|
Acasa » REFERATE » PEDEAPSA REFERAT
PEDEAPSA REFERAT
Referat "Pedeapsa"de Tudor Arghezi
Poezia "Pedeapsa" de Tudor Arghezi, se inscrie in randul poeziilor ce innobileaza liricul prin stilul unic si expresiv plin de sentimente dintre cele mai neasteptate si semnificatii dure. Creatia argheziana este una a contrastelor; poetul fiind intr-o permanenta cumpana intre frumos si urat, razvratire si impacare,disperare si tacere cadere si inaltare. Poezia "Pedeapsa" poate fi considerata o continuare a poeziei "Adam si Eva" in care tema creatiei, a contextului primordial este reluata si aici ca o prelungire a stilului simplu ce invaluie o serie de motive precum conditia omului primordial, a caderii, si a izgonirii din rai. Atentia lui Arghezi pentru scrierile cu subiect religios se observa cu usurinta in intreaga sa creatie. Stilurile, insa, in care sunt abordate acestea sunt din cele mai diferite.
Daca in poezia "Psalmi" poetul trece prin sentimente contradictorii de la razvratire la evlavie, in alte lucrari ale sale trateaza diferite teme din aceasi sfera, fara a cuteza intr-o exprimare grea si profunda. In poezia "Pedeapsa" eul liric se situeaza undeva in spatele actului poetic, isi retrage subiectivitatea in mijloacele artistice, aici impunandu-si amprenta stilistica. Textul lasa impresia unei povestiri, in care poetul este capabil de a vedea si de a relata cele petrecute. Limbajul , expresia poetica este in aceasta poezie una simpla, ce aratainteresul scriitorului pentru literatura celor mici. Astfel formularile sunt mai pline de haz, fara insa de a absolvi ideea poetica de profunzime si unicitate. Inceputul poeziei demasca trasaturile primilor oameni [ea, cam neroada, dansul cam netot], ce credeau in [fluturii ca iscoade],trimisi de Dumnezeu pentru a-i veghea. Poetul face o remarca extraordinar de fina cu privire la atotprezenta "Divinitatii" [credeau ca Domnul e culcat]. In acest vers este cuprinsa o intreaga teorie a profunzimii mesajului. Intr-o exprimare simpla este dezvaluita de fapt tainica atotprezenta a lui Dumnezeu care vegheaza neancetat: "Nu se asteptau ca Domnul vede tot" ca ochiul lui deschis, intr-adevar,"si departarile le vede in raspar". Calcarea poruncii duce bineinteles la pedeapsa. "Nici nu-nghitisera o-mbucatura",C-au fost si prinsi cu ea in gura", aceste versuri prezinta caderea lor in pacatul neascultarii.Aici se dezvaluie firea omului,slabiciunile lui in fata tentatiei,lacomia omului pentru tot,desi Dumnezeu le-a pus la dispozitie toata frumusetea si bunatatea, descrise in poezia "Adam si Eva" in acelasi stil si cu aceeasi tehnica literara.
Creatia argheziana aduce in prim plan, raportul omului cu divinitatea. Acest raport in poezia "Pedeapsa" este unul care adanceste ideea de absolut dumnezeesc, de necuprindere a imaginii dumnezeirii. Dumnezeu este vazut de autor aici ca o fiinta care vegheaza cu "ochiul Lui deschis". Poetul face ideea poetica a divinitatii usor de perceput prin faptul ca foloseste o exprimare simpla, populara. Dumnezeu, vazut "venind in rotogoale" este pus sub aspectul unei prezente imediate, deoarece, el "si departarile le vede in raspar". Poezia nu dezvaluie alte amanunte despre felul in care primii oameni au cazut in pacat,doar ca la indemnul sarpelui, gusta din pomul interzis. Din text se subantelege doar intreaga intamplare plina de semnificatii ce descopera taina caderii primului om, intr-o forma capabila de a putea fi inteleasa si cugetata. Raspunsul"aspru si scurt"venit de la Dumnezeu pentru neascultare,pune in evidenta importanta extraordinara a poruncii. Gustand din pomul oprit,au incalcat porunca lui Dumnezeu.Constietazand gravitatea faptei, Adam a aruncat vina asupra Evei,iar Eva asupra sarpelui.
Aceasta eschivare a recunosterii, a asumarii responsabilitatii,apare in poezie ca o dovada a necunoasterii puterii dumnezeiesti. Dumnezeu este atotvazator si stiutor a toate, iar aceste lucruri nu sunt cunoscute si intelese de oameni. Poetul sugereaza acestea cu o sesizabila finete lirica. Minciuna este cea care decide pedeapsa caci:
"Dumnezeu loveste-ntotdeauna,
mai tare decat faptele, minciuna.
Pentru Arghezi,caderea este un motiv esential raportul,om-divinitate. Pedeapsa este de fapt consecinta, urmarea neascultarii.
"Din Raiul dulce si din tihna buna,
Domnul i-a dat afara, in furtuna"
Omul,decazut acum spiritual este dat furtunii."Raiul dulce" evidentiaza bunatatea oferita omului, care ar fi putut sa se bucure din plin din dulceata raiului ce era facut pentru el. Fara o adancire religioasa a poeziei, tema argheziana ar fi una fara profunzime. Lirica lui Arghezi cu intelesuri profunde ne indeamna la cugetare asupra relatiei,om-Dumnezeu la cunoastera relatiei om-Dumnezeu.
|
|
