|
Acasa » REFERATE » FLORI DE MUCIGAI REFERAT
FLORI DE MUCIGAI REFERAT
Referat "Flori de mucigai" de Tudor Arghezi
Poezia "Flori de mucigai", ilustreaza o aplicare a "esteticii uratului", anuntata inca din poezia "Testament". Incepand cu F. Villon si continuand cu Ch. Baudelaire, lirica europeana a regasit curajul de a canta "florile raului", adica de a cauta frumusetea in zonele abjectiei. Ciclu este deschis prin poezia cu acelasi nume, din care reiese ca un demon interior, razvratit, i-a dictat poetului sa scrie versuri blestemate: "fara anstihuri de groapa/de sete de apa/si de foame de scrum".
Sant versuri de inspiratie impie" scrise cu unghia pe tencuiala, in timpul detentiei sale la Vacaresti, vadind "o voita decantare de lirism si o puternica expresie realista".
Inchisoarea inseamna o celula goala, intunecoasa, inconfortabila-spatiu restrictionar; aceasta ucide avanturile si uniformizeaza durerea celui aflat in fata unui: "parete de firida goala, pe intuneric, in singuratate/ cu puterile neajutate". Intunericul, singuratatea si peretii goi, amintesc de conditiile pe care si le impune ascetul, incercand sa se apropie de Dumnezeu, prin rugaciunile rostite in austera sa chilie. Alta este silit sa suporte frigul si singuratatea unei celule, supus unui regim ce poate "distruge" fiinta.
Incercarea de a-si demonstra ca "mai" traieste, se traduce prin versurile scrise pe tencuiala, cu unghia ingereasca, adica datorita harului divin, talentului. Nimeni nu-l ajuta, asa cum au fost ajutati evanghelistii Luca, Marcu si Ioan.
Arghezi aminteste -poate nu intamplator- trei simboluri: taurul, leul si vulturul, purtatoare de semnificatii, de ex. taurul este simbol al fortei creatoare ca zeul El, dezlantuind si violenta; vulturul, ca rege al pasarilor, reprezinta starea spirituala superioara, contemplatia si ascensiunea; aripile deschise, amintind de bratele crucii, sugereaza si suferinta; si in sfarsit, leul semnifica puterea intelepciunii si a dreptatii.
Prin urmare, celor trei evanghelisti le-a fost simplu sa scrie, fiind ajutati de taur, leu si vultur ce le-au insuflat forta creatoare si spirituala. El, intemnitatul, nu are nimic, decat propria inspiratie care ii dicteaza "sa scrie" cu ungjhia-in locul tocului- versuri care sa treaca prin timp "fara ani", versuri triste si funebre, "stihuri de groaza" care sa "emane un puternic miros argotic".
Arderea interiora devine scrum, dar poetul doreste aceasta traire interioara ardenta care-i arata, mereu, ca e inca viu. Asa se explica "setea" lui de apa [adica de viata] si "foamea" de scrum [de trairi arzatoare]. Aceste noi stihuri, altfel decat celelalte, se constitue intr-o meditatie asupra altor aspecte ale existentei, avand revelatia uratului multiform, a pacatului si a raului.
Cand inspiratia divina inceteaza, "s-a tocit unghia ingereasca", poetul incearca sa gaseasca in sine, puterea de a scrie; se foloseste de "unghiile de la mana stanga", ceea ce ar putea insemna influenta raului [dreapta-inspiratie divina, stanga-inspiratie malefica] sau ar putea semnifica stangacia unor versuri scrise in conditii anormale.
Intunerecul si ploaia, favorizeaza suferinta, pe de o parte intunerecul celulei, spatiu limitat, sufocant, dezolant prin "firida goala" si "tencuiala", pe de alta parte e "ploaia", amintindu-i de "afara", spatiu larg, lasand posibilitatea de miscare, de preferat inchisorii, chiar daca-i "batut de ploaie" si aceasta generatoare de tristete.
Limbajul poetic e simplu si neelaborat, contand mai mult "ce spune" poetul decat "cum spune". Intentia lui de a se exprima altfel decat predecesorii sai este anuntata si de scrierea poeziilor cu unghiile mainii stangi. Aceasta poate dezvolta si sugestia unei poezii "scrise" in mod nefiresc, poate stangace, poate urata, poate frusta, dar oricum poezie, densa, inedita, rod al atractiei pentru ceea ce oamenii normali condamna.
Se observa termeni obisnuiti: unghii, au lucrat, groapa, sete, foame, ma durea, intuneric, singuratate, m-am silit, care capata expresivitate in context, sugerand stari existentiale[ singuratate, foame, sete], senzatii tactile [gol, scrum, ploaie], perceptii vizuale [pe intuneric, era intuneric]; in locul hartiei de scris apare tencuiala, in locul condeiului e folosita unghia, potrivita pentru "saparea" cuvintelor in zid.
Poezia este construita dintr-o strofa polimorfa si un catren care apare ca o concluzie a ideilor exprimate anterior, in legatura cu actul de creatie. Cand dorinta de a scrie devine conditie existentiala, accepti harul divin, dar si blestemul satanei: Scrisul unghiile de la mana dreapta sant rezultat al inspiratiei divine, iar cand aceasta dispare, pentru ca "s-a tocit", dar dorinta de a scrie e la fel de puternica, e acceptata si inspiratia "trimisa" de satana; in cazul acesta, sant folosite unghiile de la mana stanga]. Important e sa scrii, divin sau stangaci, dar sincer pentru a te salva prin creatie.
Asezata in deschiderea volumului, "Flori de mucigai", poezia poate fi considerata si arta poetica, exprimand adeziunea lui Arghezii la "estetica" uratului si, prin "Florile de mucigai" pot fi atat versurile acestei poezii din deschiderea ciclului cat si poeziile cuprinse in acesta, Si intr-un caz, si-n celalalt, poetul demonstreaza ca sursa poeziei poate fi gasita oriunde.
Ideea este ca "florile" - sugerand parfum, delicatete, gingasie - pot exista si in medii in care mocirla, mucigaiul, uratul troneaza. Altfel spus, versurile pot fi scrise si in conditii improprii, daca eul poetic simte nevoia sa-si exprime sentimentele, ca urmare a unor trairi intense.
Masura inegala si ritmul frant al versurilor, urmaresc dinamica sufleteasca a celui ce refuza sa se lase coplesit de intuneric, de oboseala, de singuratate.
|
|
