|
Acasa » REFERATE » MOARA CU NOROC REFERAT
MOARA CU NOROC REFERAT
Referat "Moara cu Noroc" de Ioan Slavici
1- Introducere. Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sant cele din domeniul nuvelisticii. Nuvelele, aparute in sase volume, au contribuit la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale si de pauperizare a populatiei satesti, prin crearea de personaje reprezentative, care intruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale ale acestei lumi. In nuvelele lui Slavici gasim, de asemenea, o reflectare ampla a vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralei si a prejudecatilor oamenilor simpli, un autentic tablou etnografic, psihologic si social al satului transilvanean. Nuvelele scrise dupa 1900, in perioada bucuresteana a vietii sale, evoca adancirea mizeriei claselor asuprite, coruptia aparatului functionaresc, jefuirea bogatiilor tarii, rapacitatea nesatioasa a celor bogati. Unul dintre pacatele pe care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea acestei teme, el recepteaza modalitatile variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera sa patrunda in viata satului transilvanean, isi pun pecetea pe constiinta oamenilor. Sub aspecte diferite aceasta tema a fost reluata in mai multe nuvele cu titluri sugestive: "O viata pierduta", "Vatra parasita", "Comoara", "O jertfa a vietii" etc., precum si in romanul "Mara". Dar in nici una dintre ele, Slavici nu a atins un nivel atat de inalt al artei sale de prozator realist modern ca in nuvela "Moara cu Noroc".
2- Tema. Temaa acestei nuvele o constitue urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingere este ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul cizmarului Ghita.
3- Subiectul. Nuvela moara cu noroc este scena de infruntare a doua personaje cu caractere puternice: carciumarul Ghita si samadaul Lica.
Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la inceputul nuvelei "Moara cu noroc" motiv de puternice framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El indentifica saracia cu lipsa de demnitate. Vrand sa scape de saracie, el nu dorea de fapt sa se imbogateasca pentru a trai bine, ci pentru a fi cineva, pentru a fi respectat. Se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, unde se muta cu intreaga familie: nevasta, doi copii si soacra, dovedindu-se cat se poate de harnic si de priceput pentru a face rentabila noua sa indeletnicire.
Cand Ghita tocmai incepuse sa guste, cu intreaga familie, bucuria ca a scapat de saracie, la Moara cu noroc apare un personaj ciudat- Lica Samadaul.
Ana, nevasta lui ghita avea aceeasi banuiala. Simtind fata de lica o atractie misterioasa, nu-i venea sa-si dezvaluie gandul. In scurta vreme, el intelese ca "aici, la Moara cu noroc, nu putea sa steie nimeni fara voia lui Lica...Iar Ghita voia cu tot dinadinsul sa ramaie la Moara cu noroc, pentru ca-i mergea bine...; nu-l lasa inima sa paraseasca locul, la care in scurt timp putea sa se faca om cu stare...".
O decizie in acest sens nu era usor de luat, pentru ca Ghita era om cinstit si prevazator; si mai ales pentru ca nu era singur pe lume: avea nevasta si copii si nu putea sa faca ce-i placea".
Dorinta de "a se face om cu stare", asociata cu evenimente si intamplari pe care nu le putea nici prevedea, nici evita, l-a antrnat, uneori direct, alteori indirect in afacerile necurate ale lui Lica. Chemat in fata judecatorului, el "nu putea tagadui c-a avut daraveri cu Lica si trebuia sa spuna toate cele petrecute si, din doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit si pus la pedeapsa si, atunci nici el, agahita, ca om insotit cu un facator de rele, nu putea sa scape cu obrazul curat, ori Lica scapa si, atunci Ghita trebuia sa se teama de razbunarea lui".
Judecata nu-l putea insa dovedi vinovat pe Lica, pentru ca el "stia sa-si aleaga stapanii si putea sa si-i aleaga dupa plac, deoarece nimeni nu stia sa pazeasca o turma si sa o vanza atat de bine ca dansul".
Setea de razbunare a lui Ghita, necinstit de Lica, in cele din urma, pana si in viata de familiala, nu mai poate fi insa stavilita. Ghita stia acum ca Lica este un hot si un ucigas, ca el il pradase pe arendas si ca tot el pusese la cale asasinarea acelei femei tinere, gasita in padure de jandarmul Pintea. Dupa multe framantari si ezitari, izvorate nu atat din teama cat din prudenta pe care o alimenteaza sentimentul demnitatii, Ghita se hotaraste sa-l dea pe Lica prins caprarului Pintea- si el un fost samadau si hot de codru, care se facuse anume jandarm, pentru a se razbuna pe Lica. Cei doi se inteleg sa-i intinda o cursa, spre a-l putea prinde cu banii si obiectele furate asupra lui. Ghita il anunta, in taina, ca vrea sa mearga la oras si se ofera sa-i schimbe acolo galbeni si alte obiecte din aur. Fara a banui gandul ascuns, Lica vine la Moara cu noroc, aducand cu el "aur si argintarie". Sub pretext ca pleaca la oras, Ghita merge sa-l anunte pe Pintea. Intorcandu-se cu acesta si cu alti doi jandarmi, il vede insa pe Lica plecand de la Moara cu noroc si isi da seama ca a ratat orice prilej de a-l dovedi vinovat si, lucru mai grav, ca onoarea familiei lui a fost intinata.
Ghita intelege acum ca nimic din cate s-au intamplat nu se mai poate indrepta. Si astfel o viata inceputa frumos sfarseste tragic.
Adept al unei morale intrasigente, Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele nuvelei, amestecate in afaceri necinstite. Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate si al crimelor, un incendiu mistuie in flacari carciuma de la Moara cu noroc transformand in scrum si cele doua corpuri lipsite de viata: al Anei si al lui Ghita.
|
|
