|
Acasa » REFERATE » PIERDUT IN SUFERINTA REFERAT
PIERDUT IN SUFERINTA REFERAT
Referat "Pirdut in suferinta" de Mihai Eminescu
Poezia "Pierdut in suferinta…" de Mihai Eminescu reantregeste si articuleaza lirica eminesciana prin tema geniului.In opera lui Eminescu pe langa tema iubirii legata strans de natura o alta tema abordata si prezentata de cele mai multe ori ca si tema esentiala a liricii sale este tema timpului.La Eminescu,timpul sufera transformari ce accentueaza ideea de trecere, de efemeritate. In poezia "Pierdut in suferinta..." poetul inclina in a medita profund asupra vietii si a mortii,dar mai mult de atat, aprofundeaza motivul "geniului pustiu".
"Pirdut in suferinta nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apa,Ca fulgerul in haos,"
Poetul adica geniul, se simte ratacit si neinteles, nu poate renunta la aspiratia sa ce duce catre absolut.Se simte
prizonierul unei lumi ce nu ingaduie intrarea "in vecinicul repaos".
"M-am inchinat ca magul la soare si la stele
Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos;
Nimic sa nu s-auda de umbra vietii mele"
Timpul eminescian isi pierde sensul, el devine etern, un prezent continuu fara trecut si viitor. Acest lucru este posibil gratie visului plin de simbolistica
romantica. Prezenta in poezie a elementelor cosmice: soarele si stelele evidentiaza conditia geniului si a meditatiei romantice. Poetul, "pierdut in suferinta", se inchina astrilor nu ca unei divinitati ci ca unui ideal la care aspira. Soarele, stelele sunt elemente cosmice ce fac legatura, in poezia lui Eminescu, intre teluric si ceresc ca o punte intre lumea trecatoare si lumea eterna. Dorinta poetului, de a fi lasat sa treaca "ca o suflare, un sunet, o scanteie", este nascuta din suferinta si neimplinire.
"Sa trec ca o suflare, un sunet, o scanteie,
Ca lacrima ce-o varsa zadarnic o femeie...
Zadarnica mea minte de visuri e o schele."
Geniul nu poate fi inteles de omul comun, iar opera lui, este in acest caz zadarnica:
"Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
Caci ce-i poetu-n lume si astazi ce-i poetul?"
Versul"caci ce-i poetu-n lume?" reliefeaza drama geniului solitar, a omului ce iese din contingent. Poezia prezinta printre temele romantice si antiteza trecut -prezent.
"La glasu-i singuratec s-asculte cine vra.
Necunoscut strecoara prin lume cu incetul
Si nimene nu-ntreaba ce este sau era..."
"Nimeni nu-ntreaba cine este sau era....". Acest vers arata dezamagirea poetului la indiferenta comuna a tuturor oamenilor ce nu stiu sa apreciaze efortul poetului ce face sa ajunga la ei arta artistica. Poetul se aseamana unor fenomene efemere, ce dureaza foarte putin si despre care iti ramane o vaga impresie. El este ca o "suflare", "un sunet", "o scanteie", "o lacrima".
"O boaba e de spuma, un cret de val, un nume,
Ce timid se cuteaza in veacul cel de fier."
In a doua strofa poetul se identifica cu "o boaba de spuma, un cret de val, un nume". Prin aceasta comparatie confirma preferinta spre anonimat in locul unei identitati cunoscute dar care nu este apreciata.Profunda lui nemultumire fata de aceasta postura de "singur si neanteles", este accentuata in penultimul vers al poeziei :
"Mai bine niciodata, el n-ar fi fost pe lume".
Suferinta sa nu poate fi perceputa de omul comun si inteleasa ca atare. Suferinta geniului este paralela cu puterea omului comun de a intelege, ratacita in neantul simturilor si fara cale de intoarcere.Tristetea poetului
izvoraste din drama unui om ce aspira la absolut,absolut care nu exista. Acest lucru il intalnim in majoritatea poeziilor sale.Si in aceasta poezie,tema geniului impletita cu cea a timpului fac ca aceasta poezie sa fie una reprezentativa pentru a defini menirea poetului.Insa Eminescu percepe si simte aceasta menire,ca o lupta continua cu lumea si cu propriile trairi si sentimente.Desartaciunea
acestei lumi il obliga pe poet la singuratate. Poezia se incheie printr-o confirmare a tristei neampliniri,a unui efort zadarnic,nepretuit.
Eul liric este coplesit de tristete, de suferinta, pierdut, in ea. Aceasta ipostaza a geniului pustiu impune la meditatie si contemplare.Se simte singur,neanteles,dorind sa dispara,preferand moartea in locul unei asemenea vieti.
"Si-n loc sa moara astazi, mai bine murea ieri."
|
|
