|
Acasa » REFERATE » PROPOZITIA PREDICATIVA, EXEMPLE
PROPOZITIA PREDICATIVA, EXEMPLE
Referat, Propozitia subordonata predicativa exemple
Propozitia predicativa indeplineste functia de nume predicativ al verbului copulativ din regenta.
Identificarea propozitiei predicative trebuie sa tina seama, in primul rand, de indicatia cuprinsa in definitie, unde se spune ca ea indeplineste functia de nume predicativ pe langa un verb copulativ din regenta.
De retinut. Propozitia predicativa indeplineste functia de nume predicativ (nu de predicat).
Se staruieste asupra acestui amanunt, pe de o parte, fiindca orientandu-se dupa corespondenta existenta intre sintaxa propozitiei si sintaxa frazei, multi elevi fac greseala de a afirm,a ca propozitia predicativa indeplineste functia de predicat. Pe de alta parte, aici, in acest amanunt, se gaseste indicatia cea mai pretioasa pentru identificarea propozitiei predicative. Afirmandu-se ca aceasta subordonata indeplineste functia de nume predicativ pe langa un verb copulativ din regenta inseamna ca in regenta unei predicative se va afla intotdeauna un verb copulativ lipsit de nume predicativ.
De retinut. Regenta unei propozitii predicativie cuprinde un verb copulativ lipsit de nume predicativ.
Din cele aratate pana aici rezulta ca cea mai importanta operatie in problema identificarii propozitiei predicative o formeaza recunoasterea verbului copulativ din regenta. Operatia nu este usoara, deoarece in regenta verbul copulativ (de obicei "este") se afla singur si, de aceea, suntem tentati sa-l consideram verb predicativ.
Va izbuti sa identifice, cu siguranta, propozitia predicativa numai cel care a reusit sa-si formeze deprinderea de a analiza, cu precizie, valorile verbului "a fi".
Pentru identificarea verbului copulativ sa se vada cele spuse la predicatul nominal.
De retinut. Cea mai importanta operatie in problema propozitiei predicative este identificarea verbului copulativ din regenta.
Identificarea propozitiei predicative incepe o data cu analizarea verbului copulativ din regenta prin raportarea la subiect. Daca nu se recunosc, in acest moment al analizei, valoarea copulativa a verbului din regenta si lipsa numelui predicativ, mai tarziu va fi greu, daca nu imposibil, sa se mai identifice valoarea copulativa a verbului din regenta.
Daca se trece peste verbul copulativ din regenta, propozitia predicativa nu poate fi identificata nici pe baza conjunctiei, nici a intrebarii si nici chiar a functiei sintactice (este greu sa-ti dai seama ca o propozitie indeplineste functia de nume predicativ, daca n-ai sesizat ca verbul din regenta este copulativ si ii lipseste numele predicativ).
O categorie mai greu de identificat o formeaza predicativele care indeplinesc functia de nume predicativ pe langa alte verbe copulative decat "a fi". Daca valoarea copulativa a acestora poate fi gasita mai usor, cand ele au alaturi numele predicativ, este greu sa identifici valoarea lor copulativa, cand sunt singure, fara numele predicativ exprimat.
Singura solutie pentru recunoasterea valorii acestor verbe este numai raportarea la subiect pentru a vedea daca acesta face o actiune (verb predicativ) sau i se atribuie o calitate (verb copulativ).
La nici o alta propozitie subordonata nu se confirma mai bine decat in cazul predicativei cat de necesara este, pentru analiza sintactica a textului, formarea deprinderii de a identifica, in acelasi timp, predicatul si subiectul. Datorita acestei deprinderi se va surprinde fara greseala prezenta in regenta a verbului cu valoare copulativa.
Exemple:
1. Datoria noastra de elevi este "sa invatam cat mai bine".
2. Visul sau a fost intotdeauna "sa devina cosmonaut".
3. El a ajuns "ce a visat".
4. El a ramas "cum il stiti".
In aceste exemple, sunt prezentate ambele categorii de predicative. In prima categorie (1 si 2) intra predicativele care indeplinesc functia de nume predicativ pe langa verbul copulativ "a fi". In aceste situatii, identificarea predicativelor este conditionata de recunoasterea valorii copulative a verbului "a fi", care — la randul ei — poate fi recunoscuta numai daca o raportam la subiect.
Iata cum trebuie sa decurga analiza. Sa presupunem ca avem de analizat prima fraza: "Datoria noastra de elevi este sa invatam cat mai bine". Frecventa mare a verbului "este" in textele analizate si obisnuinta de a-l analiza prin subliniere ii determina pe elevi sa reduca toata operatia la subliniere. In realitate, indata ce dam de o forma a verbului "a fi" ne oprim si cautam sa-i precizam valoarea. Pentru aceasta il raportam la subiect. Dintr-o asemenea raportare, rezulta cu subiectului i se atribuie o calitate sau este identificat cu un element nominal (verb copulativ), subiectul sufera o actiune (verb auxiliar), subiectul exista sau se afla (verb predicativ). In cazul de fata, raportand la subiectul "datoria" ne dam seama ca verbul "este" are valoare copulativa, deoarece cu ajutorul lui ni se spune care este datoria.. Este vorba deci de o identificare a subiectului.
Indata ce am remarcat ca-i verb copulativ, cautam numele sau predicativ, intrucat se stie ca verbul copulativ nu poate forma predicat decat impreuna cu un nume predicativ. Cautand numele predicativ, constatam ca functia acestuia este exprimata printr-o intreaga propozitie (care este predicativa). Confirmarea analizei noastre o obtinem, daca inlocuim propozitia predicativa cu un element nominal care sa aiba acelasi inteles cu propozitia si sa indeplineasca functia de nume predicativ. In cazul nostru, se obtine formularea: "Datoria noastra este invatatura", unde "invatatura" sta in locul propozitiei "sa invatam" si indeplineste functia de nume predicativ.
Situatia din cel de-al doilea exemplu pare identica, la prima vedere, cu cea dinainte. In realitate aici, dupa verbul "este", se afla "intotdeauna", care poate fi considerat nume predicativ, intr-o analiza superficiala. Greseala este favorizata de faptul ca numele predicativ poate fi exprimat printr-un adverb. Astfel se poate spune: "El este altfel". De remarcat ca altfel are, aici, intelesul unui nume predicativ, atribuind subiectului o calitate cu ajutorul verbului copulativ.
Cine subliniaza, in al doilea exemplu, "intotdeauna" ca nume predicativ al lui "este" nu s-a referit la subiect. Daca s-ar fi referit, ar fi observat ca nu se poate spune "Visul a fost intotdeauna", ca si cum s-ar fi spus ceva despre subiectul "visul". In realitate, "intotdeauna" ramane un adverb cu functie de complement circumstantial, iar verbul copulativ "este" are nevoie, ca si in primul exemplu analizat, de nume predicativ, care aici este propozitia predicativa: "sa devina cosmonaut".
Greutatea analizarii ultimelor doua exemple (3 si 4) se datoreste folosirii ca verbe copulative a unor verbe care, in alte situatii, sunt predicative. Astfel se poate spune: "El a ajuns la scoala" si "El a ramas la scoala", unde amadoua verbele sunt predicative, cu functie de predicat.
De unde se stie cand sunt verbe predicative si cand copulative? Raspunsul ramane mereu acelasi, valabil pentru toate problemele predicatului: prin raportare la subiect. Cand subiectul face o actiune, predicatul este verbal, cand i se atribuie o calitate subiectului, predicatul este nominal.
Sa se faca, in acest sens, o comparatie intre urmatoarele exemple:
El a ramas la scoala.
El a ramas cum il stiti.
In primul exemplu, "a ramas" arata o actiune, in al doilea exemplu, "a ramas" nu spune nimic singur, ci numai impreuna cu propozitia care urmeaza. Dintre cele doua exemple, numai in al doilea propozitia de la urma se poate echivala cu un nume predicativ: "El a ramas cum il stiti" - "El a ramas silitor" El este silitor.
Punctuatie. Propozitia predicativa nu se desparte de regenta prin virgula.
|
|
