|
Acasa » REFERATE » MORTII PORUNCESC CELOR VII REFERAT
MORTII PORUNCESC CELOR VII REFERAT
Referat, "Mortii poruncesc celor vii", capitolul XXXV
In acest capitol are loc razbunarea eroului prin pedepsirea boierului de la Murgeni. Intâmplarile se petrec tot duminica. In sunetul clopotului vestind slujba la biserica satenii fusesera îngrijorati în legatura cu luptele pentru domnie, in care ei îl sprijinisera pe Stefan Tomsa, iar Stroie Orheianu pe Alexandru-Voda, care iesise biruitor, dar de la curtea de la Murgeni se vestise "pacea boiereasca".
Dupa slujba, razesii se strânsesera în cimitir, când li se vesti sosirea boierului Orheianu cu dorinta de a sta de vorba cu fruntasii Soimarestilor. Conflictul dintre razesi si boier este urmarit prin acumularea intensa a replicilor. Orheianu trece de la veselia disimulata la umilinta. Razesii trec de la asteptare la agitatie. In acest dialog, Stroie le aminteste razesilor ca domnia lui Tomsa s-a sfârsit si ca a venit în scaunul Moldovei Alexandru-Voda, ajutat si aparat de boieri. Noul domn stie ca "Orheiul a dat osteni lui Tomsa... ca Soimârestii au dat si capitan de steaguri", dar boierul sustine ca s-a milostivit de razesi rugându-i sa- i ierte.
Vederea lui Tudor Soimaru îl surprinde pe boier care paru cuprins de o veselie ciudata. Privirea apriga a lui Tudor "a înghetat vorba pe buze " preotului. Multimea trece in plan secundar.
Stroie Orheianu cu falsa umilinta le cere razesilor, în schimbul iertarii lui Voda, toata mosia lor: "Cer toata mosia voastra: dati ce-a mai ramas, ca sa-mi întregesc ce-i al meu ".
Infruntarea dintre boier si Tudor Soimaru, capata accente dramatice, vizibile sub impulsul razbunarii: "Atunci îl vazura întâi neamurile lui, turbat ca fiara, cu ochii crunti si cu obrazul ca de var". Autorul prezinta cele doua personaje în antiteza. Sigur pe puterea lui, boierul cerând în mod abuziv toata mosia razesilor, i se adreseaza lui Tudor: "- Ce te miri asa de tare, capitane Tudor? .. Ieri ai fost tu tare si astazi sunt eu."
Tudor Soimaru se apropie de boier fara teama, încercând parca sa-si lamureasca atitudinea sfidatoare a stapânului de la Murgeni: "Astazi nu mai este miselul vostru Tomsa, si Domnia v-ar spulbera de pe fata pamântului de-ati îndrazni... "
Raspunsul plin de calm al lui Tudor Soimaru il surprinde si il infurie pe boier. De aceea continua sa-i intimideze pe razesi pentru a spulbera orice gand de nesupunere din partea lor: " mazurii mei, vor veni si va vor pune pe toti cu fetele la pamant!... Nu indrazni, ca ti-i bratul frant". Incearca apoi sa-si arate recunostinta pentru binele facut candva, iertandu-l acum pentru cuvantul prost.
Tudor Soimaru, lovit in orgoliul sau de ostean calit in focul luptei, ii raspunde cu demnitate, prevenindu-l ca a gresit venind in "vizunia lupului": "Eu mai am un brat tare, si te voi aseza cu pieptul pe mormantul parintelui meu, pe care tu l-ai ucis cu buzduganul lui Aron! Ai ucis: ti-a venit ceasul pedepsei."
Acum are loc infruntarea dintre Stroie Orheianu si conducatorul Soimarestilor. Boierul stiindu-se aparat de mazuri, il ameninta pe Tudor si pe razesi: "Te voi bate peste falci, ca pe tatal tau, si voi spulbera pe toti nemernicii ca tine... " Izbucnind apoi într-o manie grozava, ascunsa sub vorbe "blajine si rânjite", il scuipa pe Tudor si ridica asupra lui buzduganul, aratându-si adevarata fire caracterizata prin cruzime si violenta. In înfruntarea dramatica dintre doua lumi diametral opuse, Tudor Soimaru, luptator prin educatie si experienta de o viata, iese învingator. Tragându-si sabia, loveste de moarte pe boierul nesatul de averi si-l prabuseste apoi cu dreapta razbunare pe mormântul tatalui sau. Momentul este înfricosator prin starile sufletesti ale eroului: "Atunci il vazura întâi neamurile lui, turbat ca fiara, cu ochii crunti si cu obrazul ca de var. Se schimbase într-o clipa si nu-l mai cunosteau". Inaltând a doua oara sabia, racni atât de tare, încât mazurii înfricosati, smucira frâiele cailor si se napustira spre poarta, în chip simbolic, boierul este ucis de Tudor în cimitir si asezat cu pieptul pe mormântul tatalui sau, într-un gest vrând sa semnifice razbunarea si dreptatea, în sfârsit, înfaptuite.
Tudor Soimaru nu urmareste doar o razbunare personala, ci actioneaza în numele neamului sau, în numele unei colectivitati umane si sociale, care intervine energic sub coducerea sa în momentele hotarâtoare: "Aici e ghizuina dusmanului!... S-o risipim si s-o dam vântului!" Tudor Soimaru o cruta pe Magda Orheianu si pe sotul ei polon aflati la conac. Vechea rana parea sa se fi vindecat, lasând probabil urma unei "dureri înabusite ". A dat el însusi foc curtii de la Murgeni si a poruncit razesilor s-o darâme si s-o împrastie. Apoi, ca în legende, razesii ara locul cu plugurile pentru a sterge orice urma a vechii stapâniri. "Tudor sta drept pe cal si neanduplecat; si iesira si toti Soimarestii, batrâni, muieri si copii " privind cum dispare stapânirea Orheianului.
|
|
