|
Acasa » REFERATE » INFECTII AEROGENE, BOLI CONTAGIOASE
INFECTII AEROGENE, BOLI CONTAGIOASE
Referat, Infectii aerogene in boli contagioase
Se produc ca urmare a patrunderii în organism, prin intermediul cailor respiratorii, a celor mai diversi agenti patogeni: virusuri, bacterii, ciuperci.
Transmiterea se face de obicei direct, de la bolnav la omul sanatos, atunci când agentii respectivi, localizati în caile respiratorii ale bolnavului, sunt împrastiati prin tuse sau stranut în mediul extern.
Aceasta modalitate de transmitere a bolii, foarte frecvent întâlnita, este (raspunzatoare de majoritatea îmbolnavirilor provocate de virusul gripal, virusul guturaiului, al pneumoniei virale, precum si de numeroase alte virusuri mai putin cunoscute înca (adenovirusuri, anixovirusuri etc.).
Alte numeroase boli de natura virala — varicela, oreionul, rujeola, rubeola etc. — se tranistmit, de asemenea, pe aceasta cale.
Calea aerogena de propagare a infectiei nu este însa specifica bolilor produse de virusuri. O serie de boli bacteriene importante se transmit tot pe cale respiratorie. Amintim, dintre acestea, tuberculoza, scarlatina, difteria, tusea convulsiva, ciuma pulmonara s. a. m. d.
In cazul transmiterii directe, germenii respectivi, înveliti într-o pelicula de mucus (asa-numitele picaturi Fliigge") sau sub forma de aerosoli ("ceata microbiana"), patrund o data cu aerul în arborele respirator ai persoanei sanatoase. Picaturile Fliigge pot fi proiectate de bolnav, prin vorbire, pana la 1,5 m în jurul sau si chiar la distante mai mari (2—4 m), în timpul tusei sau al stranutului.
Uneori nu este însa absolut necesar ca distanta dintre bolnav si omul sanatos sa se limiteze la raza de actiune a acestui "con de picaturi", raspândit de bolnav atunci cand vorbeste, tuseste sau stranuta. Astfel, particulele de mucus care înglobeaza microbii, în special picaturile mici, pot ramine în atmosfera timp de 3—4 ore si pot fi vehiculate de curentii de aer si în alte încaperi.
Aceasta modalitate de transmitere a infectiei, denumita si indirecta, se mai poate realiza si prin contaminarea diverselor obiecte din camera bolnavilor. Dupa depunerea particulelor infectante pe suptrafata acestor obiecte si uscarea învelisului superficiail mucos, germenii sunt pusi în libertate. Dupa un anumit timp, microbii respectivi se pot ridica din nou în aer, o data cu praful si pot patrunde în caile respiratorii ale persoanelor sanatoase din jur.
Este adevarat ca, în numeroase boli infectioase transmisibile si în special în cele produse de virusuri, (oreion, rujeola etc.), durata supravietuirii acestora în aer este destul de redusa (cateva ore). Acest interval de timp este însa cal mai adesea suficient pentru ca infectia sa se transmita la contactii sanatosi din jur. In alte boli cu cale de transmitere aerogena si mai ales în cele bacteriene (tuberculoza, difterie, scarlatina), germenii pot rezista în mediul extern sub forma de pulberi o perioada de timp mult mai îndelungata (pana la cateva luni de zile), fapt care explica frecventa crescuta a îmbolnavirilor secundare la persoanele receptive din jur, chiar daca contactul a fost indirect.
|
|
