|
Acasa » REFERATE » IDENTIFICAREA CONJUNCTIILOR IN FRAZA, ANALIZA
IDENTIFICAREA CONJUNCTIILOR IN FRAZA, ANALIZA
Referat, Identificarea conjunctiilor, exemple, analiza
Prin conjunctii, aici, intelegem toate elementele care leaga propozitii coordonate sau introduc propozitii subordonate (conjunctii, pronume, adverbe).
Pentru analiza frazei intereseaza numai conjunctiile care leaga propozitiile coordonate sau subordonate, nu si conjunctiile care leaga, in interiorul propozitiei, parti cu aceeasi functie sintactica.
Evidentierea se face prin incercuirea lor.
Operatia de identificare a conjunctiilor inseamna, in primul rand, distingerea conjunctiilor de celelalte parti de vorbire neflexibile: prepozitie si adverb, cu care se confunda adeseori. Distinctia dintre prepozitie si conjunctie se poate face daca ne referim la campul lor de actiune: prepozitia ajuta la exprimarea unui raport sintactic, in cadrul propozitiei conjunctia face acelasi lucru, dar, mai ales, in cadrul frazei.
Identificarea conjunctiilor in opozitie cu prepozitiile se face cu greutate, deoarece exista conjunctii cu aceeasi forma ca a prepozitiilor, iar in componenta locutiunilor conjunctionale intra si prepozitii. Asadar, distinctia intre conjunctii si prepozitii nu se poate limita la forma si nu se poate baza pe memorarea lor, ci numai pe intelegerea rolului lor diferit.
Un procedeu practic pentru a distinge conjunctia de prepozitie pleaca de la faptul ca cele mai multe (nu toate) prepozitii cer cazul acuzativ. Daca ne aflam in fata unui cuvant neflexibil despre care nu stim daca-i conjunctie sau prepozitie incercam sa-l combinam cu pronumele personale la acuzativ: "mine" si "tine". Daca alaturarea este posibila cuvantul este prepozitie, daca nu, este conjunctie. Astfel se poate spune: "la", "pe", "catre", "spre... mine", dar nu se spune: "daca", "fiindca", "desi", "incat... mine".
Este adevarat ca procedeul nu poate fi aplicat intotdeauna, deoarece, pe de o parte, sunt prepozitii care se construiesc cu genitivul, iar, pe de alta, unele conjunctii avand aceeasi forma cu prepozitiile pot fi urmate, aparent, de acuzativ.
Din punctul de vedere al formei, se disting greu si locutiunile conjunctionale ("din cauza ca", "in loc sa", "in afara ca" etc.) de locutiunile prepozitionale ("din cauza", "in loc de", "in afara de") formate aproape din aceleasi elemente. Si in acest caz distinctia se poate face numai prin rolul lor diferit si prin faptul ca locutiunea prepozitionala este urmata de un substantiv sau un substitut de-al acestuia, de obicei, in cazul genitiv sau, mai rar, acuzativ.
Deosebirea fata de adverbe are in vedere faptul ca numai adverbele pot avea functie sintactica, adica sunt parti de propozitie. Criteriul functiei sintactice este cu atat mai util, cu cat, uneori si adverbele pot juca rolul conjunctiei.
Identificarea conjunctiilor nu se reduce la delimitarea lor de celelalte parti de vorbire neflexibile: prepozitie si adverb, ci urmareste sa stabileasca daca ele leaga propozitii de acelasi fel (conjunctii coordonatoare) sau introduce propozitii subordonate (conjunctii subordonatoare).
Deosebirile dintre cele doua categorii de conjunctii privesc numarul, forma, rolul si valoarea. Conjunctiile coordonatoare sunt mai putin numeroase, au forme mai simple si de aceea usor de recunoscut, au rolul de a lega propozitii coordonate (de acelasi fel) si au valori mai putine si mai stabile.
Conjunctiile subordonatoare sunt foarte numeroase si cu forme mai putin simple, au rolul de a marca raportul de dependenta fata de regenta si au valori numeroase si variabile.
Stabilirea valorii coordonatoare sau subordonatoare a conjunctiilor este o operatie importanta, care ne ajuta sa ducem la bun sfarsit analiza sintactica a frazei.
Cea mai importanta deosebire intre conjunctiile coordonatoare si cele subordonatoare se refera tocmai la ajutorul dat de acestea la identificarea propozitiilor din fraza. In timp ce conjunctiile coordonatoare indica destul de sigur felul propozitiilor coordonate, indicatiile date de conjunctiile subordonatoare nu sunt intotdeauna sigure. Se poate mentiona, de asemenea, ca eventualele erori in identificarea propozitiilor coordonate pe baza conjunctiilor afecteaza in mai mica masura analiza sintactica a frazei decat in cazul propozitiilor subordonate.
Iata de ce identificarea conjunctiilor din fraza trebuie sa se faca prin raportare la functia sintactica indeplinita de fiecare propozitie subordonata si mai putin pe baza unor valori invatate pe dinafara. Cele mai multe conjunctii subordonatoare din limba romana se caracterizeaza prin lipsa lor de specializare, adica prin faptul ca au mai multe valori, introducand subordonate diferite.
Astfel se stie ca "daca" este, in mod obisnuit, o conjunctie subordonatoare conditionala. Socotind drept conditionala orice propozitie introdusa prin "daca" se greseste, fiindca aceasta conjunctie poate introduce si altfel de subordonate.
Iata doua exemple:
1. "Daca" inveti, reusesti.
2. "Daca" inveti e bine.
In primul exemplu, propozitia "daca inveti" este conditionala; in al doilea, subiectiva.
De retinut. Evidentierea si identificarea conjunctiei formeaza o etapa utila, dar nu hotaratoare, pentru analiza sintactica a frazei.
O greutate in calea identificarii conjunctiilor o ridica grupurile formate din mai multe elemente. Obisnuiti ca fiecare propozitie subordonata sa fie introdusa numai printr-o conjunctie subordonatoare putem fi incurcati de prezenta mai multor cuvinte.
O situatie dificila o formeaza conjunctiile la care s-au atasat si o conjunctie corelativa sau un element corelativ, aparute tot din nevoia de a marca mai evident raportul sintactic al propozitiei subordonate.
In aceasta etapa, asemenea situatii vor fi analizate cu grija si vor fi notate printr-o singura incercuire numai conjunctiile subordonatoare propriu-zise, pentru a nu se ajunge la o fragmentare exagerata, daca am socoti ca elemente introductive separate atat conjunctia de baza, cat si corelativul acesteia.
Exemplu:
"Desi" nu s-a sculat devreme, a ajuns totusi la timp.
Aici marcam numai conjunctia subordonatoare "desi" chiar daca valoarea de concesiva a propozitiei este indicata si de corelativul "totusi".
Cand corelativul se alatura conjunctiei subordonatoare, le putem lua impreuna.
Exemplu:
Am venit la tine "tocmai fiindca" n-am carte.
In acest exemplu, grupam, la un loc cuvintele "tocmai fiindca", deoarece impreuna introduc propozitia circumstantiala de cauza.
Uneori in fata unei propozitii se gasesc doua conjunctii subordonatoare, care introduc propozitii diferite. In acest caz, identificarea se face cu deosebita grija si marcarea lor se realizeaza prin incercuiri separate.
Exemplu:
A venit la repetitie, "desi", "daca" ne gandim bine, nu era nevoie de el.
In acest exemplu, "desi" si "daca" sunt conjunctii subordonatoare amandoua, dar introduc subordonate diferite. De aceea trebuie sa le incercuim aparte.
Alteori, se afla alaturi o conjunctie coordonatoare si una subordonatoare. Desi separarea lor pare usoara, este nevoie de multa atentie si in acest caz, intrucat conjunctia coordonatoare nu face legatura, aici, cu propozitia in fata careia se afla, ci cu propozitia de acelasi fel.
Exemple:
1. "Fiindca" a venit la repetitie regulat si s-a pregatit
constiincios, i s-a incredintat lui rolul.
2. A venit la repetitie, "dar", "fiindca" nu stia rolul, a privit la ceilalti.
In primul exemplu, conjunctia coordonatoare "si" leaga doua propozitii subordonate de acelasi fel. Situatia nu se schimba daca in fata subordonatei legate prin "si" se afla si o conjunctie subordonatoare:
...."si fiindca" s-a pregatit...
Conjunctia coordonatoare "si" leaga doua propozitii de aceiasi fel, dar ea nu tine aici de prima propozitie, nici de a doua. Iata de ce, cand delimitam fraza in propozitii, ea se poate pune intre bare; prima bara marcheaza sfarsitul primei subordonate, iar a doua inceputul celeilalte.
In al doilea exemplu, conjunctia coordonatoare "dar" leaga prima propozitie (principala) cu a treia (tot principala). Deprinderea de a nu o grupa cu propozitia in fata careia se gaseste ne ajuta in analiza. "Dar" nu poate fi luata cu propozitia introdusa prin "fiindca", deoarece in fraza nu se mai gaseste o a doua propozitie de acelasi fel, introdusa sau nu prin "fiindca".
|
|
