|
Acasa » REFERATE » IONA REFERAT
IONA REFERAT
Referat "Iona" de Marin Sorescu
Poezia lui Marin Sorescu "Iona", este o meditatie trista, imbracand forma de fantezie cu accent de umor, dupa cum spunea"Eugen Simion";gluma delicat-trista, fara clovneria sau sarcasmul altora, e particularitatea lui de a reflecta la ideea de viata si moarte.
"Iona", subintitulata de catre Marin Sorescu "tragedie in patru tablouri", a fost publicata in anul 1968 in revista "Luceafarul" si face parte, alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica, intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei este o metafora care sugereraza ideea de nevoie de cunoastere a adevarului si nevoia de comunicare de care omul are nevoie pentru a iesi din monotonia vietii, iar cele trei drame care o compun, sunt meditatii-parabole, realizate printr-o forma de ironie.
Piesa de debut a autorului, "Iona", publicata in anul 1968, reprezinta capodopera sa dramatica.In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern si a omului ca fiinta, aflat sub puterea destinului orb. Inspirata din parabola biblica [Iona din vechiul testament], al omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general- umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri din "Iona", se nasc interogatii existentiale grave, privitoare la viata si moarte, la singuratate si destin. Aceasta trasatura , o incadreaza in ansamblu de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
Drama "Iona" are la origine cunoscuta parabola biblica din vechiul testament despre "Iona", fiul lui Amitai. Dumnezeu il insarcineaza pe Iona, sa propovaduiasca cuvantul Sau in cetatea Ninive, pentru ca pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. La inceput Iona accepta misiunea , dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu, care fuge la Tarsis. Dumnezeu il pedepseste pentru neascultare , trimitand un vant din cer care provoaca o furtuna ingrozitoare pe mare. Corabierii cercetand putin posibila sursa a intamplarii, ajung la concluzia ca Iona este cel care a atras mania cereasca si il arunca in valuri pentru a scapa de mania cereasca. Din porunca lui Dumnezeu , Iona este inghitit de un peste foarte mare, in al carei pantece a stat trei zile si trei nopti, petrecute in pocainta si rugaciune. Atunci Domnul a poruncit pestelui s-al elibereze pe Iona si pestele l-a aruncat pe Iona pe uscat. Aceasta parabola biblica, este introdusa in piesa lui Marin Sorescu, numai ca pretext, pentru ca personajul lui Sorescu se deosebeste de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune , pe cand eroul lui Sorescu nu savarsise nici un pacat.
O piesa ca "Iona" aduce in prim plan probleme care sunt ale contemporaneitatii,care se repeta in toata lumea si prin urmare ne aflam in prezenta unui fenomen de sincronie intre dramaturgia romaneasca si cea universala.In opera intalnim diferite simboluri si semnficatii:Labirintul este simbol al drumului greu in incercarea cunoasterii de sine. In mitologie, labirintul semnifica spatiul initierii prin cunoastere, iar iesirea din labirint inseamna renastere.Apa inseamna existenta omului ticsita cu un sir neintrerupt de capcane.Metafora pestelui semnifica izolarea absoluta, al unui exil impus. Dedublarea–personajul ajunge la dedublarea verbala si a propriei fiinte. El vorbests cu sine, se striga, se ipostaziaza in "Iona" cel fara de noroc la pescuit si "Iona" cel cu noroc in nori, sau in relatia Tata – Fiu. Solitudinea – Iona sufera de singuratate si cauta sa o depasesca. Fiind un instrainat ,el vrea sa comunice cu cineva. El vorbeste chiar daca nu i se raspunde, cu cei doi pescari care sunt muti, cu mama sa careia ii scrie. Aceasta este conditia omului intr-o lume in care ceilalti nu-ti raspund la intrebari sau nu aud. Singuratatea este insa, sansa solidaritatii cu sine. Pestii – simbol ale fiintelor primare, ale tacerii si ale plutirii. Marea – libertate, iluzie. Visul lui Iona de a instala o scandura in mijlocul marii – simbol al statorniciei in jocul neobosit al apelor.
Iona este pescar , un pescar pasionat , este omul aflat in fata intinderii imense de apa , marea , care sugereaza libertate , aspiratie, iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat. Dar Iona este si un pescar ghinionist, care , desi isi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde numai "fate" si , pentru a rezolva neputinta impusa de destin, isi ia cu el intotdeauna un acvariu ca sa pescuiasca pestii "care au mai fost prinsi odata", atunci cand vede "ca e lata rau". Iona se simte un ratat si incearca , strigandu-se, sa se regaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand asupra relatiei intre viata si moarte:"- Ragusit Iona!,–Mai ragusit Iona!, –Nimic –Pustietate. –Pustietatea macar ar trebui sa-mi raspunda: Ecoul… –Baga de seama ca n-are ecou, Ei, dar ecoul? –Mai striga o data sa verifice banuiala.Io… Asteapta, … na …Asteapta, Frecandu-si mainile a paguba, Gata si cu ecoul meu… -Nu mai e, s-a ispravit, –S-a dus si asta, –Semn rau", -Ce mare bogata avem! –Habar n-aveti cati pesti misuna pe-aici, –Cam cati? –Dumnezeu stie, multi. –O suta? –Mai multi, –Cam cat a numara toata viata? –Mai multi. –Atunci , cat a numara toata moartea? –Poate , ca moartea e foarte lunga. –Ce moarte lunga avem!.Piesa are o structura foarte riguroasa.Meditatie dezinvolta,aparent naiva si ironica,piesa lui Sorescu este construita ca un fals monolog,altfel spus,un dialog interiorizat alcatuit din replica in realitate mici poeme pe care personajul dedublat si le adreseaza lui insusi,dar si lumii care actioneaza asupra lui si asupra careia la randul sau actioneaza interogandu-I sensul.
Cate una dintre aceste replici conduce la cate o pagina de poezie din culegerile anterioare urmand identitatea spiritului poetului.
Realizata asadar ca o metafora, piesa urmareste peripetiile revenirii lui Iona, experientele sale in trecerea da la starea de inconstienta la starea de luciditate.
Crezand ca a prins ceva , trage navodul , dar i-si da seama ca era umbra unui nor care batea exact pe navodul lui.I-i vine ideea ca ar fi mai bine sa se faca pescar de nori. "-Aha , inteleg. Norul acela. Isi culcase umbra exact pe navodul meu… -Mai bine m-as face pescar de nori. –Azi unul , maine altul. As aduce repede potopul. Ca la nori am noroc".
Marea e plina "de nade frumos colorate" , care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii, atragatoare, si ce pericole reprezinta acestea asupra existentei umane. Avem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.In finalul tabloului il vedem pe Iona inghitit de un peste urias "viata insasi", cu care incearca sa se lupte, strigand dupa ajutor."-Ajutor!Ajutooor! –Eh, de-ar fi macar ecoul!". Lipsa ecoului sugereaza faptul ca aceasta calatorie o va face de unul singur. Monologul continua cu cele mai variate idei existentiale, "De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?" ori cugetari,"de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?". Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata "pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica" .Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita, reprezentata de "vesnica mistuire" a pantecului de peste. Iona este pescar adica omul aflat in fata marii,libertate,
aspiratie sau iluzie.El traieste intr-un perpetuu orizont al asteptarii.Dar,fiindca pestele fabulos intarzie sa apara iar ghinionul il persecuta,Iona incearca prin joc sa-si schimbe destinul ca expresie de viata a libertatii.Isi aduce acasa un acvariu si distrandu-se imita gestul ancestral.Facand din existenta pretext pentru joc,Iona nu-si da seama ca in micul vas e prefigurat modelul la o scara redusa al unui univers pervertit.Fiindca nu poate prinde miticul peste visat de el,pescuieste in fond deriziunea propriului destin care se razbuna."Un peste urias iesit din fundul apelor il inghite aratandu-i fata nevazuta a lumii.
Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica evadare din propria carcera , din propriul destin din propria captivitate. Drama se termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui , pentru ca "e greu sa fii singur" , simbolizand un nou inceput;"Razbim noi cumva la lumina". Gestul din final si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga, o salvare prin cunoasterea de sine , ca forta purificatoare a spiritului , ca o primenire sufleteasca.
|
|
