|
Acasa » REFERATE » INSUFICIENTA CARDIACA REFERAT, HIPERTROFIA
INSUFICIENTA CARDIACA REFERAT, HIPERTROFIA
Insuficienta cardiaca referat
Dilatatia si hipertrofia
In insuficienta cardiaca volumul inimii este aproape în mod invariabil marit prin dilatatia diferitelor ei cavitati. La aceasta se adauga hipertrofia miocardica, însotita la rîndul ei de alterari miocardice cu caracter structural si metabolic.
Dilatatia inimii consta în cresterea capacitatii cavitatilor acesteia ca urmare a întinderii fibrelor miocardice în sens adaptativ la supraancarcarea diastolica sau sistolica impusa de boala care a cauzat insuficienta cardiaca. Dilatatia este un mecanism fiziologic de adaptare a inimii la efort: cu cît fibra miocardica se alungeste mai mult în timpul diastolei (în anumite limite), cu atît forta e de contractie si deci presiunea cu care apasâ asupra sîngelui din cavitatile ventriculare este mai mare. In insuficienta cardiaca dilatatia este cu atît mai mare, cu cat supraancarcarea inimii este mai mare si cu cît forta de contractie a miocardului este mai scazuta. Alungirea fibrelor miocardice si deci dilatatia creste forta de contractie a miocardului insuficient, pastrand pentru o perioada de timp, uneori lunga, un echilibru circulator satisfacator.
Aceasta reprezinta un mecanism care permite compensarea tulburarilor hemodinamice provocate de leziunile cardiovasculare ce tind sa scada debitul cardiac. Dilatatia inimii este produsa atît de cauzele mecanice, cît si miocardice ale insuficientei cardiace, despre care am vorbit mai sus, de cele mai multe ori ea rezultând din actiunea conjugata a acestor doua tipuri de cauze. In ambele situatii, dilatatia se produce fie datorita unei rezistente crescute în fata uneia din cavitatile inimii (supraîncarcare sistolica), fie datorita întoarcerii venoase crescute (supraancarcare diastolica), fie datorita supraancarcarii sistolice si diastolice în acelasi timp. Odata cu dilatatia inimii din insuficienta cardiaca se produce o crestere a volumului de sînge care mai ramane în cavitatile ventriculare la sfîrsitul sistolei (volumul rezidual sau telesistolic), o crestere a volumului de sînge care se gaseste în cavitatile ventriculare la sfîrsitul diastolei (volumul telediastolic), ca si o crestere a raportului dintre volumul rezidual si volumul sistolic (cantitatea de sînge aruncata de ventricul în circulatie în timpul sistolei). Asadar, o inima insuficienta lucreaza totdeauna cu un volum mai mare de sînge, datorita fenomenului de dilatatie cardiaca. Este interesant sa retinem, ca inima poate reveni la dimensiunile normale, cînd cauza care a dus la dilatatie înceteaza de a mai actiona asupra acesteia.
Hipertrofia miocardului consta în cresterea de volum a fiecarei fibre musculare miocardice si în consecinta a greutatii inimii. Hipertrofiile care duc la cresteri ale greutatii cordului de peste 500 de grame se caracterizeaza prin cresterea numarului fibrelor miocardice, ca urmare a unui mecanism de scindare longitudinala a fibrelor musculare cardiace. Ca si dilatatia, hipertrofia miocardica, mecanism compensator, afecteaza îndeosebi cavitatile inimii supraîncarcate sistolic, diastolic sau sistolo-diastolic. Desi au fost emise numeroase teorii (teoria cresterii travaliului cardiac; teoria nutritionala sau hipoxica, teoria lezionala; teoria întinderii fibrei musculare), mecanismul hipertrofiei miocardice nu este pe deplin cunoscut. Se stie însa, ca pentru unul si acelasi lucru mecanic, miocardul hipertrofic consuma mai mult oxigen decît miocardul normal, randamentul fiind deci scazut, deoarece îngrosarea fibrelor miocardice nu permite difuziunea rapida a oxigenului, substantelor nutritive si ai altor produsi ai metabolismului asa cum se întîmpla în miocardul normal.
Fibrele miocardice hipertrofiate lucreaza în conditii de hipoxie constanta, chiar în absenta efortului fizic, deoarece irigatia fibrelor musculare ale cordului hipertrofiat nu creste proportional cu cresterea volumului acestuia. Hipertrofia creeaza o insuficienta coronariana relativa chiar daca, vasele coronare sunt normale. Fenomenul este mai evident la bolnavii cu ateroscleroza coronariana. Ca si în cazul dilatatiei, cînd cauza care duce la hipertrofie dispare, în mod natural sau prin interventie terapeutica, se produce o revenire a miocardului la dimensiunile sale normale.
Intre hipertrofia si dilatatia cardiaca exista o strînsa legatura, ele reprezentând, asa cum am mai spus, doua mecanisme principale compensatoare. Dilatatia reprezinta raspunsul imediat al inimii cînd aceasta trebuie sa arunce în circulatie un volum de sînge constant sau crescut în conditiile unei rezistente crescute în fata uneia din cavitatile acesteia. Inima dilatata reuseste sa învinga obstacolul dar numai cu pretul unui randament mecanic inferior fata de cel al cordului normal. Hipertrofia cardiaca este o reactie compensatorie mai eficace si pe termen mai lung, care urmeaza dilatatiei si care se instaleaza mult mai lent decat aceasta. In general, dilatatia este o reactie a inimii la o supraîncarcare de volum (ca de exemplu în insuficienta aortica, insuficienta mitrala etc). In timp ce hipertrofia reprezinta o modalitate de raspuns îndeosebi la suprasolicitarea sistolica sau de presiune (ca de exemplu în stenoza aortica si hipertensiunea arteriala). Dilatatia si hipertrofia inimii sunt aproape întotdeauna asociate, interesand una sau mai multe cavitati ale inimii. Asa cum am mai aratat, dilatatia precede hipertrofia.
|
|
