|
Acasa » REFERATE » EUGEN LOVINESCU, APRECIERI CRITICE LA ION DE LIVIU REBREANU
EUGEN LOVINESCU, APRECIERI CRITICE LA ION DE LIVIU REBREANU
Referat "Eugen Lovinescu aprecieri critice la Ion de Liviu Rebreanu"
Celui mai mare prozator rural al nostru, Liviu Rebreanu, E .Lovinescu îi închina un capitol întreg în acest volum: Creatia obiectiva: Liviu Rebreanu: 1 .Nuvelistica 2. Ion 3. Padurea spânzuratilor 4. Adam si Eva 5. Ciuleandra 6. Stilul si realismul scriitorului.
1. Nuvelistica - Inceputuri deloc promitatoare pentru ceea ce va urma; aparitiile de debut erau "fara stralucire... si fara indicatii de viitor";-sesizarea de catre M.Dragomirescu, în revista "Convorbiri critice" a unei portiuni de "genialitate" a debutantului în nuvelistica;- evolutia înceata atalentului lui L.Rebreanu e pusa pe seama genului în care "s-a încercat";- sesizarea orientarii lui Rebreanu ca scriitor obiectiv "prin îngramadirea de imponderabile si prin constructie arhitectonica"; - Itic strul, dezertor, "singura nuvela ce afirma un scriitor".
2. Ion -Rezolvând "o problema" si curmând "o controversa", romanul "Ion" afirma dreptul la reprezentarea artistica a unei categorii sociale preponderente cum e taranimea; - reflectarea tine, între altele, de metoda, "Ion" marcând "o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, consituind o data istorica... în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". (Istoria literaturii române contemporane, Ed. Minerva, Buc, 1973, pag.256-257); - formula "lui Ion este a marilor constructii epice"; - se fac asocieri între Balzac, Tolstoi si L.Rebreanu privind "formula ciclica a zugravirii unui vast panou curgator de fapte învalmasite, ce se perinda aproape fara început si fara sfârsit.. nu printr-o selectiune a elementelor simple, caracteristice, ci printr-o îngramadire de imponderabile"; metoda este apreciata de catre Lovinescu fiind "fara stralucire artistica, fara stil... dar care ne da impresia vietii în toate dimensiunile ei... curgatoare si naturala; formula realizata rar în toate literaturile si pentru prima data la noi în romanul Ion" (Idem, pag.257);
Obiectul de studiu în romanul Ion "este viata sociala a Ardealului care, desi închisa în celula unui sat, este zugravita în întreaga ei stratificatie, de la simplul vagabond pâna la candidatul de deputat si la mediul administratiei unguresti, cu o fauna bogata în exemplare variate"; - se releva faptul ca, desi materialul operei e "aparent haotic", totul se organizeaza "în jurul unei figuri centrale, al unui erou frust si voluntar, al lui Ion"; - afinitati ale lui L.Rebreanu cu lumea "taranilor lui Balzac din Les paysans si a lui Zola din La terre", privind trasaturile lui Ion, care "este expresia instinctului de stapânire a pamântului, în slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica strânsa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa: nimic nu-i rezista; în fata ogorului aurit de spice, e cuprins de betia unei înalte emotii si vrea sa-l aiba cu orice pret,". - Ana, la rândul ei, în "epica lupta pentru pamânt" este "o tragica victima"; -Se fac apropieri între Ion si Julien Sorel, personajul stendhalian, ambilor fiindu-le comuna ascensiunea brusca, slujindu-se de femeie "ca de o treapta necesara... ca de un obiect de schimb în vederea stapânirii bunurilor pamântesti".
- Sublinierea virtutilor artei clasice, sub pana lui L.Rebreanu, în prezentarea psihologiei lui Ion, prin simplificare, "reducându-l la instinctul principal", autorul centrându-si eroul pe o dominanta de caracter, o singura "mare pasiune"; - Alte asemanari se fac între personajul lui Rebreanu si cele însufletite de Moliere si Balzac si se reliefeaza profilul moral particular al lui Ion, personaj cu suflet "unitar, simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamântul iubit cu ferocitate"; Ion e un personaj simbolic "si poate mai mare ca natura", realizat astfel gratie impasibilitatii scriitorului, a respectarii cu rigurozitate a legilor obiectivitatii; - Mânuind un limbaj critic limpede, concis, Lovinescu eticheteaza specificul fiecarui personaj sau grup de personaje, asa cum se desprinde din secventa urmatoare: "învatatorul Herdelea... se zbate în atâtea nevoi, suflet bun, dar slab, oportunist din saracie, cu o casa de copii, cu fete gospodine si romantioase si cu tânarul Titu, poetul pierde-vara, sentimental si entuziast, sfârsind prin a se capatui în regat...; aprigul popa Belciug... teologul Pintea, pitoresc în prozaica lui onestitate... jovialul avocat Grofsoru...biata Ana... aprigul Vasile Baciu, Florica...voluptuoasa Roza Lang si betivul ei sot... lumea de "domnisoare", "inteligenta" din Amaradia... studenti nationalisti... avocati, notari, inspectori scolari evreo-maghiari, oameni în exemplare felurite ce se desprind în indiferenta obiectiva a scriitorului; - Reliefarea virtutilor constructive ale epicului masiv, L.Rebreanu fiind vazut de Lovinescu drept "un adunator de materialuri pentru piramide faraonice", a caror înaltare se supune total "obiectivitatii fundamentale".
Concluzii
E.Lovinescu sustine ca se afla în fata unei adevarate minuni a literaturii române, ca "aparitia lui Ion... este o data în istoria literaturii române contemporane... ca prima mare creatie obiectiva";
Spirit polemic, Lovinescu ia atitudine fata de "esteti", "adica cioplitorii cuvântului izolat", ca T.Arghezi, care, "luând ca motiv stilul cenusiu, sters... plat al scriitorului", comit o evidenta "confuzie de valori". Dupa ce citeaza pozitia lui Arghezi, polemistul afirma "incompatibilitatea dintre spiritul liric si spiritul epic" si îl proclama pe L.Rebreanu ca arhitectul "celor mai mari constructii epice din literatura noastra", tocmai cu ajutorul "platitudinii" stilistice si aglomerarii de "materialuri" pe care i le reproseaza autorul "Cuvintelor potrivite";
In ansamblu, activitatea de critic literar a lui E.Lovinescu este de o importanta covârsitoare. In vederea realizarii acestei "Istorii...", e lesne de înteles documentarea bogata întreprinsa de autor, urmata de selectare, ierarhizare si interpretare cu ajutorul unui aparat critic mânuit cu competenta si suplete. Criticul a observat, a analizat obiectul cercetarii sale, facând judecati de valoare durabile în timp.
|
|
