei conduite filosofice, asa se explica asezarea ei orgolioasa in fruntea creatiei poetice a lui Lucian Blaga.
Concluzii. In reprezentarile sale, Blaga pune intotdeauna un plan filosofic secundar si in aceasta privinta el seamana cu Eminescu. In toata opera lui, nu exista marturisire, notare a unei stari de spirit care sa nu incerce revelarea unei idei, lirismul sau fiind un mod esential reflexiv. O alta observatie se refera la capacitatea poetului de a-si plasticiza ideile, de a-si transmite abstractiile in forme concrete, ceea ce dovedeste o remarcabila forta de maturizare. Eugen Lovinescu, primul care a studiat "mecanica" poeziei lui Blaga, arata ca poetul isi fixeaza intotdeauna impresia sau constatarea de ordin intelectual printr-o comparatie cu un termen din lumea materiala. Astfel Eugen Lovinescu il considera "unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre"
Asa deci, ca se poate observa aspectul liber al versificatiei. Exista doar un ritm interior care se desfasoara in functie de gandirea abrupta, sacadata a poetului. Alte ingradiri prozodice nu apar si Blaga si-a ales acest tipar [la versul clasic apeleaza in volumul "La curtile dorului" si unele postume] dintr-o necesitate profunda, fiind cea mai adecvata forma a modului sau de "supunere", murmur al spiritului in fata unor repetate uimiri.
"Arta poetica" blagiana, este o ontologie nascuta din setea expresionista de absolut. Intre acest mod de a concepe cunoasterea poetica si teoria lui Martin Heidegger despre "originea operei de arta", exista apropieri surprinzatoare.
|
|
