|
Acasa » REFERATE » FAT FRUMOS DIN TEI SI POVESTEA TEIULUI REFERAT
FAT FRUMOS DIN TEI SI POVESTEA TEIULUI REFERAT
Referat
"Fat-Frumos din tei"si "Povestea teiului"Mihai Eminescu
Lucrare comparativa
M.Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii romane,"poetul nepereche" creator al unei opere care parcurge timpul cu o forta neanvinsa, traind intr-o continua actualitate.
Poemele "Povestea teiului" si "Fat-Frumos din tei", dateaza din perioada in care Eminescu cauta modul in care sa realizeze un poem caracteristic natiunii noastre.
Poemele sunt identice ca tema si ca motiv insa ele sant diferite prin felul de expunere a autorului,deasemenea prin incheerea lor care in cere sant remarcate imagini simbolice diferite cum ar fi "cornul" a carui imagine apare mai des si cu o insemnatate mai mare in" Povestea teiului"iar imaginea" calului alb" ce simbolizeaza timpul, trupul angelic, destinul cast, apare cu o simbolica mai accentuata in "Fat-Frumos din tei". Primele cinci strofe din poeme inspira un dialog intre Blanca si tatal ei, axat pe doua concepte fundamentale despre lume si viata ; tatal hotaraste asezarea ei intr-un schit, spre a duce o viata ascetica, pentru a rascumpara pacatul parintesc.
- Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire.
Mâini în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele
Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele.
Insa Blanca se opune, ea respinge hotararea tatalui pentruca ea nu poate concepe lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei rezulta din sufletu-i tanar, vesel, doritor de dragoste, de joc, in poemul"Fat-Frumos din tei" si de dans, muzica, padure, in poemul"Povestea Teiului ".
- Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.
Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc citind pe carte
În fum vânăt de tămâie.
Insa hotararea tatalui este ferma, ceea ce si determina o replica romantica, un refugiu in codru, fuga derealitate, care se prefigureaza in strofa a saptea.
- Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Las’ de-a lumii orice gând,
Mâini în zori de zi pleca-vom
Către schitul vechi şi sfânt.
Tot aici ne apare pentru prima data simbolul "calul alb" atat in poemul "Fat-frumos", cat si in poemul"Povestea teiului", care-i devine bun tovaras.
Şi plângând înfrână calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
Îi netează mândra coamă
Şi plângând îi pune şeaua.
S-avântă pe el şi pleacă,
Păru-n vânturi, capu-n piept,
Nu se uită înainte-i,
Nu priveşte îndărăpt.
Pe cărări pierdute-n vale
Merge-n codri făr’ de capăt,
In atentia peisajului eminescian se afla codrul, izvorul si teiul, un peisaj mitic in a carui profunzime simbolica se evidentiaza natura, iubirea, timpul, sub dominarea
vrajei magice. Ea refuza viata monahala careaia tatal ei a dedicato si se refugiaza in codru,la izvorul vrajit, langa teiul vechi si sfant.
S-avântă pe el şi pleacă,
Păru-n vânturi, capu-n piept,
Nu se uită înainte-i,
Nu priveşte îndărăpt.
Pe cărări pierdute-n vale
Merge-n codri făr’ de capăt,
Vraja este un elementdefinitoriu al poieziei sacre, magico–mitice, deoarece e chiar cantecul naturii care adoarme si transforma. Evadarea ei,refugiu in codru, pare implinirea unui destin , dar si rezultatul unei optiuni. Codrul devineun adapost, un refugiu, pentru sufletele ratacite, un loc plin de vraja, dezvaluirea imaginarului.
In urmatoarele versuri, autorul suprapune sentimentul iubirii cu sunetele si peisajele naturii.
Evadarea in codru se produce pe vremea inserarii:
"Cand a serii raze rosii
Asfintind din ceruri scapat"
In poemul"Fat-Frumos din tei",ca si in poemul "Povestea teiului", sant descrise elementele naturii,care contribuiela infaptuirea actiunii, dar si timpul cand se petrece actiunea.
"Sara vine din arinisti,
Cu miroase o imbata,
Cerul stelele isi arata,
Solii dulci ai lungii linisti.
In acest context Eminescu descopera spiritul teiului sacru, care se confunda cu murmurul izvorului ce curge de sub el in mijlocul codrului.
Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.
Pentru intregirea acestui peisaj miraculos al codrului, autorul adauga si simbolul "luna"in poemul "Pvestea teiului",care in poemul "Fat -Frumos", apare abia la sfrsitul operei, cand se implineste iubirea. Luna, astrul selenar in asociere cu toate celelante elemente ale cadrului natural, are un rol privilegiat.Ea contribuie
direct la realizarea ambiantei de extaz si insomnie. Luna, ocroteste, intreaga fire si mai ales pe indragostiti. Ea, revarsa liniste si somn, imprumuta o stalucire halucinanta
izvorului, acoperind-ul de vraja. In opera eminesciana, luna mai apare sub simbolistica unui strajer, astru ocrotitor al indragostitilor, sursa de lumina in intunericul de nepatruns al noptii. In opera "Povestea Teiului", luna isi pastreaza semnificatia, rasarind inaite de aparitia lui Fat- Frumos. Fat-Frumos, este tanarul care rasare din tei, in fata fetei ratacite, in mijlocul padurii, langa izvor.
Portretul prezentat infatiseaza o imagine voievodala, purtand drept coroana flori de tei. Infatisarea tanarului ne este descrisa mai bine in poemul"Fat-Frumos din tei", unde imaginea lui ne apare mai mult sugerand zburatorul ,sub forma unui personaj malefic, "cu ochi mari, plini de vis, cu parul negru si la sold un corn de argint",calare pe un cal negru, ce sugereaza un destin de pacat, ca o consecinta a nasterii din pacat.
De murmur duios de ape
Ea trezită-atunci tresare,
Vede-un tânăr, ce alături
Pe-un cal negru stă călare.
Cu ochi mari la ea se uită,
Plini de vis, duioşi plutind,
Flori de tei în păru-i negru
Şi la şold un corn de-argint.
El o ispiteste cu cantecul lui de dor si vorbele jale, transferand-o intr-o alta lume.
Când cu totului răpită
Se-ndoi spre el din şele,
El înceată din cântare
Şi-i grăi cu grai de jele,
Autorul in opera sa imbina sentimentul de iubire cu elementele naturii, care contribuie la infaptuirea ei,la implinirea ei.
Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeşte melancolic
A lor suflet îmbătat.
Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toată stă s-o vadă,
Zugrăveşte umbre negre
Pe câmp alb ca de zăpadă.
Sfrsitul acestor opere se contureaza diferit. In opera"Fat Frumos din tei", autorul pune accentul pe imaginea calului care in mod simbolic o paraseste pe eroina, ceea ce sugereaza separarea ei de simbolul "alb" al fecioriei,implicit de statutul de fecioara.
La castel în poartă calul
Stă a doua zi în spume,
Dar frumoasa lui stăpână
A rămas pierdută-n lume.
Dar frumoasa lui stapana, A ramas pierduta-n lume", adica si-a pierdut si sufletul.Opera "Povestea teiului",se incheie in note filosofice, aici se contureaza simbolistica cornului care ne canta trista amintire a visului frumos ce se indeparteaza de acel cadru acrotitor al naturii si tot aici ne apare luna ce vegheaza bland asupra cuplului amoros.
Privind astfel opera, putem intelege cum se scrie o poveste de dragoste de un farmec dureros si cum ea transcede sacrul transformandu-se in real, in istorie,
cum visul se destrama pe musura ce trece timpul, si puterea cornului datator de viata se pierde tot mai mult. "Se tot duc se duc mereu,Trec in umbra,pier in vale ….
Natura şi dragostea sunt doua mari teme poetice existand din cele mai vechi timpuri, cultivate indeosebi în epoca romantismului.
|
|
