|
Acasa » REFERATE » IMN LUI STEFAN CEL MARE REFERAT
IMN LUI STEFAN CEL MARE REFERAT
Referat "Imn lui Stefan cel Mare" de Vasile Alecsandri
Apartenenta operei la genul liric, specia literara imn.
Vasile Alecsandri [1818 - 1890], scriitor pasoptist, a facut din literatura o profesie în sens ideal, participând activ la evenimentele timpului, pe care le-a ilustrat în creatiile sale. A fost un poet militant, exprimând în versuri patriotice idealurile revolutiei de la 1848 si ale Unirii din 1859, prin creatii ca "Desteptarea României" si "Hora Unirii". Patriot înflacarat, Alecsandri participa la serbarea organizata la Putna în august 1871, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la construirea manastirii, manifestare dedicata memoriei domnitorului Stefan cel Mare, care era si ctitorul acestui lacas sfant. Pentru aceasta festivitate, Vasile Alecsandri scrie un imn închinat marii personalitati istorice a Moldovei, domnitorul Stefan cel Mare.
"Imnul este o specie a genului liric, în versuri, în care autorul preamareste patria, o personalitate, eroii, idei marete, evenimente cruciale din viata unei natiuni, într-un ton solemn. în imn, autorul exprima - în general - sentimentele nobile ale unei colectivitati".
Titlul poeziei "Imn lui Stefan cel Mare" exprima elogiul lui Alecsandri, adus unei personalitati istorice importante a Moldovei, domnitorului care si-a iubit cu înflacarare tara si poporul.
Structura, semnificatii, limbaj artistic.
Poezia este structurata în cinci strofe de câte opt versuri fiecare si ilustreaza admiratia si veneratia românilor pentru viteazul domnitor, care a dus Moldova secolului al XV-lea la de glorie si progres.
Strofa întâi fixeaza locul unde odihneste de veacuri viteazul domnitor, "La poalele Carpatilor, / Sub vechiul tau mormânt," si continua cu o invocatie retorica adresata direct lui Stefan cel Mare -"O! Stefan,"- definindu-l cu principala trasatura a personalitatii sale - "erou al românilor" si "erou sfânt". Repetitia substativului "erou" accentueaza meritele patriotice ale gloriosului voievod, care si-a închinat întreaga viata independentei Moldovei si progresului poporului sau. La capatâiul lui Stefan strajuiesc muntii Carpati, care sunt personificati, printr-o comparatie: "Ca sentinele falnice / Carpatii te pazesc. / Si de sublima-ti glorie / Cu seculii soptesc. Poetul evidentiaza curajul, vitejia legendara a domnitorului, precum si sentimentul de veneratie pe care i-l poarta urmasii, reiesit din imperativul cu valoare afectiva "dormi" si epitetul în inversiune "sublima-ti glorie".
Strofa a doua reliefeaza eroismul si patriotismul lui Stefan, dovedit de trecutul istoric glorios al domniei. Ca un adevarat aparator al crestinatatii, voievodul român a stat mereu în fruntea "vitejilor români" si a luptat împotriva pagânilor, aparând cu înalt patriotism tara, de invazia otomana: "Cu drag privindu-ti patria". Spiritul de sacrificiu izvorât din dragostea de neam l-a facut sa priveasca "moartea cu dispret". Cele doua sintagme - "cu drag" si "cu dispret" - sunt puse în antiteza tocmai pentru a accentua iubirea de tara si puterea sacrificiului pentru independenta Moldovei. Figura legendara a marelui domnitor este sugerata prin asezarea epitetului "maret" la începutul si finalul versurilor: "Maret în sânul luptelor, / Si-n pace-ai fost maret".
Strofa a treia plaseaza imaginea domnitorului la prezent, timp în care Stefan este considerat un simbol al românilor pentru libertate, independenta si speranta în viitor. Asemuita cu soarele, personalitatea nemuritoare a voievodului moldovean va ramâne de-a pururi în sufletele românilor, care-i omagiaza cinstea, curajul si patriotismul exemplar: "Dar într-a noastre suflete / In veci tu nu apui!". Stefan ce Mare constituie si "soarele" calauzitor pentru generatiile viitoare, astfel personalitatea lui legendara parcurge întreg ciclul temporal, din trecut în prezent, apoi în viitor: "O! soare-nvingator, / Lumini cu raze splendide / Prezent si viitor". Figura stralucitoare, care traverseaza secolele este construita dintr-o serie de antiteze: "apune"-"nu apui"; "trecut"-"viitor"; "negura"-"lumini". Metafora "soare-nvingator" împreuna cu invocatia retorica "O!" definesc maretia personalitatii marelui voievod, care lumineaza peste veacuri sufletele românilor, precum si ipostaza de erou intrat pe vecie în istoria neamului nostru. Epitetul "raze splendide" completeaza ideea de permanenta a figurii lui Stefan în istoria tarii.
Strofa a patra raporteaza personalitatea lui Stefan cel Mare la viitor, reliefând trasatura de vizionar, deoarece unul dintre idealurile domnitorului a fost acela de a uni pe toti românii sub acelasi steag: "Pe timpul vitejiilor, / Cuprins de-un sacru dor, / Visai unirea Daciei / Cu-o turma s-un pastor;". O alta invocatie retorica "O! mare umbra-eroica" sugereaza forta de reflectare a personalitatii marelui voievod în constiinta urmasilor, iar aspiratia de unire nationala a tuturor românilor sub acelasi steag este exprimata prin metafora "o turma s-un pastor" si prin epitetul "sacru dor". Implinirea idealului de unire a constiintelor si a crestinilor este ilustrata prin repetitia "Uniti", cuvânt asezat la începutul fiecarui vers din finalul strofei: "Uniti santem în cugete, / Uniti în Dumnezeu".
Ultima strofa reia, simetric, fixarea locului si a timpului trecut: "In poalele Carpatilor, / La vechiul tau mormânt". Aceste meleaguri sunt sacre, deoarece românii fac un juramânt sfânt marelui voievod, acela de a purta mai departe gloria istoriei si de a manifesta totdeauna dragoste de neam si tara, asemenea lui Stefan: "Toti în genunchi, o! Stefane, / Depunem juramânt: / Un gând s-avem în numele / Românului popor, / Aprinsi de-amorul gloriei / S-al patriei amor!". Inversiunea "Românului popor" pune accentul pe natiune, pe colectivitatea româneasca ce se angajeaza sa apere tara si libertatea neamului nostru.
"Poezia "Imn lui Stefan cel Mare" de Vasile Alecsandri este o creatie lirica, doarece autorul îsi exprima direct sentimentele de dragoste, de veneratie pentru personalitatea glorioasa a lui Stefan cel Mare, model de patriotism pentru toti românii. Tonul este solemn si elogiativ, iar adresarea directa si invocatiile retorice amplifica maretia domnitorului Pentru toate aceste trasaturi, poezia este un imn."
|
|
