|
Acasa » REFERATE » ISTORIA SI CRITICA LITERARA, REPREZENTANTI
ISTORIA SI CRITICA LITERARA, REPREZENTANTI
Referat, Istoria si critica literara romana, reprezentanti
Preliminarii. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale inregistrase nu numai o extraordinara explozie valorica in planul creatiei beletristice, dar si o dezvoltare, pe masura, a criticii literare. De la critica de directie, profesata de Eugen Lovinescu in sensul sincronizarii, pana la foiletonistica sustinuta a lui Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu sau la grandioasele realizari sintetice - Istoria... lui G. Calinescu - institutia critica se profesionalizeaza spectaculos, sporindu-si prestigiul si contribuind decisiv la axiologizarea competenta a productiilor literare.
Dupa razboi, cel putin in primele doua decenii, critica literara e silita sa-si abandoneze functiile specifice si sa urmeze o directie improprie, cu efecte nefericite asupra creatiei, receptarii si evaluarii operei literare. Institutia critica devine un instrument ideologic de "masurare" a fidelitatii creatiei si a devotamentului scriitorului fata de o doctrina si un "model" politic. Criticul literar de acum isi asuma rolul de pazitor vigilent al "acuratetii ideologice" si nu ezita sa demaste in "spirit partinic" abaterile de la dogma. Criteriul estetic inceteaza sa mai fie operant in actul de evaluare pe care critica il considera o "forma periculoasa a reactionarismului politic". Discursul analitic si judecatile de valoare sunt subordonate aproape exclusiv viziunii "sociologist-vulgare" asupra creatiei literare. Putinele si timidele tentative de afirmare a specificitatii estetice a literaturii isi atrag acuze dintre cele mai grave pe care presa controlata politic le fabrica si le publica prompt.
Incepand cu deceniul al saptelea, critica literara revine, treptat, la functiile si la instrumentele ei specifice. Critici apartinand unor generatii diferite, indiferent de metoda sau modelul critic din care se revendica, au contributii individuale semnificative la refacerea autoritatii principiului estetic in literatura. Cateva sunt sensurile cele mai importante ale demersurilor lor: refacerea imaginii asupra valorilor literare (indeosebi interbelice) care fusesera marginalizate datorita unei viziuni deformatoare; afirmarea noilor valori si sustinerea acestora de pe pozitiile judecatii estetice; sintetizarea celor mai semnificative fenomene sau epoci literare in studii riguroase si relevante.
Modalitatile practicate sunt dintre cele mai diverse. Istoricii si criticii literari ingrijesc si prefateaza editii (de la scriitorii secolului al XIX-lea pana la cei interbelici), realizeaza monografii si sinteze literare, sustin, cu grade diferite de consecventa, cronici in paginile publicatiilor literare.
Contributiile multora dintre ei (Dumitru Micu, Nicolae Balota, Constantin Ciopraga, Ion Vlad, Valeriu Cristea, Ion Negoitescu, Cornel Regman, Eugen Todoran, Lucian Raicu, N. Steinhardt, Al. Paleologu, G. Munteanu, Alexandru George, Sorin Alexandrescu, Matei Calinescu, Paul Georgescu, Liviu Petrescu, Minai Ungheanu, Marian Popa, Mircea Martin, Ion Pop, Eugen Negrici, Ioana N. Petrescu, Mircea Iorgulescu, Laurentiu Ulici si -nu in ultimul rand si in conditii speciale- Monica Lovinescu si Virgil Ierunca se individualizeaza pregnant prin viziune, metoda si stil. In mod firesc insa, in priplanul criticii literare postbelice s-au impus cateva nume a caror autoritate rezulta atat din sustinerea consecventa a unor rubrici de cronica literara, cat si din anvergura spatiului de cuprindere al operelor.
|
|
