|
Acasa » REFERATE » LACUSTRA REFERAT
LACUSTRA REFERAT
Referat "Lacustra" de George Bacovia
Structura poeziei. Poezia are o structura armoniasa, dictata de o muzica interioara grava. Prima strofa se repeta la sfarsit, difera doar versul al doilea. Descoperim o suprapunere de planuri: planul exterior, al lumii si al naturii, si planul interior. Relatia dintre ele se realizeaza prin perceptii, printr-o invazie a unei stari pornite din subconstient. Poetul tresare dintr-un somn similar mortii si inceputului, un somn adanc, dar si iritant, pentru ca el genereaza amenintarea mortii.[Ion Caraion vorbea despre "sfarsitul continuu" bacovian, despre "neantreruptul plans", "tresarirea continua"]. Somnul lui George Bacovia este "in somn rasturnar", pentru ca presupune zvarcolire sau cosmar. Poetul descopera o realitate cre-l desfiinteaza ca om, strivind orice initiativa["si mi se pare/ Ca n-an tras podul de la mal"] de a lua contact cu viata.
Prima si ultima strofa sugereaza dimensiunea infinitului, printr-o senzatie auditiva. Poetul aude ploaia si "materia plangand". Versul al doilea, din ultima strofa: "Tot tresarind, tot asteptand" este o prelungire pe plan interior a ideii cuprinse in versul al doilea din prima strofa: "Aud materia plangand". Plansul cosmic al naturii, cuprins in aceasta personificare cu valoare de simbol, se va restrange de la expresie la impresie, semnificand adancimea insingurarii pana la disparitia totala. "Sant singur si ma duce-un gand / Spre locuintele lacustre" semnificand intoarcerea in timp, in anistorie, pentru a sublinia sentimentul de solitudine. Prezenta locuintei lacustre generalizeaza impresia de intoarcere in timp. Starea de nevroza, de iritare provocata in prima strofa de plansul material se coreleaza cu spaima, cu frica din strofa a doua. Podul ramas la mal, in contextul existentei primitive, inseamna un pericol [ locuinta lacxustra, in epoca primitiva, ii apara pe oameni de fiare, iar podul pastra legarura cu pamantul, cu lumea].
In strofele a doua si a treia, locul imaginilor vizuale este luat de senzatii tactile si organice "ude", "gri" si "gol". Atributul "ude" cumuleaza sensuri in a caror plasma intra solitudinea. Plansul, neantul [ "Si parca dorm pe scanduri ude / In spate ma izbeste-un val"]; poetul nu simuleaza nici un gest de aparare, atunci cand i se pare ca n-a tras podul de la mal. El simte deci amenintarea mortii care-si facxe loc mai ales in primul vers al strofei a treia: "Un gol istoric se intinde". Substantivul "gol" reia subliniind-o, ideea de neant, intarita de versul "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Poetul se confunda, asadar, cu inceputul, Imaginea pilotilor "grei" simbolizeaza apasarea, planul inclinat sau "disproportia fortelor care se apara, fata de cele in ofensiva": de atata ploaie / Pilotii grei se prabusesc". Se include aici si timpul greu, orizontul greu, succesiunea noptilor, lumea insasi este grea, semnificand infrangerea interioara, prabusirea, suferinta, spasmul, anularea oricariu act dinamic, a oricarei initiative.
Un anume sentiment de monotonie exasperanta il aduce si muzica realizata in planul formei, prin gerunziile "ploand", "asteptand", care rimeaza cu substantivul "gand". Ideea de continua eroziune este sugerata de insotirea subiectului "val" cu predicatul "izbeste"-scandurile fiind ude, valul se va repeta pana la prabusirea totala a intregului edificiu uman.
De fapt, plansul este al poetului, ca si spaima si frica atat de profunda, de adanca, incat se extinde in spatii nelimitate, cosmice: "Aud materia plangand", la care se adauga si ideea de timp infinit, prin sintagma: "De-atatea nopti", careia ii confera valoare de superlativ absolut.
Poetul aude plansul naturii, ca simbol al insingurarii, al izolarii, traind acut procesele de dezagregare generate de apa ca principiu cosmic.
Daca i se cauta o conditionare , la Bacovia se poate gasi prin deviere motivul eminescian al geniului care moare solitar, in cerc barbar si fara sentiment . Criza continua a poetului apare ca o absolutizare a imaginii a unei lumi ostile , alunecand in neant .
|
|
