|
Acasa » REFERATE » POPA TANDA REFERAT
POPA TANDA REFERAT
Referat "Popa Tanda" de Ioan Slavici
[Apartenenta operei la genul epic, specia literara nuvela]
Nuvelele lui Ioan Slavici (1848-1925) sunt realiste, deoarece autorul a observat îndeaproape viata taranilor ardeleni din tinuturile natale si, impresionat fiind, ilustreaza în opera traiul saracacios al acestora. Nuvelele realiste prezinta, asadar, fapte verosimile.
"Nuvela este specia epica în proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, iar personajele - nu prea numeroase - sunt caracterizate succint, în functie de contributia lor la desfasurarea actiunii In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea si mai scurta decât romanul."
Nuvela "Popa Tanda" de Ioan Slavici, publicata în 1875, este o opera epica, întrucât Slavici nareaza fapte si întâmplari care au în centrul lor pe preotul Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a, prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal. Ca orice opera epica, nuvela poate fi structurata pe "momentele subiectului".
Nuvela "Popa Tanda" este alcatuiita din trei secvente epice, fiecare dintre ele fiind un episod narativ semnificativ pentru derularea cronologica a evenimentele.
Nuvela începe cu ilustrarea chipului energicului preot Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani, sat mare si cu oameni înstariti, care constituie si expozitiunea. De la început, este precizat spatiul actiunii, satul Butucani, iar timpul este numai presupus, probabil a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Parintele Trandafir, care învatase carte multa, ajunge, dupa moartea tatalui sau, preot în satul Butucani, dar, pentru ca era cam aspru, mult prea cinstit si prea direct în a spune lucrurilor pe nume, oamenii s-au simtit deseori jigniti de vorbele lui, asa ca parintele Trandafir a fost mutat la Saraceni, un sat dezolant prin saracia cumplita a oamenilor, descris prin semnificatia numelui.
"Intriga" se declanseaza atunci când parintele Trandafir întelege ca atâta timp cât saracenii vor fi nevoiasi, nici el nu va avea ce mânca si-si pune în gând sa faca din ei oameni harnici, pentru ca numai astfel poate sa ridice satul din crunta saracie.
De aici decurg toate întâmplarile care constituie desfasurarea actiunii. Preotul încearca prin diferite metode sa convinga satenii sa se apuce de munca si neobtinând nici un rezultat, se hotaraste brusc sa se îngrijeasca singur de gospodaria sa. Puterea exemplului personal este convingatoare si satul începe sa se ridice din mizeria saraciei si a lenei proverbiale, taranii apucându-se de munca, facând comert prin schimburi în natura. Punctul culminant îl constituie ideea ca si satele nevoiase pot deveni înfloritoare prin munca si prin conducerea pilduitoare a preotului.
In finalul nuvelei, deznodamântul îl prezinta pe Popa Tanda, batrân si înconjurat de dragostea familiei lui. Scena este voit sentimentala, iubirea si întelegerea dintre oameni fiind date drept pilda în final.
Ioan Slavici este un "scriitor moralizator", întreaga nuvela pledeaza pentru "puterea exemplului personal", singura metoda eficienta de a convinge oamenii si de a le schimba mentalitatea.
Ca în orice nuvela, accentul cade nu atât pe întâmplari, ci pe construirea personajului principal, Slavici apelând la o gama larga de modalitati artistice.
"Preotul Trandafir, zis Popa Tanda, este personajul principal al nuvelei". Chipul preotului ardelean este construit de Slavici ca "model spiritual al satului românesc". Prin "caracterizare directa", înca de la începutul nuvelei este descris preotul Trandafir, "om energic, harnic, strângator si de isprava", însa cam greoi si lipsit de tact la începutul preotiei.
Preotul este "caracterizat indirect", prin propriile gânduri si fapte. Pentru a-i convinge pe sateni de necesitatea muncii, parintele Trandafir încearca mai întâi cu blândetea predicilor sau a sfaturilor zilnice, apoi recurge la ocara si la batjocura, atitudini care ilustreaza, pe de o parte un conflict interior în sufletul personajului si altul exterior, al acestuia cu satenii. Fiind foarte ambitios si hotarât, preotul întelege, în sfârsit, ca omul e dator sa se îngrijeasca mai întâi de sine si de familia lui: "Asa nu mai merge! si începu a se face om ca lumea, a se îngriji mai înainte de toate de binele casei sale" si constituie o pilda, un exemplu de harnicie pentru toti satenii, care sunt cuprinsi de entuziasmul muncii urmate de satisfactii.
In finalul nuvelei, autorul prezinta din nou, în mod direct,cu ajutorul epitetului triplu pe parintele Trandafir, batrân dar tot "verde, vesel si harnic", înconjurat de nepoti, de copii si ocrotit cu dragoste de preoteasa.
Parintele Trandafir este un prototip spiritual al satelor înapoiate, care, prin puternica sa personalitate, reuseste sa le ridice în rândul colectivitatilor înfloritoare.
Limbajul artistic
Nuvela este realista, desi are o tenta de poveste. Prezenta naratorului se face simtita printr-o multime de "locutiuni si expresii tipice", unele preluate "din graiul popular", altele create de autor dupa modelul acestora. Proverbele populare sunt sugestive pentru portretul moral al preotului: "Unde nu e nadejde de dobânda, lipseste si îndemnul de lucru" sau "cine e deprins cu raul, la mai bine nici nu se gândeste". Preluând modelul zicatorilor populare, preotul Trandafir adapteaza cu întelepciune propriile cugetari: "Pestele-n apa, paserea-n aer, cârtita în pamânt si saracenenii-n saracie!".
"Analiza sentimentelor si a pasiunilor" face din Slavici "creatorul realismului psihologic". El observa ca "parintele se cam necajea" ori ca "inima îi era grea" atunci când nu întrezarea nici o speranta pentru viitorul familiei si al satului.
Mihai Eminescu apreciaza ca Ioan Slavici este "un autor pe deplin sanatos în conceptie", deoarece "problemele psihologice pe care le pune sunt desenate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti". Nuvelistul Slavici a izbutit sa simbolizeze prin personajele sale "fondul sufletesc al poporului", întrucât acestea "gândesc si simt ca el".
"Deoarece este o opera literara epica, de întindere medie, cu actiunea desfasurata în timp si spatiu, cu un numar relativ mare de personaje, care contribuie la conturarea eroului principal, "Popa Tanda" de Ioan Slavici este o nuvela."
|
|
