|
Acasa » REFERATE » PENES CURCANUL REFERAT
PENES CURCANUL REFERAT
Referat "Penes Curcanul" Vasile Alecsandri
Elementul cel mai valoros din aceasta analiza a lui Vasile Alecsandri, este epicul de balada imprummutat cîntecelor batrînesti pe care poetul le cunostea atît de bine. De fapt, în cazul de fata nu e vorba de un împrumut propriu-zis, de prelucrarea unor motive folclorice — procedeu obisnuit la Alecsandri — ci de o influenta mai adînca si mai substantiala a poeziei populare asupra celei culte. Intelectualul democrat care luptase la 1848 pentru libertatea sociala, la 1859 pentru Unire, sustinînd pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, era un mare patriot. Faptele de arme ale românilor în Razboiul de Independenta de la 1877 l-au impresionat adanc si le-a cîntat în o serie întreaga de poezii adunate sub titlul generic de "Ostasii nostri".
"Penes Curcanul", adevarata balada culta slavind eroismul dorobantilor de la Plevna si de la Grivita, face parte dintre acestea. Din biografia lui Alecsandri aflam ca bardul de la Mircesti, pe atunci în vîrsta de 56 de ani, recita la întruniri publice, la serbari si la adunarile ranitilor de prin spitale, bucati din amintitul ciclu. Imprejurarea ar putea sa contribuie la explicarea caracterului eminamente popular al acestei poezii, ca si a faptului ca, desi ocazionala, ca multe alte compuneri ale lui Alecsandri, ea ramîne valoroasa pîna în zilele noastre. Ideea — poetica neaparat — a lui Alecsandri este ca cei noua dorobanti în frunte cu sergentul s-au luptat asemenea stramosilor lor, eroii de balade. Penes este "omul de poveste" care a supravietuit si care da seama de faptele de arme ale tovarasilor cazuti în batalie.
Maestria poetului consta în primul rând în a pune naratiunea la persoana întâi si a sugera cîteva gesturi caracteristice ale povestitorului. Penes începe sa istoriseasca solemn, cadentat, ca si cum s-ar acompania la traditionalul cimpoi. Aceasta impresie este data de alternanta, perfecta pe tot parcursul poemului, a versului de 8 silabe, terminat în rima masculina, cu versul de 1 silabe, terminat în rima feminina. Cursivitatea este realizata de ritmul iambic, de rimele încrucisate si de lipsa cezurei, înlocuita de fapt prin pauza dintre primul si al doilea vers. Strofele sînt compuse din cîte 8 versuri si ceea ce trebuie numaidecît observat este perfecta regularitate cu care unitatile sintactice se încadreaza, doua cîte doua. In fiecare strofa — exceptie facînd propozitiile în stil direct —, cîte una pentru fiecare grup de cîte patru versuri. In interiorul fiecarei fraze enjembementul este aproape permanent, ceea ce de asemeni contribuie la cursivitate. Iata primele trei strofe introductive:
Plecat-am noua din Vaslui/Si cu sergentul zece, Si nu era, zau, nimanui/In piept inima rece. Voiosi ca soimul cel usor Ce zboară de pe munte, /Aveam chiar pene la picior/ Ş-aveam şi pene-n frunte./Toţi dorobanţi: toţi caciulari./Români de viţă veche, /Purtînd opinci, suman, iţari/Şi cuşma pe-o ureche./ Ne dase nume de Curcani/Un hîtru, bun de glume,/Noi am schimbat lîngă Balcani/Porecla în renume !/Din cîmp, de-acasă, de la plug/Plecat-am astă-vară/ Ca să Scăpăm de turci, de jug/Sărmana scumpă ţară./ Aşa ne spuse-n graiul său//Sergentul Mătrăgună,/ Şi noi ne-am dus cu Dumnezeu,/ Ne-am dus cu voie bună.
Aerul solemn, de baladă, al spunerii se realizează şi prin inversiunile sintactice, destul de numeroase, în strofele citate mai sus ca şi în celelalte: "plecat-am", "sărmana, scumpa ţ-ară", "năprasnica secure", "falnica pădure", "a lumei neagră stea", „mîndra noastră ceată", „mult cumplit mu doare", "a boambei şuier", " a Griviţei redută" etc.; prin repetiţii acumulative: "Aveam chiar pene la picior/Ş-aveam şi pene-n frunte", /"Toţi dorobanţi, toţi căciulari / Români de viţă veche", "Din cîmp, de-acasa de la plug", "Şi noi ne-am dus cu Dumnezeu / Ne-am, dus cu voie bună", "Cu zile mergeţi, dragii mei, / Şi să veniţi cu zile" etc.
Spunerea unei balade este un mic spectacol ş cîteva şiruri dialogale introduse în monologul povestitorului sînt de aşteptat, cu tot schematismu si convenţionalismul atît de caracteristic lui Alecsandri, cînd imaginează o scenă ca Următoarea:
Oricine-n cale ne-ntîlnea/ Cîntînd în gura mare,/ Stătea pe loc, s-adimenea/Cuprins de admirare ;/ Apoi în treacăt ne-ntreba/De mergem la vreo nuntă./ Noi răspundeam în hohot: "Ba, Zburăm la luptă cruntă!" "Cu zile mergeţi, dragii mei, Şi să veniţi cu zile!" Ziceau atunci bătrani, femei/Şi preoţi şi copile;/ Dar cel sergent făr'de musteţi/Răcnea: "Să n-aveţi teamă,/ Românul are şapte vieţi/In pieptu-i de aramă!"
Nu lipsesc, pe lîngă lozincile poetice, acum tocite, imaginile ceva mai subtile, cum ar fi aceea din versul "Aveam şi pene la picior", aluzie la sprinteneala de soimi a "curcanilor" de la 1877 care-si facusera renume din porecla. Impresionant ramîne mai ales gestul povestitorului de a se adresa, în pauze, catre presupusul auditor. Pentru ca ce avea de spus era un lucru deosebit de grav, Penes cere urciorul sa bea, nu vin ci "apa de sub stînca":
Copii! aduceti un ulcior/De apa de sub stânca/ Sa sting pojarul meu de dor/Si jalea mea adînca.
De personaje, desi avem de-a face cu o compunere epica, nu se poate vorbi, dat fiind schematismul lor vizibil chiar prin numele pe care poetul le atribuie cu totul în treacat: Ciobanul din Calafat care cînta "voios din fluier" se numeste Cobuz, iar tunarul cel mai "dibaci" este Tintes. Memorabila ramîne, desi schematica, figura sergentului despre care ni se spune numai ca era "far'de musteti" — foarte tînar adica — într-un fel strigatele patriotice potrivindu-i-se. El mai este si "pui de zmeu":
Sergentul nostru, pui de zmeu,/Ne zise-aste cuvinte:/ "Cît n-om fi morti, voi cinci si eu,/Copii, tot înainte !"
Conventional, ca de opereta, este si capitanul, aparut numai în focul luptei:
Atunci viteazul capitan,/C-o larga brazdâ-n frunte,/ Striga voios: "Cine-i Curcan/ Sa fie soim d-e munte!"
In consecinta, aici nu poate fi vorba de o viziune realista asupra razboiului, asa cum într-un fel ea exista în poeziile lui Cosbuc pe aceeasi tema: "O scrisoare de la Muselim Selo", "Trei, Doamne si toti trei", "Rugamintea din urma". Cu toate acestea, Alecsandri e superior lui Cosbuc tocmai prin acel aer solemn patriotic, ce i se potriveste numai lui. Secretul sta în intuirea mijloacelor poetice populare, folclorice ori vag cronicaresti: Turcul [întrebuintarea singularului pentru plural, cum vorbesc taranii batrîni si cum scrie Neculce: neamtul, frantuzul, svedul] sta "în ocol ca ursu-n vizunie"; reduta Grivitei e comparata cu un "balaur crunt ce-ameninta cu gheara-i nevazuta"; gloantele cad [din nou o imagine ca în Neculce] "cum zvîrli graunti de papusoi ca sa hranesti porumbii". O imagine de carte populara, comparînd razboiul si moartea cu o secure sau cu o coasa apocaliptica ce patrunde în codru, se tine minte:
Crud e oînd intra prin stejari/Naprasnica secure/ De-abate toti copacii mari/Din falnica padure! /Dar vai de-a lumii neagra stea,/Cînd moartea nemiloasa/ Ca-n codru viu/ patrunde-n ea/Si cînd securea-i coasa!
Exista apoi strofe izolate, de un mare dinamism, miscate de prezentul istoric la care e facuta povestirea, animate, ca si în cunoscutele balade istorice sau haiducesti, de cîte un "Alelei!", "Doamne!" , "Ura!", strigate de ostasii români, ori de vaietele turcilor: "Allah!", "Allah"!:
Facînd trei cruci, noi am raspuns;/"Amin! si Doamne-ajuta!"/ Apoi la fuga am împuns/Spre-a turcilor reduta" /Alelei! Doamne,cum zburau/Voinicii toti cu mine!
Conventionalismul ramîne, însa retorica discursului e bine studiata, verbele se succed sacadat sugerînd miscarea ascendenta, ca în tablourile lui Grigorescu pe aceeasi tema si astfel mîndria patriotica a cititorului ramîne întreaga:
Prin foc, prin spangi, prin glonti, prin fum,/Prin mii de baionete,/ Urcam, luptam...iata-ne-acum/Sus, sus, la parapete./Allah! Allah! turcii racnesc./Sarind pe noi o suta. Noi punem steagul românesc/Pe crîncena reduta.
Ca multe din poeziile lui Alecsandri, Penes Curcanul trebuie privita în contextul istoric care a produs-o. Ea este o compunere ocazionala si cu toate acestea continua sa emotioneze pentru ca evenimentul la care se refera este unul dintre cele mai importante din viata poporului nostru.Analiza trebuie sa tinda la înlaturarea prafului scolar, a prejudecatilor didaciste acumulate cu anii pe acest frumos text clasic.
|
|
