|
Acasa » REFERATE » MAI AM UN SINGUR DOR REFERAT
MAI AM UN SINGUR DOR REFERAT
Referat "Mai am un singur dor"de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, a devenit o persoanalitate de admirat,cunoscut si pretuit,atat in tara, cat si peste hotare.
Poezia "Mai am un singur dor", este o poezie deosebit de frumoasa si profund melancolica.Ea reprezinta o elegie, in care poetul coplesit de tristete,i-si exprima singura dorinta,sa moara in linistea naturii de care a fost legat inca din copilarie.
Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
El doreste sa moara la margine marii, iar somnul lui sa fie lin. Marea [apa] este un element des intalnit in opera eminesciana.Apa simbolizeaza viata sau inceputul si sfarsitul vietii.
De asemenea,"codrul", un element prezent in poeziile lui Eminescu,acum poetul il invoca din nou,doreste sa fie aproape,asa cum toata viata i-a fost prieten si l-a ascultat cu drag.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Vrea sa aiba un cer senin, ce simbolizeza viata linistita, in pace,viata de care poetul nu a avut parte.
Nu doreste ca moartea lui sa produca agitatie, nu vrea pompa funerara, "Nu voi sicriu bogat",ci doreste o inmormantare simpla la care invita doar natura.
Doreste in locul sicriului bogat,sa i se impletesca un pat din tinere ramuri.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
In primele trei strofe, exista o singura idee fundamentala:aceea care reprezinta singura dorinta a poetolui,inainte de a muri.
Doreste doar sa fie aproape de singurele lucruri care i-au bucurat clipele vietii:"codrul","cerul senin","apa",[raurile,marea].
In strofa a patra si a cincea, poetul doreste ca nimeni sa nu-l planga,"doar toamna sa dea glas,frunzisului vested".Din nou invita doar natura,pe care o face partasa la acest eveniment cu toate elementele ei.
Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-n truna,
Alunece luna
Prin varfuri de brad.
Toamna reprezinta moartea, sfarsitul vietii.De asemenea"frunzisul vested"reprezinta moartea , ca si cum, odata cu el, ar muri intreaga natura.Talanga reprezinta sunetul ce prevesteste venirea mortii.Teiul este considerat in poezia eminesciana, un arbore sfant.
Patunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga
In strofa a saptea poetul isi exprima sentimentele melancolice:
Cum n-oi maii fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.
Din umbra cetinilor, doar luceferii o sa-i zambeasca, iar asprul cant al marii, va geme de patemi.Toata natura e prezenta,contribuind la acest tablou trist dar dorit de poet.
Va geme de patemi
Al marii aspru cant...
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi.
Asa ar fi dorit poetul sa-i fie moartea.Linistita in mijlocul naturii.
Intalnim epitete:"somnul lin","cer senin","sicriu bogat","tinere ramuri","frunzis vested","varfuri lungi","rece vant" [epitet in inversiune],"teiul sfant","aspru cant".Sunt folosite si personificari: "izvoarele cad","alunece luna","luceferii o sa-i zambeasca","va geme de patemi"al marii aspru cant.
Aceasta poezie apartine genului liric, poetul exprimandu-si in mod direct sentimentele de melancolie, de tristete, la gandul mortii.
I-au fost dragi marea, codrul, teiul sfant, izvoarele, luna misterioasa.
Elemte terestre marea, teiul, izvoarele brazii, frunzisul.
Elemente cosmice:luna, luceferii, cerul.
Poetul s-a stins din viata la o varsta,la care avea viata inainte, doar ca, printr-o intorsatura a ei, s-a stins din viata cel mai mare poet national, ce va fi purtat in inimi de toti romanii, iar operele sale, cu o valoare nepretuita, vor fi cunoscute de multe generatii de acum inainte.
In poeziile sale a cantat iubirea si natura, cu frumusetile si bogatiile ei:ape, paduri, stele, luna, soare.De mic copil, a cutreierat satul cu toate imprejurimile lui si a fost fermecat de minunatiile pe care natura ni le ofera.
Pe buna dreptate poetul a fost numit "Luceafarul" poeziei romanesti.
|
|
