|
Acasa » REFERATE » IZVORUL NOPTII REFERAT
IZVORUL NOPTII REFERAT
Referat "Izvorul noptii" de Lucian Blaga
Apartenenta operei Ia genul liric, specia literara idila.
"Frumoaso,/ti-s ochii-asa de negri încât seara/când stau culcat cu capu-n poala ta/îmi pare,/ca ochii tai, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste vai/si peste munti si peste sesuri,/acoperind pamântul/c-o mare de-ntuneric./Asa-s de negri ochii tai/lumina mea."
Lucian Blaga (1895-1961), s-a nascut în satul Lancram din judetul Alba, sat ce poarta-n nume "sunetele lacrimei". Copilaria sa a stat, dupa cum el însusi marturiseste, sub semnul unei fabuloase absente a cuvântului", deoarece viitorul poet nu a vorbit pâna la vârsta de 4 ani, fiind "mut ca o lebada". Blaga este un poet interiorizat, cu sufletul prea plin de trairu profunde: "Eu cred ca sufeream de prea mult suflet".
"Idila este o specie a liricii erotice [de dragoste] in care este ilustrata viata si dragostea, manifestate în mijlocul naturii, într-o forma optimista sau idealizata".
Idila "Izvorul noptii" de Lucian Blaga face parte din volumul de debut intitulat sugestiv "Poemele luminii", din 1919. In conceptia lui Lucian Blaga, iubirea este singura cale de patrundere în misterele lumii, de cunoastere a tainelor universului. Unul dintre principalele sinonime ale "luminii", metafora revelatorie centrala a volumului, este cunoasterea.
Titlul poeziei sugereaza fascinatia ochilor negri ai iubitei, care sunt numiti printr-o metafora revelatorie, "izvorul noptii", semnificând originea - "izvorul" - sentimentului de iubire, ce capata proportii cosmice, prin cuvântul "noapte".
Poezia "Izvorul noptii" este un scurt, dar profund omagiu adus frumusetii iubitei, exprimat într-un ton solemn si plin de fiori.
Structura, semnificatii, limbaj artistic.
Poezia este alcatuita dintr-o fraza ampla, care contine o afirmatie constatativa si admirativa pentru frumusetea ochilor iubitei si o propozitie dezvoltata, ca o concluzie emotionanta, înaltând dragostea la apogeu.
Poezia începe printr-o invocatie cu încarcatura afectiva, sugerând admiratia poetului fata de fiinta draga. Vocativul "Frumoaso" ilustreaza, concis si sintetic, perfectiunea fizica a iubitei, însumând toate trasaturile fizice si morale ale fetei dragi. Cuvântul "ochii" se constituie în cuvânt-cheie al poeziei si apare de trei ori, sugerând intensitatea sentimentului de admiratie si extazul poetic. Aceeasi semnificatie o au si metaforele "izvorul" si "o mare de-ntuneric". Momentul în care este imaginat cuplul este al înserarii, gesturile sunt tandre, idilice, iar adresarea este directa, constatativa si plina de admiratie: "Frumoaso, / ti-s ochii-asa de negri încât seara / când stau culcat cu capu-n poala ta". Pozitia cuplului predispune la visare, la meditatia premergatoare starii de extaz de care este cuprins poetul atunci când priveste în ochii fermecatori ai iubitei.
Negrul intens al ochilor iubitei semnifica unul din marile mistere ale universului, întrucât se identifica aici cu emotionantul cadru nocturn care acopera vaile, muntii, sesurile, întreg pamântul, ca o taina fascinanta: "ochii tai, adâncii, sunt izvorul / din care tainic curge noaptea peste vai / si peste munti si peste sesuri, / acoperind pamântul /c-o mare de-ntuneric".
Negrul dens al ochilor este sugerat de superlativul absolut exprimat prin formula adverbiala "asa de", alaturat adjectivului "negri" si de opozitia simpla "adâncii", un adjectiv substantivizat, care amplifica profunzimea sentimentului de dragoste. Epitetul adverbial "tainic" care exprima trasatura verbului "curge", ca si metafora "o mare de-ntuneric" evidentiaza ideea ca dragostea este una din marile taine ale lumii. Formele pronominale de persoana întâi si a doua pun în evidenta armonia totala a cuplului de îndragostiti, aflat sub vraja misterioasa a iubirii: "ti-", "ta", "îmi", "tai".
Verbul dubitativ "îmi pare", aflat în pozitie izolata si formând un singur vers, sugereaza emotia si nesiguranta îndragostitului, care niciodata nu poate avea certitudini depline în manifestarea reciproca a sentimentului de iubire.
Ultimele doua versuri se constituie într-o concluzie a versurilor declarative anterioare, care exprimasera o constatare plina de admiratie. Se reia superlativul absolut din versul al doilea, pentru a exprima consecinta pe care o are asupra poetului vraja emanata de frumusetea ochilor iubitei: "Asa-s de negri ochii tai / lumina mea." Contrastul dintre negrul ochilor si lumina care aureoleaza iubirea este realizat printr-un oximoron, adica alaturarea a doua cuvinte cu sens contradictoriu, care formeaza însa un tot indestructibil, sentimentul profund de iubire: "asa de negri" în opozitie cu "lumina mea".
Poezia contine si inversiunile "ti-s ochii", "tainic curge noaptea", "asa-s de negri ochii tai", care amplifica starea de extaz, de încântare a eului liric pentru misterul iubirii.
Prozodia. Poezia nu este structurata în strofe, metrica este variabila, versurile de 3 silabe alternând cu cele de 12. Ritmul si rima lipsesc, iar muzicalitatea este data de pauze dirijate de emotia poetului.
Erosul în lirica lui Lucian Blaga este, asadar, calea fundamentala de patrundere în misterele universului, caci, asa cum nota poetul, "nu sufletul se orienteaza dupa natura, ci natura dupa suflet".
|
|
