|
Acasa » REFERATE » PROPOZITIA ATRIBUTIVA, EXEMPLE
PROPOZITIA ATRIBUTIVA, EXEMPLE
Referat, Propozitia subordonata atributiva, exemple
Definitie: Propozitia atributiva indeplineste functia de atribut al unui substantiv (sau substitut de-al acestuia) din propozitia regenta.
Dintre propozitiile subordonate, atributiva provoaca cele mai putine greseli. Siguranta si corectitudinea in identificarea atributivei se datoresc: corespondentei desavarsite a acesteia cu atributul, conjunctiilor specializate in mare masura si intrebarilor clare.
Propozitiile atributive introduse prin pronume relative sunt cel mai usor de recunoscut.
Chiar daca atributivele se recunosc, in general, cu usurinta, exista totusi numeroase dificultati care ne determina sa le analizam cu grija si atentie.
Pentru a ilustra unele din dificultatile mai importante vom da cateva exemple improvizate:
1. Pe drumul de bolovani, "care duce la Piatra Arsa", se urca mai usor decat pe poteca de pamant.
2. Pe munte intalnim floarea de colt si capra neagra, "care nu se gasesc la ses".
3. Pionierul pornise pe munte cu gandul "care nu-l parasise in ruptul capului, ca va gasi zapada in plina vara".
4. Vanatorul, "care isi luase pusca pe care o primise de la bunicul sau si care avea ranita plina cu alimente", se indrepta spre interiorul padurii.
In primul exemplu, atributiva determina o regenta in care se afla doua substantive. Regula generala arata ca atributiva se asaza dupa substantivul determinat. Rezulta din aceasta regula ca trebuie sa vedem care este substantivul determinat, deoarece in propozitia regenta sunt doua substantive. Faptul ca, de obicei, substantivul determinat este urmat imediat de o atributiva nu constituie o regula absoluta. In exemplul 1, substantivul determinat este "drumul cu bolovani".
Ne puteam da seama de acest fapt inlocuind pronumele relativ din propozitia atributiva cu substantivul al carui loc il tine. Se constata astfel ca nu se poate spune "bolovani duce la Piatra Arsa", ci numai "drumul duce la Piatra Arsa". In acest fel, capatam convingerea ca atributiva determina substantivul "drumul", din regenta.
In al doilea exemplu, se intalneste un caz oarecum asemanator, din moment ce in propozitia regenta se gasesc tot doua substantive, iar regenta este urmata de o atributiva. De data aceasta, atributiva introdusa prin "care" se refera la ambele substantive din regenta, dupa cum ne dovedeste faptul ca predicatul se gasesc este exprimat printr-un verb la plural. In cazul acesta, pronumele relativ care tine locul ambelor substantive legate prin conjunctie coordonatoare copulativa, fiindca amandoua sunt complemente directe pe langa verbul "intalnim".
In al treilea exemplu, substantivul "gandul" din propozitia regenta este determinat de doua atributive. Este mai greu de observat ca a doua propozitie atributiva se refera la acelasi substantiv din cauza distantei mari si mai ales a faptului ca inaintea atributivei se afla substantivul "capului". Daca ne orientam dupa functia sintactica a atributivei nu putem gresi, deoarece ea nu poate indeplini functia de atribut pe langa substantivul "capului", cu care nu are aici o legatura sintactica.
In al patrulea exemplu, apar intr-o singura fraza trei atributive. Cea de-a treia este legata prin conjunctia coordonatoare copulativa "si". Pentru a stabili cu cine se coordoneaza trebuie sa se afle care, este substantivul pe care il inlocuieste pronumele relativ "care" din ultima atributiva (si acesta nu poate fi decat: "vanatorul").
Se cuvine sa aratam ca e bine sa evitam folosirea, in scris, a mai multor atributive introduse prin "care", in aceeasi fraza.
Exercitiul 1. Analizati propozitiile atributive din textele urmatoare si aratati cu care din cele patru exemple date seamana:
a. Pisicuta.., s-ar fi prabusit la vale de pe vreuna din nenumarate muchii de stanca ce stateau ascunse cu viclenie.
(C. Hogas)
b. Eu n-am uitat... pe Gheorghe Gianta care ce cu o rugina de pusca pe care orice vanator ar fi azvarlit-o in gunoi nimerea mai bine decat altul cu o carabina ghintuita si care pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vanat la conacul de amiazi.
(Al. Odohoscu)
Mai greu de recunoscut sunt atributivele introduse prin adverbele relative "unde", "cand", "cum". Faptul ca aceleasi adverbe sunt folosite si la introducerea unor subordonate circumstantiale explica, cel putin in parte, greutatile in identificarea acestor atributive.
Dificultatile sunt usor de rezolvat, daca se tine seama ca aceste adverbe relative introduc atributive, cand propozitiile lor sunt asezate dupa substanativele pe care le determina.
Pentru a ilustra greutatile puse de atributivele introduse prin unele adverbe si conjunctii, dam cateva exemple.
Exemple:
1. "Ziua cand am luat examenul" a fost cea mai frumoasa din viata mea.
2. Banca "unde m-am asezat" se afla in primul rand.
3. 0 carte "cum are tata" n-am mai vazut la nimeni.
4. A primit de acasa scrisoare "ca mama vine saptamana viitoare.
In primele trei exemple, propozitiile atributive sunt introduse prin adverbele relative interogative "cand", "unde", "cum". Faptul ca acestea, in alte situatii, pot introduce propozitii circumstantiale creeaza unele greutati in analiza, daca nu tinem seama ca atributivele urmeaza totdeauna dupa substantive. In toate aceste situatii, adverbele pot fi inlocuite cu pronumele relativ "care", precedat de prepozitie.
In exemplul al patrulea, atributiva este introdusa prin conjunctia subordonatoare "ca". Si de asta data, prima indicatie ne-o da asezarea atributivei dupa substantivul determinat, iar hotaratoare ramane stabilirea functiei sintactice a atributivei.
Punctuatie. Propozitiile atributive neizolate nu se despart prin virgula de partea de vorbire determinata. Atributivele izolate se despart prin virgula.
|
|
