|
Acasa » REFERATE » OAMENI CARI AU FOST REFERAT
OAMENI CARI AU FOST REFERAT
Referat "Oameni cari au fost" de Nicolae Iorga
Vasta opera a lui Nicolae Iorga, cuprinde 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii, din care face parte si volumul memorialistic "Oameni cari au fost" [O viata de om, asa cum a fost]. Cele mai personale daruri de literat, simtirea cea mai autentica, poezia duioasa sau elevata, profetismul nationalist, indignarea înalta si vraja evocativa a scriitorului Iorga, s-au concentrat în aceste mici bijuterii.
Nu în drame si poezii vibreaza aura personalitatii sale complexe, inegale si nedreapta cu sine însasi. Cînd pasiunea d-lui Iorga se alimenteaza dintr-o credinta, cînd oamenii despre care vorbesti îi inspira o simpatie directa, oricat de modesta ar fi valoarea lor, cînd pietatea este imboldul prim al atitudinii sale, oricîte umbre si lumini ar impleti în jurul unei figuri disparute, atunci suntem siguri ca intuitia sa nu înseala.
Evocarile din "Oameni cari au fost", alcatuiesc în cel mai inalt înteles al cuvântului, o carte de cultura nationala, pe care o doresc citita, în primul rînd, de adversarii si indiferentii scrisului iorghist. E curios poate, dar e semnificativ ca d. Iorga s-a realizat tocmai în cartile care au mai putina pretentie, in structura, în planul si vastitatea lor. Aurul lui sufletesc se pierde, în tomurile impozante, printre malul citatelor, printre sinuozitatea opiniilor si inegalitatea sintezii. Aici, scriitorul porneste de la intuitia omului si a unicitatii lui spirituale.
Cea mai cuprinzatoare memorie din cultura noastra, cea mai dogmatica mentalitate a unui animator de prestigiu îsi atenueaza proportiile repulsive printr-un impresionism cald, de amploare si stralucite mijloace stilistice. Geniul retoric al d-lui Iorga si impresionismul sau irizeaza, în aceste portrete, nuante care se armonizeaza perfect. Apostolul cultural, criticul traditionalist, istoricul temperamental, poetul duios, profetul vindicativ si optimist, moralistul pragmatic, uneori pamfletarul, mai totdeauna panegiristul, se regasesc într-un efort suprem în prezentul repertoriu de portrete omagiale. D. Iorga e unul din cei mai mari portretisti ai nostri, realizat printr-un contur luminos si de un sigur echilibru interior.
Cîte din figurile evocate în portrete mai largi sau în simple medalioane mai pot avea astazi un drept la atentia noastra ; cîte din ele n-au ramas împietrite într-o imagine deformata, cîte n-ar fi fost acoperite de uitare, daca d. Iorga nu le-ar fi prins liniile sterse în viata cuvintelor ? Dar si personalitatle noastre de prim plan cat de schematic s-au clasat în memoria noastra! Daca un Eminescu, Alecsandri, Hasdeu, Ion Ghica, Ion Creanga, Barnut, Dinicu Golescu, pictorul Grigorescu, Cuza-voda, Odobescu si Kogalniceanu si-au fixat contururile în istoria culturii si politicii nationale prin opere care le-au asigurat respectul posteritatii, imaginea lor vie se regaseste, în "Oameni cari au fost", gravata cu o caldura care-i face înca prezenti printre noi. D. Iorga retraieste aspiratiile, înfrangerile, durerile si fericirea lor cu o afectiune pe care n-a uscat-o spiritul carturaresc, cu o pietate pe care n-a ucis-o spiritul critic. Nu cunoastem o mai potrivita opera de educatie a sentimentului cultural decît aceasta galerie de personalitati. Prin ea, istoria culturii nu se mai învata, ci se simte direct. Presarata cu unele figuri europene, ca Ibsen, Mommsen sau Tolstoi, colectia de portrete a d-lui Iorga nu-si pierde prea mult unitatea; ea sta intr-un adanc sentiment de pretuire a muncii, a individualitatii creatoare si a punerii fortelor ei anarhice, in slujba unui ideal, etica ce sfinteste orice viata de om, oricît de modesta ar fi fost ea. "Oameni cari au fost", este confesia unui moralist si llustrarea unei credinte, în care sentimentele scriitorului se exprima indirect, prin evocarea sacrificiului omenesc si spiritual al acelora pe care-i caracterizeaza.
|
|
