|
Acasa » REFERATE » MARA REFERAT
MARA REFERAT
Referat "Mara" de Ioan Slavici
Preliminarii. Aparut in 1894, in revista "Vatra", iar in 1906 in volum, cand romanul romanesc cunoscuse inca putine impliniri, printre care "Ciocoii vechi si noi" de N.Filimon ori "Viata de la tara" si "Tanase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, "Mara" face din I.Slavici un deschizator de drumuri in sensul realizarii unor personaje complexe, bine conturate, in acela al zugravirii realiste a unui mediu distinct, targul transilvanean, precum si in privinta fundamentarii analizei psihologice.
Subiectul. Romanul urmareste destinul Marei, precupeata de la Radna, si al copiilor ei, Persida si trica, pe parcursul trecerii acestora spre varsta adulta. Desi vaduva, eroina reuseste, datorita spiritului ei intreprinzator, sa duca o viata prospera, mascata de zgarcenie si de permanentele ei vaicareli. Persidei ii asigura, cu minimum de efort financiar, o buna educatie la calugarite, iar pe Trica il da ucenic la un cojocar. Romanul consacra un spatiu extins vietii sentimentale a tinerei Persida, care, iubita de teologul Codreanu si de fiul unui macelar bogat, Nati, il alege pe acesta din urma. Dupa un indelungat procs de precizare si cristalizare a sentimentului care ii uneste, Persida si Nati sant cununati de generosul Codreanu si pleaca la Viena, nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, unde unirea a doi tineri de nationalitati diferite intampinaopozitia unui mediu dominat de prejudecati si, in primul rand, a parintilor. Greutatile cu care se confrunta si dupa intoarcerea de la Viena, precum si evolutia divergenta a caracterelor lor, inaspresc relatiile dintre cei doi soti. Situatia se imbunatateste relativ odata cu nasterea copilului, cand Mara si Hubar accepta in sfarsit casatoria incheiata fara voia lo. Un nou conflict este pe cale sa izbucneasca in privinta religiei in care sa fie botezat copilul. Cand acest conflict se aplaneaza, romanul se incheie, brusc si brutal, cu uciderea batranului Hubar de catre fiul sau natural, dementul Bandi.
Personajele. Desi personajul Mara ocupa in carte un spatiu mai putin extins decat fiica ei, Persida, totusi figura precupetei din Radna domina intregul roman prin forta ei, prin pregnanta trasaturilor si prin complexitate. Mara este un personaj la care se raporteaza si celelalte si care, prin ponderea lui, reprezinta un factor de echilibru. Insusi portretul ei fizic sugereaza masivitate, stabilitate:
"Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul mesei pline de poame si de turta dulce".
Sufletul ei este dominat de doua pasiuni: pentru copiii sai si pentru agonisirea de bani. Daca, in cazul personajului Ghita din nuvela "Moara cu noroc", dragostea fata de familie si patima inavutirii, dobandita mai recent, ii scindau personalitatea intr-un mod dramatic, cele doua sentimente nu intra in conflict atunci cand este vorba de Mara. Inventiva, aceasta gaseste totdeauna modalitatea de a-si realiza planurile in ceea ce-i priveste pe copii cu cat mai putina cheltuiala, determinand-o pe maica Aegidia s-o tina pe Persida aproape gratis, iar pec cojocarul Bocioaca sa plateasca scutirea lui Trica de armata. Simbolica pentru echilibrul afectiv al Marei intre dragostea pentru copii si iubirea de bani este existenta celor trei ciorapi in care eroina isi pastreaza economiile: "unul pentru zile de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica". Cand trebuie sa faca o investitie mai importanta, cum este aceea pentru arendarea podului de peste Mures, Mara ia bani din ciorapul destinat Persidei, ilustrand astfel o anume zgarcenie, vizibila si in gesturile care insotesc punerea banilor la pastrare:
"Cand poate sa puna florinul ea-l saruta, apoi ramane asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ganduri si incepe in cele din urma sa planga."
Ca si alte personaje ale lui Slavici, Mara este caracterizata de orgoliul care la ea imbraca forma mandriei de a-si fi facut stare prin munca ei proprie si a orgoliului matern: "Tot n-are nimeni copii ca mine!" repeta in diferite imprejurari personajul si aceasta exclamatie plina de satisfactie domina romanul cu frecventa unui laimotiv, aparand chiar in situatiile in care comportarea copiilor ei o supara la inceput pe mama. Aceasta capacitate a energicei Mara de a trece peste conflictele care o opun uneori copiilor ce ii nesocotesc vointa [fuga Persidei cu Nati, inrolarea lui Trica] o caracterizeaza dreot o fire adaptabila, pentru care imperativele realitatii inseamna mai mult decat principiile morale pe care Persida si Trica sant indemnmati uneori sa le nesocoteasca. Datorita capacitatii ei de a lua viata asa cum este, Mara a fost considerata a fi "viata insasi, patimasa, puternica, rea, lacoma, generoasa, vorace si darnica; animata de tensiunile cele mai obscure, dar si indrumata de elanurile cele mai nobile; neiertatoare, aspra, severa si blanda". S-a spus, deasemenea, ca, "Mara e un caracter" bine determinat, o prezenta covarsitoare de la inceput si pana la sfarsitul romanului, in vreme ce Persida "e un destin", reprezentand, asadar, o evolutie de la adolescenta la maturitate. Viata o transforma pe tanara frumoasa si delicata intr-o replica vie a mamei sale. Conflictul dintre generatii se rezolva prin repetarea de catre tineri a destinului varstnicilor. De fapt, "nu e vorba decat de o scurta criza de transmitere a deprinderilor ereditare", observa G.Calinescu.
5. Analiza psihologica. La aparitia volumului "Novele din popor", M.Eminescu observa in legatura cu Slavici ca "problemele psihologice pe care le pune sant desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti", iar T.Vianu avea sa afirme in "Arta prozatorilor romani" ca in literatura noastra "Slavici crease modelul analizei psihologice".
Atunci cand intreprinde analiza psihologica, I.Slavici o face cu o fina intuire a complexitatii sufletelor aparent simple. Originalitatea scriitorului consta, in aceasta privinta, in capacitatea de a se insinua in interiorul personajului, de a prezenta, prin intermediul reproducerii indirecte si al stilului indirect liber, gandurile acestuia.Psiholog si al sufletului colectiv, naratorul preia adesea rolul de exponent al opiniei8 publice, asumandu-l cu ajutorul stilului oral si creand o alternanta intre imaginea personajului reflectata de parerea generala, de " gura satului", exprimata de o voce de cele mai multe ori anonima si personajul insusi, in prezenta directa a psihicului si actelor sale.
"Insusorea esentiala a lui Slavici este insa de a analiza dragostea", arata G.Calinescu si, atat puterea de observatie, cat si arta scriitorului sant in mod remarcabil indreptate spre procesul de inmugurire si cristalizare a sentimentului erotic. Persida traieste primii fiori ai dragostei si autoanaliza ii vadeste imposibilitatea de a-si preciza sentimentul, situatie comparabila cu cea din "Zburatorul" de Heliade Radulescu.
Scena primei intalniri dintre Persida si Nati, contine observatia subtila a modului in care fata devine constienta de sentimentul care o cuprinsese datorita gestului maicii Aegidia de a o indeparta de la fereastra de unde il privea pe Nati fara a-si da seama ca face un lucru ce nu se cuvine.
6 Mediul. In spiritul romanului realist, personajele din "Mara", evolueaza in medii descrise cu amanuntime si in care pitorescul este generat de precizia descrierii, de cantitatea de viata pe care acesta o contine si, nu de podoabele stilistice. Scene precum acelea ale targului de la Arad, ale culesului de vie, ori ale probelor prin care trebuie sa treaca un viitor mester, sant pagini ce compun o atmosfera de mare forta evocatoare
Prin evocarea acestor medii si prin personajele sale complexe, antrenate in conflicte puternice si puse in situatii diverse si bogate ca insasi viata, I.Slavici deschide calea romanului realist, obiectiv, pe care vor pasi dupa el scriitori ardeleni ca I.Agarbiceanu si L.Rebreanu.
|
|
