|
Acasa » REFERATE » FIBRELE VEGETALE, FIBRELE ALIMENTARE
FIBRELE VEGETALE, FIBRELE ALIMENTARE
Referat, Fibrele vegetale, fibrele alimentare, sanatate
Frecventa actuala a afectiunilor degenerative cardiovasculare a reamintit vasta experienta spontana realizata de ultimul razboi mondial (1939 — 1945), in timpul caruia predominanta, de necesitate, în hrana a vegetalelor s-a însotit de scaderea considerabila a bolilor de inima.
Caracterele chimice ale vegetalelor sunt de mult stiute: calorii mai putine, multa vitamina C, caroten, din care se pregateste vitamina A, care face rezistent organismul la infectii, potasiu, antagonist al sodiului hipertensinogen, oleuri eterice, care stimuleaza apetitul si participa la reglarea metabolismului intern, manifestand proprietati antimicrobiene, diuretice si colagoge. Flavonele, substante colorate cu proprietati oxidoreducatoare se opun proliferarii celulelor tumorale, inhiba inflamatiile, iar leguminoasele cu pastai au actiune hipotensoare. In ultimul timp atentia s-a îndreptat asupra partii lor fibroase, pe care necunostinta oamenilor a îndepartat-o în mod voit din alimentatie, considerand-o atat inutila cat si suparatoare, prin tulburarile digestive postprandiale, pe care le produce. Elementele microcompozitiei sale sunt astazi cunoscute sub denumirea de microfibre alimentare dietetice sau vegetale, ce nu trebuie confundate cu resturile lemnoase vizibile macroscopic, ale unor alimente vegetale. Ele alcatuiesc un ansamblu chimic eterogen, reunit prin caractere comune din care unul de mult cunoscut: nu sunt digerate, deci nu pot fi atacate de enzimele digestive; altul precizat de curand: sunt indispensabile sanatatii. In alcatuirea lor participa doua categorii de substante:
1} polizaharide: celuloza, hemiceluloza, pectine, mucilagii degradate partial în intestinul gros de enzimele bacteriene si fungice;
2} lignine cu o duritate care le face total nedigestibile, strabatand nemodificate întreg colonul.
Proprietati fiziologice. In primul "higroscopia" sau capacitatea de absorbtie a apei, datorita careia, marindu-si dimensiunile, formeaza un gel voluminos: materiile fecale.
Proprietatile higroscopice sunt maxime la pectine si mucilagii, medii la celuloza si mici la lignina. Datorita acestor însusiri contribuie la evacuarea reziduurilor intestinale, fiind absolut necesare unui tranzit fiziologic. In lipsa lor materiile, avand un volum redus, stagneaza producandu-se constipatia.
"Actiunea antilitogena". Impiedicand contactul fizic dintre acizii biliari si bacterii, fibrele vegetale opresc transformarea acidului colic în acid dezoxicolic. Acesta, ajuns la ficat dupa absorbtie intestinala, ar opri sintetizarea unui alt acid biliar: chenodeoxicolic, care solubilizeaza colesterina asigurand astfel fluiditatea bilei. In lipsa lui colesterolul poate precipita sub forma de nisip sau pietre. Administrarea lui prelungita realizeaza litoliza medicala, adica dizolvarea pietrelor din vezicula biliara. Un regim de 10 saptamani cu adaos de tarate normalizeaza compozitia bilei crescandu-i concentratia de saruri biliare.
"Actiunea hipocolesterolemianta" este rezultatul captarii sarurilor biliare de catre fibre si eliminarii lor intestinale, în acest mod ajung la ficat mai putine substante biliare, din care s-ar prepara colesterolul. Aceste proprietati absorbante sunt maxime la lignina si minime la hemiceluloze. S-a stabilit ca la un aport lipidic egal concentratia colesterolului din sange este cu atat mai mare cu cat aportul de fibre vegetale a fost mai mic.
"Actiunea antitoxica" se executa în virtutea acelorasi proprietati absorbante si de eliminare prin scaun, fibrele vegetale exercitand o actiune depurativa, ce poate fi comparata cu îndepartarea pe cale renourinara a unor toxine. In acest cadru a fost inclusa si actiunea de protejare fata de cancerul intestinal. Potrivit unor studii care, dupa excluderea factorilor genetici, au retinut numai pe cei nutritionali, tumorile colonului ar fi datorite unor produsi iritanti proveniti din actiunea bacteriilor anaerobe din intestin asupra unor acizi grasi si asupra acidului de origine biliara dezoxicolic. Lipsa fibrelor vegetale ar avea o dubla consecinta negativa: scaunul cu volum mic, întarziat, permite un contact mai strans, mai prelungit între peretele colonului si presupusul agent tumoral, care s-ar afla de altfel si mai concentrat. Ele mai reduc contactul dintre sarurile biliare si corpii grasi, pe care îi elimina in mod normal si flora microbiana locala. Intr-adevar populatiile cu incidenta mare de cancer colic au în scaun o mai abundenta si activa flora anaeroba, mai multi steroizi si acizi biliari decat locuitorii unor regiuni africane, cu o alimentatie predominant vegetala, la care tumorile intestinale nu sunt cunoscute. Se admite ca lipsa fibrelor vegetale ar juca un rol etiologic într-o serie de afectiuni digestive mai frecvente la cei cu exces de grasimi animale si dulciuri rafinate în hrana, în dauna fructelor si zarzavaturilor. Prin întretinerea unei compozitii anormale a bilei predispune la aparitia litiazei biliare, fiind totodata un risc de ateroscleroza.
Hidratarea insuficienta a masei fecale produce constipatia cronica, ale carei urmari pot fi încadrate în doua grupuri de afectiuni:
a) prin cresterea presiunii intraabdominale: diverticuloza colonului, hernie hiatala, hemoroizi si varice;
b) prin disbacterie + exces de grasimi: apendicita, cancer colic. De notat ca rezultatele postoperatorii ale rezectiilor de intestin gros (hemicolectomii, sigmoidectomii) sunt mult mai bune, cand se introduce o alimentatie cu fibre vegetale. Toate aceste afectiuni frecvente în modul actual de alimentatie au fost etichetate boli ale civilizatiei prin exces de grasimi si dulciuri, dar pot fi considerate si manifestari ale carentei de fibre vegetale. Exista acum tendinta de a se include si diabetul printre aceste afectiuni reluandu-se ipoteza mai veche potrivit careia metabolismul uman al glucozei a început sa sufere o data cu îndepartarea din hrana a reziduului cerealier, dotat cu proprietati oxidoreducatoare. Daca într-un regim obisnuit de diabet, jumatate din calorii sunt asigurate prin fructe, zarzavaturi, nuci, necesarul de insulina poate scade cu 50% obtinandu-se si reducerea greutatii corporale. Un amestec de fibre, din care nu lipsesc pectinele permite mai buna echilibrare a diabetului, evitand cresterile mari ale glicemiei dupa mese.
Recent s-a stabilit ca elementul biochimic esential pentru fiziologia fibrelor vegetale îl reprezinta microcomplexul "Silicon" alcatuit din acid silicic si derivati ai sai.
Siliconul este un element de prim ordin al tesutului conjunctiv, fiind o veritabila placa turnanta în metabolismul substantei fundamentale colagene. Ii asigura atat structura cat si rezistenta, fiind de asemenea un component important al membranei celulare. Cantitati mai mari de silicon au fost descoperite în întreg peretele arterial, dar mai ales în tunica sa interna. Scade considerabil la nivelul placilor de aterom. Lipsa siliciului din hrana sau apa de baut influenteaza nefavorabil tendinta spre ateroscleroza, pe care de altfel o poate preveni, dupa cum s-a demonstrat experimental. Datorita continutului diferit în "silicon" fibrele vegetale detin calitati antiaterogene variabile, în timp ce pectinele îl contin în cantitati mari, celuloza ca si taratele — care nu protejeaza vascular — îl au în mici proportii. Dar industria alimentara îl scade fie de la început (ex.: faina alba), fie pe parcurs (soia bogata initial si detinand proprietatea de a scadea lipidele sanguine pierde aceste însusiri în timpul prelucrarilor). Cercetarile întreprinse cu fibre preparate artificial stabilesc proportii de fibre ce nu trebuie depasite zilnic: în total 24 g/zi. Dincolo de aceste limite ele interfereaza absorbtia unor principii alimentari (cum ar fi sarurile de calciu) cu a unor medicamente. De aceea între masa bogata în fibre vegetale si administrarea unui medicament trebuie sa treaca 4 ore.
Prezenta fibrelor vegetale în alimentatie poate fi asigurata înlocuind painea alba prin paine integrala, consumand fructe, legume, zarzavaturi, eventual chifle Graham sau paine de secara. Se impune concomitent micsorarea aportului de grasimi si dulciuri rafinate.
|
|
