|
Acasa » REFERATE » FACTORUL RHESUS, RH NEGATIV, RH POZITIV
FACTORUL RHESUS, RH NEGATIV, RH POZITIV
Referat, Factorul Rhesus, rh negativ, rh pozitiv in sarcina
Inca înainte de razboi, cercetatorii Levine si Stateson s-au apropiat mult de dezlegarea enigmei eritroblastozei fetale. Este vorba de o boala grava a copiilor noi-nascuti, manifestata prin descompunerea globulelor rosii ale sangelui.
Se parea ca o fatalitate urmarea anumite familii. Doar primul copil (si aceasta nu întotdeauna) se nastea sanatos.
Levine si Stateson au ajuns la concluzia ca vina este a incompatibilitatii dintre antigeni si anticorpi. Dar care anume, nu puteau înca spune.
Nefastul antigen Rh, sau factorul rhesus, a fost gasit la început în sangele maimutei rhesus, iar apoi si la om. Aproximativ 85% din europeni îl poarta în eritrocitele lor; sangele lor este, cum se spune, rhesus-pozitiv. Dar la restul de 15%, el este rhesus-negativ, adica lipsit de antigenul Rh.
Se poate întampla (si se întampla destul de des!) ca sotul sa poarte în sange factorul rhesus, iar sotia nu. Daca copilul mosteneste sangele mamei (rhesus-negativ), el se naste sanatos. Daca însa tatal îi va transmite pe cale ereditara copilului factorul sau rhesus, familia este amenintata de o nenorocire, care poarta denumirea stiintifica de conflict rhesus.
Daca placenta, care îi serveste embrionului si ca plaman, si ca stomac prezinta vreo defectiune, sangele embrionului se poate infiltra în sangele mamei. Iar daca sangele embrionului care a patruns în sangele mamei poarta factorul rhesus, iar mama nu-l are, atunci, supunadu-se legii biologice de respingere a tot ceea ce este strain, leucocitele ei vor începe imediat sa produca si sa elimine în sange anticorpi adecvati antigenului nou pentru ei.
Mai tarziu, la urmatoarea sarcina, anticorpii vor patrunde în sangele embrionului, prin aceeasi sau prin alta defectiune a placentei, producand eritroblastoza fetala. Adica, de fapt, aceeasi reactie pe care Landsteiner a observat-o pentru prima oara într-o farfurie de portelan: anticorpii, atacand antigenii, determina aglutinarea eritrocitelor, ceea ce duce la descompunerea lor.
In cazuri grave se distrug atat de multe eritrocite încat embrionul moare înainte de nastere. Adesea copilul se naste, dar nu traieste decat foarte putin timp.
Acum, cand cauzele conflictului rhesus au devenit bine cunoscute medicilor, nou-nascutilor cu eritroblastoza fetala li se fac transfuzii masive sau totale, de sange, înlocuindu-le aproape toate, sau chiar toate eritrocitele cu altele noi. Iar mamele care sunt Rh-negative se interneaza în maternitati speciale, care detin mijloacele necesare pentru a le salva copiii "incompatibili" din punctul de vedere al sangelui.
Incompatibilitatea sub aspectul factorului rhesus ameninta cu moartea nu numai pe nou-nascuti, ci si pe multi adulti, în cazul executarii unor transfuzii fara a se tine seama de el. Aici lucrurile se petrec invers: nu sufera cel ce are factorul rhesus, ci cel care nu-l are. Este periculos sa se transfuzeze sange Rh-pozitiv unui om cu sange Rh-negativ; anticorpii lui, atacand antigenul Rh strain, vor determina aglutinarea eritrocitelor, dupa care urmeaza moartea.
Fiecare om cu sange Rh-negativ ar trebui sa poarte pe piept la loc vizibil un tatuaj: "Sunt Rh-negativ!", pentru ca în cazul unui accident, cand si-ar pierde cunostinta, sa nu i se transfuzeze în graba, din dorinta de a-l salva, sange Rh-pozitiv.
Dar, probabil ca exista înca prea putini oameni cu un grad de constiinta atat de ridicat.
Nu toate popoarele sunt însa amenintate de conflictul rhesus. Exista tari în care toti oameni (nu 85%, ca în Europa) poarta în eritrocitele lor factorul rhesus. El este atat de raspandit în Africa, încat adesea este denumit si antigenul african.
Factorul ghinionist nu-i ameninta nici pe nou-nascutii japonezi si, în general, pe copii asiatici. Se stie ca indienii din America sunt toti, fara exceptie, înzestrati cu antigenul Rh.
Dimpotriva, bascii spanioli, care salasluiesc în celalalt capat al Europei, în Pirinei, rudele cele mai apropiate, dupa cum considera acum multi lingvisti, ai gruzinilor, pot fi donatori de sange foarte valorosi. De regula, ei au sunge Rh-negativ. (Daca gruzinii sunt într-adevar niste basci caucazieni, dupa cum se afirma uneori, atunci probabil ca nici la ei nu predomina antigenul Rh.)
Rasele omenesti, dezvoltandu-se într-o oarecare izolare una fata de alta, împreuna cu diferitele particularitati de rasa, au dobandit (prin mutatii) si au fixat în ereditatea lor (prin selectie naturala) cu preponderenta anumiti antigeni si anticorpi, iar împreuna cu acestia si anumite grupe sanguine.
In Europa occidentala, de exemplu, în medie numai 4% din oameni apartin celei de-a patra grupe sanguine (adica AB), 47% — grupei A (a doua), 6% — grupei B; iar 43% din europeni sunt "donatori universali", avînd grupa zero (prima) a sangelui.
In Asia gasim cu totul alt raport: acolo predomina "primitorii universali" (AB) si posesorii celei de-a treia grupe (B).
Unii fantezisti, în visurile lor nestiintifice asupra imposibilului considera omul o fiinta venita din alte lumi. Dar, din pacate, omul este o fiinta terestra pana în maduva oaselor. Prin substantele care-l alcatuiesc, el îsi are radacinile adanc împlantate în scoarta Pamantului. O dovada în plus a originii sale autohtone, locale, o constituie antigenii si anticorpii diferitelor grupe ale sangelui uman, pe care natura i-a creat cu mult înainte de aparitia omului din maimuta si pe care el i-a primit mostenire de la stramosii sai — animalele.
Antigenul A, de exemplu, este raspandit pe scara foarte larga în regnul animal. El a fost gasit nu numai la oameni, dar si în eritrocitele berbecilor si ai porcilor. Antigenul B are o ruda apropiata în sangele iepurelui de casa. Mai mult decat atat: înrudirea noastra de sange cu întreaga suflare de pe planeta Terra a depasit regnul animal si a patruns în regnul vegetal. S-a dovedit ca semintele multor plante sunt înzestrate cu substante foarte asemanatoare cu anticorpii de protectie ai animalelor. Boyd, unul dintre cercetatorii acestui uimitor fenomen, ne relateaza descoperirea sa dupa cum urmeaza:
"Am rugat pe unul dintre asistentii mei sa cumpere fasole de Lima uscata. De ce l-am rugat sa cumpere tocmai fasole de Lima si nu fasole obisnuita sau mazare nu stiu nici pana acum. Cert este ca daca am fi cumparat oricare alt soi de fasole, n-am fi descoperit nimic nou. Fasolea de Lima a fost pisata marunt si dizolvata în solutie salina. Extractul obtinut producea o aglutinare intensa a eritrocitelor unor oameni si aglutina foarte slab sau deloc eritrocitele altora. Ne-a devenit clar ca aglutinina din fasolea de Lima este absolut specifica pentru antigenul A al omului". (Tot atat de dusmanos fata de acesta ca si anticorpul "a" din plasma sanguina.)
Pentru a întari prin date noi ideea privitoare la natura terestra a omului, sa vorbim acum despre antigenii din tesuturi, substante si mai universale pentru tot ce este viu pe Pamant.
In muschii inimii omului exista, de exemplu, un antigen, care se simte ca la el acasa si în inima maimutei, si a taurului, gainii, ariciului, sarpelui de casa si broastei. Antigenii care s-au aciuat în cristalinul ochiului sunt aceiasi la multe specii de animale. Antigenii din parul omului sunt apropiati de antigenii din coarnele si copitele diferitelor vite cornute si copitate.
|
|
