|
Acasa » REFERATE » MISTRETUL CU COLTI DE ARGINT REFERAT
MISTRETUL CU COLTI DE ARGINT REFERAT
Referat "Mistretul cu colti de argint" de Stefan Augustin Doinas
In peisajul literaturii romane de azi, St.Aug.Doinas reprezinta o voce lirica de exceptie, venita din orizontul nobletei spirituale Poet si publicist, eseist si traducator, Doinas "prin disponobilitatile lui lirice, comparabil cu Ion Pillat si cu Al.Philippide, Homo aestheticus, ca si acestia", reprezinta dimensiunea neoclasica in arta contemporanas. Sensibilitatea sa neoclasicista se exprima nu numai prin abordarea tematica a simbolurilor din cultura antica sau prin cultul pentru ratiunea si mesajul cuprins in operele celor vechi si intelepti, ci si prin "capacitatea de a refuza univocul, de a-i recunoaste actuali in durata pe toti cei ce raman voci de semnificatie, indiferent de timp si loc" Dante, Petrarca, Eminescu, Valery, Benn, Eluard, Blaga, Arghezi, Barbu s.a..In plin proces de modernizare a poeziei noastre, creatia poetica a lui St.Augustin Doinas se dezvolta din vigurosul trunchi al clasicismului, construind un edificiu nou, in care se resimte vibratia si fantezia unui romantic.
Scrisa in 1945 si revazuta ulterior, poezia "Misretul cu colti de argint" vede lumina tiparului in 1966, fiind cuprinsa in volumul "Omul cu compasul". In lucrarea sa "Orfeu si tentatia realului", aparuta in 1974, autorul insusi incercand o detasare obiectiva de text, se refera la unele semnificatii posibile ale simbolurilor din poezie. Alaturi de Radu Stanca, Ion Negoitescu si Ioanichie Olteanu, Doinas a desfasurat, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, o prestigioasa activitate in cadrul Cercului literar de la Sibiu. Unul din dezideratele principale ale Cercului literar de la Sibiu a fostrevenirea la balada, ca specie literara, despre care Goethe spunea ca "este suprema forma a poeziei lirice". De alfel, Radu Stanca publica in "Revista Cercului literar" studiul Resurectia baladei", o pledoarie pentru intoarcere la acesta formula poetica. Interesul lui Doinas pentru balada se naste in climatul "Cercului literar de la Sibiu", alimentat fiind de lectura poeziei lirico-narative a lui Bolintineanu, Eminescu, Cosbuc, precum si de opera lui Baudelarie, Mallarme, Valery etc..
Poezia "Mistretul cu colti de argint" este o balada in care procesul de figurare a realitatii, in metafora si simbol, implica fantasticul si mitul. Aici epicul fuzioneaza perfect cu liricul si cu dramaticul, iar povestea de vanatoare a unui print din Levant trebuie citita ca o alegorie. Liricul recurge la forma indirecta a unei travestiri, iar procedeele dramatice-dialog, replica, conflict-trecin prim-plan. Conflictul se desfasoara intr-o gradatie ascensionala, creand treptat posibilitatea trecerii in zonele tragicului.
Din perspectiva primului nivel al lecturii, acela al stratului logic si concret, poezia poate fi citita ca o ppoveste de vanatoare, ca o balada cinegetica, al carei protagonist, Printul din Levant, "apare ca un erou temerar, victima a propriei cutezante, un visator doborat la cea dintai confruntare cu realitatea" [Stefan Augustin Doinas]. Momentele subiectului imprima discursului liric ordine si echilibru compozitional:
1-Expozitiunea: Un print din Levant indragind
vanatoarea/ Prin inima neagra de codru trecea";
2-Printul isi cheama slujitorii la vanatoarea
mistretului cu colti de argint;
3-Desfasurarea actiunii: Indemnul de a-l vana cu sageata
de lemn, de fier si de foc; raspunsurile servitorilor "cu
goarne";
4- Punctul culminant: In timp ce Printul sta "la izvor
aplecat/ veni un mistret urias, si cu coltii/ Il trase
salbatic prin colbul roscat";
5-Deznodamantul: Moartea printului din Levant.
Constructia poeziei pe dialog delimiteaza sase secventei
ideatice, asezate in contrast, reliefandu-se diferenta de
viziune dintre lumea slujitorilor si aceea a printului din
Levant.
Analizand textul poetic din perspectiva stratului analogic sau alegoric, constatam ca in aceasta "poveste" nu este vorba de unvanator oarecare, ci de printul din Levant, pe care nu-l ispiteste "vantul cu coarne/ ori iepurii mici", ci se simte aras de mistretul cu colti de argint "din poveste". Cele trei sageti, intalnite in acest ritual cinegetic, sugereaza o intreaga istorie a umanitatii, care a evoluat de la starea ei primara, marcata prin civilizatia lemnului, pana la o combinatie superioara transcrisa cu alfabetul fiarului si apoi la o stare combinatorie, in campurile cele mai inalte, transpuse prin semnificatiile focului. Sugestiile oferite prin evocarea uneltelor de vanatoare, plaseaza "actiunea" in atemporalitate, in spatiul timpului etern.
Din perspectiva celui de-al treilea nivel al lecturii, al stratului anagogic, urmarim semnificatiile desprinse in cadrul procesului de transfigurare a realitatii in metafore si simbol. De la inceput sesizam intentia poetului de a simboliza pe omul superior, prin imaginea printului din Levant. "Mistretul cu colti de argint", indentifica sensurile idealitatii, ale absolutului, in cunoastere. "Vanatoarea", ne spune insusi autorul, este "un act existential al realizarii de sine", opera fiind astfel "o balada simbolica a existentei [superioare[ tragice"[Stefan Augustin Dionas]. Ea poate fi "citita ca un ritual al initierii", cu probele si treptele ce trebuie parcurse in procesul de maturizare spirituala. Sensurile simbolurilor sant si mai adanci. Vanarea animalului in decorul padurii este un mit central in mitologia romaneasca. Mircea Eliade s-a ocupat de semnificatiile acestui mit la romani si la alte popoare. In timp ce la alte neamuri, mitul inseamna taierea si jertfirea animalului, in mitologia romaneasca intelesurile sant mult mai complexe. Daca este mai putin semnificativ faptul ca Dragos Voda alearga dupa un zimbru, iar Stefan cel Mare merge la vanatoarea bourului din Carpati, ca printul din Levant vrea sa vaneze un mistret cu colti de argint, devine de o importanta covarsitoare ceremonialul vanatorii si valoarea simbolica a acestui act. Semn al maturitatii si al consacrarii, vanatoarea poate insemna legiferarea fortei unui neam. Animalul vanat este vazut in mitologia romaneasca nu ca obiect al vanatorii in primul rand, ci ca subiect care il calauzeste pe vanator pentru a descoperi o tara [vanatoarea lui Dragos] sau o alta lume[in cazul lui Stefan cel Mare, care cu ajutorul bourului vrea sa ajunga la acel Sihastru, cu care domnitorul sa se sfatuiasca]. Vanatorul priceput este un om ales [un voievod, un print], inzestrat cu o forta cec depaseste nivelul comun, asumandu-si misiunea de a intemeia, de a fonda si de a zidi.
In culturile vechi, vanatoarea "este privita ca un act ritualic cu finalitate spirituala. A urmari vanatul inseamna a cauta o treapta superioara de existenta, a urmari un ideal spiritual. Pentru indienii din America de Nord, goana dupa prada simbolizeaza drumul care duce spre Marele Spirit"[Doinas]. Poezia "Mistretul cu colti de argint" este, in alta ordine de idei, o adevarata arta poetica. Printul din Levant poate semnifica omul de geniu. Atat el, cat si vanatul sau se deosebeste net de vanatul celorlalti. Slujitorii printului sugereaza conditia omului comun. Parcurgerea etapelor de vanatoare recompune drumul cautarii in procesul de creatie si aspiratia spre desarvarsire in arta. Artistul de geniu, simbolizat de printul din Levant, se simte coplesit si devorat de chemarea spre Absolut, spre idealul artistic. Cele trei etape ale vanatorii [cu sageata de lemn, de fier si de foc], expresie a evolutiei in istorie si civilizatie, delimiteaza etapele procesului de creatie care urca, de la dimensiunile concretului, la abstractizare si generalizare. Sintagmele ce revin in replicile servitorilor: apa jucand, iarba fosnind, luna lucind, ca si notatia autorului, la persoana a III-A; "apa sclipea, iarba sclipea, luna sclipea" pot sugera momente distincte in procesul de creatie, de la cautarea febrila, pana la explozia creatoare. Alternanta timpurilor verbale[prezent-imperfect] si a modurilor [indicativ-conjuctiv si gerunziu] confera discursului liric di9namism si inalta expresivitate poetica. Moartea printului, doborat de mistretul cel urias, sugereaza ideea ca adevarata arta, creata spre nemurire, se realizeaza prin sacrificiu, prin daruire totala. Aidoma eroilor din baladele populare "Miorita" si "Mesterul Manole", printul din Levant moare, deschizand portile transcendentului.
Poezia "Mistretul cu colti de argint" condenseaza rigoarea si seninatatea clasica in glasul melancolic al unui romantic meditativ.
|
|
