|
Acasa » REFERATE » INIMA OMULUI O POMPA PUTERNICA
INIMA OMULUI O POMPA PUTERNICA
Inima omului o pompa puternica, referat anatomie
Noi spunem "Sangele curge, afluxul de sange..." Dar cine îl împinge? Cine (sau ce) îl mana, îl face sa curga?
Uimitorul motor, cel mai perfect din lume, este inima noastra.
Pentru prima oara, aparatul circulator, sau la început sistemul de conducte de apa, a aparut la viermii primitivi. Ei nu aveau înca inima. Mai exact, inima era întreaga artera dorsala. Peretii ei, contractandu-se ritmic, împingeau sangele prin vase.
Lumea a cunoscut prima inima la descendentii viermilor, la asa-numitele brahiopode. Ele traiesc în cochilii bivalve si prezinta o asemanare exterioara cu scoicile sau cu... niste sfesnice romane.
Cand viermii, prin evolutie, au dat nastere molustelor, ele aveau o inima bicamerala, cu auricul si cu ventricul.
O data cu dezvoltarea regnului animal s-a perfectionat si inima. De fapt, noi avem doua inimi: dreapta si stanga, desi ele sunt reunite într-un singur organ.
Aceasta deoarece prin corpul nostru sangele circula pe doua cai: un circuit mare si unul mic. Circuitul mare este calea de la inima (de la jumatatea sa stanga) spre diferitele organe si tesuturi si înapoi (în auriculul drept), iar prin circuitul mic (de la inima "dreapta"), sangele se îndreapta spre plamani. Acolo îsi depune încarcatura care ne este de prisos, bioxidul de carbon, si primeste gazul foarte necesar, oxigenul.
Doi pereti: unul longitudinal si altul transversal, în cruce, împart inima omului în patru încaperi. Peretele longitudinal este continuu, în timp ce peretele transversal prezinta orificii. Prin ele sangele din camarutele superioare (auriculul stang si drept) se îndreapta spre cele inferioare (ventriculul stang si drept). Prin contractii ritmice, sangele este împins din auricule în ventricule totdeauna în aceeasi directie, în jos. In sus nu-l lasa sa treaca valvulele. Acest dispozitiv ingenios aminteste de o usa care se poate deschide doar într-o singura directie. Dar, întorcandu-se la inima, sangele venit de la organele care se afla mai jos decat inima trebuie sa se îndrepte în sus. Acestui scop îi servesc alte "usi"; ele se deschid de asemenea într-o singura directie, dar de data aceasta de jos în sus. Acestea sunt valvulele venelor, vasele prin care sangele curge catre inima.
De la inima (din jumatatea ei stanga), sangele circula la început prin aorta. Aorta este un tub elastic, alcatuit din muschi, diametrul acestui tub fiind de 3 cm. Cu cat se îndeparteaza de inima, cu atat aorta se ramifica mai mult, trimitand în toate organele ramificatiile sale, arterele. Cu cat se îndeparteaza mai mult de inima, cu atat calibrul arterelor devine tot mai mic. Patrunzand adanc în tesuturile organelor, arterele, ramificandu-se, se transforma în vase sanguine extrem de fine, arteriolele. Cu aceasta însa divizarea vaselor purtatoare de sange nu se încheie, caci din arteriole se formeaza nenumarate vase subtiri ca firul de par, numite capilare.
Peretele capilarului are o structura speciala, amintind de o sita. In orificiile dintre celule, care la aceste vase dispuse într-un singur strat, se elimina liber din capilar în tesuturi oxigenul si substantele nutritive (chiar si leucocitele îsi fac loc prin orificii, largindu-le prin împingerea celulelor într-o parte si într-alta). Prin porii capilarelor, sangele se încarca cu bioxid de carbon si cu produsii care reprezinta deseurile metabolismului. Capilarul nu se termina nicaieri, nu dispare brusc, ci, contopindu-se cu un capilar similar, îsi mareste treptat calibrul si se transforma într-o venula. Venulele se reunesc formand vene; iar acestea duc sangele înapoi la inima. Inseamna ca circuitele "circulatiei" noastre sanguine sunt peste tot închise.
Inima omului arunca cu atata putere sangele în artere, încat el face ocolul întregului corp si se întoarce la locul startului, în medie, în 20 secunde.
In artere, într-o secunda, sangele parcurge o jumatate de metru, în vene 6—8 cm, iar în capilare doar 1 mm. In 24 de ore de lucru, "biata" noastra inima dezvolta o forta de 270 de cai-putere! In fiecare secunda face sa treaca prin vasele sanguine 100 grame de sange, iar în 24 de ore — 10 000 litri!
In 24 de ore sangele efectueaza munca unei întregi brigazi de încarcatori care asaza într-un vagon, de marfa 12 tone de încarcatura oarecare.
Inima nu are dreptul la ziua de munca de 8 ore; ea împinge sangele fara întrerupere în 24 de ore, noapte de noapte, zi de zi, aproape chiar de la zamislire si pana la moarte. Daca se va opri pentru 3—4 s, omul îsi va pierde cunostinta. Daca nu va bate timp de cateva minute, va veni moartea.
In 70 de ani de viata, inima, contractandu-se de 2 600 000 000 de ori, pompeaza 250 000 000 de litri de sange! O asemenea munca ar putea s-o efectueze un escalator extrem de puternic, ridicand un tren de marfa încarcat la înaltimea Everestului. Capacitatea de munca este uimitoare daca tinem seama de faptul ca "motorul" este de capacitate mica, cîntarind doar 300 g.
Dar, pe langa mica lui capacitate, este si economic: de-a lungul întregii vieti, cantitatea de "combustibil" pe care o foloseste este doar de aproximativ 3 chintale de zahar. Nu se cunoaste în lume vreun "motor" mai modest. Observati, de asemenea, ca el lucreaza fara întrerupere zi si noapte, nici o data nu se supraancalzeste si nu sufera nici reparatii curente, nici reparatii capitale. Ii ajunge doar o mica pauza de o treime de secunda dupa fiecare cursa, pentru a se odihni si a se alimenta cu combustibil pentru o noua contractie, care din nou, cu aceeasi forta, goneste sangele prin artere.
|
|
