|
Acasa » REFERATE » LEOAICA TANARA,IUBIREA REFERAT
LEOAICA TANARA,IUBIREA REFERAT
Referat" Leoaica tanara, iubirea" de Nichita Stanescu
Nichita Stanescu s-a nascut la 31 martie 1933, in Ploiesti. Liceul il face in orasul natal. Facultatea de filologie din Bucuresti absolvita in anul 1957. In acelasi an debuteaza cu poezii in Tribuna, iar editorial, cu volumul "Sensul iubirii" in 1960. Alte volume: O viziune a sentimentelor-1964, Dreptul la timp-1965, 11 elegii-1966, Alfa-1967, Oul si sfera-1967, Laus Ptolemaei-1968, Necuvintele-1969, Un pamant numit Romania-1969, In dulce stil clasic-1970, Maretia frigului-1972, Epica Magna-1978.
A primit de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Laureat al Premiului international Herder in 1975.
Poezia "Leoica tanara, iubirea", facand parte din volumul"O viziune a sentimentelor", aparut in anul 1964, este o capodopera a liricii erotice romanesti, prin transparenta imaginilor, proiectia cosmica, originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.
Poezia se compune din trei parti echilibrate la modul simfonic. In prima parte, sentimentul iubirii, vizualizat, ia forma agresiva a unei tinere leoaice.
Leoaica tânara, iubirea/mi-ai sarit în fata./Ma pândise-n încordare/mai demult./Coltii albi mi i-a înfipt în fata, m-a muscat leoaica, azi, de fata.
In partea a doua se evoca efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou. Poetul devine un "centrum mundi", natura se transforma intr-un cerc de-a dura, iar privirea se inalta langa ciocarlii, mod de a spune ca aparitia iubirii corespunde cu o geneza si o inaltare spre bucuria pura.
Si deodata-n jurul meu, natura/se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,/ca o strângere de ape.
Si privirea-n sus tisni,/curcubeu taiat în doua,/si auzul o-ntâlni/tocmai lânga ciocârlii.
In partea a treia se revine la motivul initial:
Mi-am dus mâna la sprânceana,/la tâmpla si la barbie,/dar mâna nu le mai stie./Si aluneca-n nestire/pe-un desert în stralucire,/peste care trece-alene/o leoaica aramie/cu miscarile viclene,/înca-o vreme,/si-nca-o vreme…
Poezia e o romanta cantabla, celebra, dar si o meditatie a carei tema e definitia iubirii, in conceptia poetului, iubirea nemaifiind un lung prilej pentru durere, nici suferinta dureros de dulce[Eminescu], ci o leoaica tanara, agresiva, un sentiment puternic ce inalta pe poet la dimensiuni demiurgice, asezandu-l in centrul lumii, o suprema bucurie, un proces care spiritualizeaza, o descindere in zonele abisale ale sufletului, acolo unde se nasc miturile[Freud].
Poezia poate fi receptata, in prelungirea lui Eminescu si Blaga, ca un mit erotic modern, sentimentul iubirii nemaifiind infatisat ca un zburator[I.Heliade Radulescu, Eminescu], ci ca o leoaica tanara regala proiectata, ca intr-o emblema nobiliara, pe un desert in stralucire.
Cercetata mai adanc, poezia poate fi si o cosmogonie. Poetul adica demiurgu, trezit, prin impactul cu iubirea, transforma haosul in cosmos, intr-o rotire de cercuri concentrice, cand mai larg, cand mai aproape, mod poetic de a exprima ideea ca universul s-a ivit din iubire.
Avand un usor aer etic, poezia evoca un proces de transformare a eului poetic, de ipostaza de somnolenta paradisiaca sau somnolenta pregenezei, la ipostaza centrala a unui demiurg ce traieste la modul euforic bucuria creatiei.Imaginile se definesc prin transparenta dinamism si aerul lor polisimbolic.
Poezia este valoroasa prin originala vizualizare a sentimentului, imaginile poetice sant socante, compozitia e simfonica transformand poezia intr-o ampla metafora.
|
|
