|
Acasa » REFERATE » PORTRETUL, STEFAN CEL MARE, LETOPISETUL TARII MOLDOVEI
PORTRETUL, STEFAN CEL MARE, LETOPISETUL TARII MOLDOVEI
Portretul lui Sefan cel Mare din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche
"Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeaza printr-o concizie si precizie într-adevar clasice; este un stil lapidar; pare ca e sapat in piatra ca o pisanie", spunea cunoscutul cercetaror al literaturii noastre vechi. Nicolae Cartojan.
In cronica lui Ureche sunt cuprinse trasaturile caracteristice de început, ale umanismului românesc. "Letopisetul" urmareste istoria unei tari: succesiunea domnilor, destinele, gloria si vicisitudinile prin care a trecut un popor, „începatura si adaosul, mai apoi si scaderea". Scrierea alatura gândirea feudala a patriotului local cu clemente moderne incipiente: unitatea de gândire, neam si limba a locuitorilor celor trei provincii românesti.
Ureche nu compune si adapteaza date si texte ci, "cetind cartile si izvoadele, si ale noastre si cele striine, au aflat cap si începatura mosilor", impune un punct de vedere original si patriotic. Meditând asupra orânduirii lumii, marele vornic afirma ca "nimica sa nu fie statatorul, ci toate de rasipa si trecatoare", iar referindu-se la valorile materiale si spirituale ale patriei ca "nu avem nimica pre lume fara numai lucruri bune: cetatile tarii, paza mosiei si vointa de «adaogire» a tarii, dorinta de asezare a Moldovei, râvna cronicarilor, care "leatul paziia si niste lucruri mari ca acestea socotiia sa nu ramâie ceva neansemnat, pentru ca sa nu zica vecinii lor ca au fost adormiti si neanvatati" si, mai ales speranta izvorata din fiecare cuvânt al cronicii "ca sa se dezbata supt mâna turcului".
Pe langa darul de povestitor cu care este inzestrat Ureche, are si talentul de portretist, fiind întemeietorul acestei arte în literatura noastra veche. El selecteaza figurile domnitorilor sau ale boierilor, le ierarhizeaza,le da contur propriu, punând alaturi de trasaturile fizice si anecdote - însusiri de caracter definitorii. Galeria din cronica lui, de imagini-portrete de domnitor, dovedeste precizie, concizie, varietate de nuante, arta concentrata. Ureche glorificandu-l pe eroul care a dat Moldovei stabilitate si independeta, dupa cum subliniaza Ion Rotaru, Ureche concepe povestirea în câteva momente: infatisarea lui la împrejurarea mortii domnitorului, sentimentele poporului la moartea sa, aprecieri asupra vremii, intrarea lui în legenda, si o scurta însemnare istoriografica.
"Cu toate ca a luat cunostinta de personalitatea lui Stefan numai din izvoare scrise, foarte putine pe atunci, sau din traditie, cronicarul procedeaza ca un artist, plecând în executarea portretului, de la un amanunt de ordin fizic: "om nu mare de stat" (a se observa constructia prin negatie, foarte potrivita în cazul de fata), pentru ca, prin contrast, sa însemneze trasaturile de ordin moral, începând cu aceea care i se pare dominanta: "mânios si de graba varsatorul de sânge nevinovat". In aceasta a doua observatie ca si în urmatoarea: "de multe ori la ospete omoria fara judetu", se reflecta, gandirea feudala fata de domnitorii autocrati, cu toate cronicarul avea admiratie pentru eroul sau. Desi în general Ureche scriind cronica sa, nu da semne de preocupari artistice constiente, în portretul lui Stefan se percepe grija pentru cursivitate, printr-o sacadare a frazei facuta din suisuri si coborâsuri egale, sprijinite antitetic, precum aceasta constructie adversativa: "om nu mare la statu, mânios si de graba varsatoriu de sânge..."
Grigore Ureche, fiind un om de intinsa cultura la vremea sa, inaugureaza in cronica lui limba creatiei literare plina de savoare si naturalete, pornind de la limba populara. Faptele aduse din traditie si alte izvoare bine asimilate au prins viata în scris in croninca lui Ureche. El apeleaza la stilul literar nu la cel stiintific cum ar fi cerut materialul istoric pe care il trateaza si asa împaca cerintele istorice cu cele literare.
|
|
