|
Acasa » REFERATE » PROZA LUI MIHAI EMINESCU REFERAT
PROZA LUI MIHAI EMINESCU REFERAT
Proza lui Mihai Eminescu referat, creatia in proza
Ar fi cu neputinta sa avem o imagine integratoare asupra geniului lui Eminescu, fara a tine seama -intre altele - de creatia in proza. "Miracolul eminescian poate fi contemplat aici in schita lui premergatoare si in mecanismul lui demontat" - spune T. Vianu.
Contestata de unii (E. Lovinescu, G. Ibraileanu s.a.) pentru incongruente de naratiune, lipsa de unitate si excesele de stil, ca un exercitiu livresc minor, fara valoare estetica deosebita, apreciata, in schimb, de altii pentru "goticul fabulos" si "nota halucinanta" hoffmanniana, ca si pentru faptul ca semnifica un mesaj emotionant al adolescentei navalnice, cu toate imperfectiunile datorate discursivitatii juvenile, proza lui Eminescu aduce in arealul literaturii vremii dimensiunea visului romantic si cugetarea filozofica.
Inca din 1932, G. Calinescu, in urma unor riguroase selectii de text, vedea in Eminescu un prozator surprinzator in glasul propriu, inimitabil al scrisului sau, dovedind ca intreaga sa creatie epica nu este "Jocul suplimentar" al unui geniu liric, ci reprezinta un ansamblu coerent, esential romantic de valori si mituri proprii.
Se poate deci considera ca Eminescu "a fost si in ordinea prozei literare un mestesugar tot pe atat de iscusit si de stralucitor ca si in ordinea poeziei" (D.P. Perpessicius).
Analizata chiar mai in profunzime si in toata anvergura ei, proza eminesciana reprezinta "expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuralizarii estetice, al dimensionarii lui spirituale" (Eugen Simion). Intr-adevar, prozatorul exploreaza lumea misterului si a fabulosului, stilizand potrivit unui program romantic modele folclorice (Fat-Frumos-din-Lacrima), redimensioneaza cadrul de inspiratie, inserand experienta spirituala si fantasticul in forma lor filozofica si savanta ("Avatarii faraonului Tla"), construieste in "Geniu pustiu" - "intaiul (si unicul) jurnal interior romanesc", asa cum Goethe a facut-o in Suferintele tanarului Werther (G. Calinescu), evoca iubirea romantica, in Cezara, prelucreaza in maniera originala motive literare de circulatie europeana (Umbra mea) sau traduce concepte filozofice (Platon, Leibniz, Kant, Schopenhauer), in Archaeus, face, in fine, observatii patrunzatoare asupra moravurilor contemporanilor, in cateva fiziologii sociale redactate in spiritul romantismului pasoptist.
Dar Eminescu nu este doar creatorul epicii filozofico-fantastice in literatura romana, aratand disponibilitatile limbii noastre de a exprima cugetari inalte in forme sensibile, ci si "un deschizator de drumuri in proza lirica" (M. Dragan), un premergator pe taramul prozei de investigatie si al literaturii de anticipatie. In plus, la nivelul intregii opere a poetului, proza se constituie ca o demonstratie "complementara" de idei si imagini care imping mai departe sensurile poeziei. Numai cu greu s-ar putea intelege, de exemplu, "structura eroului titanic-si demonic" din poezie daca n-ar interveni "paginile cu motivari ample si adanc coerente" din Geniu pustiu si Sarmanul Dionis (Z. Dumitrescu-Busulenga).
|
|
