|
Acasa » REFERATE » REFERAT, CARACTERIZAREA LUI NICA
REFERAT, CARACTERIZAREA LUI NICA
Referat, Caracterizarea lui Nica, Amintiri din copilarie
Autorul, aflat la vârsta maturitatii, evoca plin de bucurie universul minunat al copilariei: "Nu stiu altii cum sunt, dar eu când ma gândesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti..., parca-mi salta si acum inima de bucurie!"
Detaliile casei parintesti sunt legate în amintirea scriitorului de vremea copilariei ca si de diferitele vârste ale eroului care descoperea încetul cu încetul lumea: stâlpul hornului "unde lega mama o sfoara cu motocei la capat, de crapau mâtele jucându-se cu ei", prichiciul vetrei "cel humuit, de care ma tineam când începusem a merge copacel", "cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca" si "la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc ".
Creanga se prezinta la acea vârsta drept un copil vesel si neastâmparat, utilizând doua comparatii sugestive: "Si eu eram vesel ca vremea cea buna si copilaros ca vântul în tulburarea sa. "
Imaginea copilului fericit este învaluita de dragostea si respectul fata de mama sa, care îl uimea permanent: "Si mama, care era vestita pentru nazdravaniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nouri dupa o ploaie îndelungata: "Iesi copile cu parul balan, afara si râde la soare, doar s-a îndrepta vremea si vremea se îndrepta dupa râsul meu... ". Copilul balai purta în suflet mândria de a avea o astfel de mama care "stia a face multe si mari minunatii": "Stia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, caci eram feciorul mamei".
Scriitorul îsi aminteste cu drag de grija cu care îl ocrotea si-l alinta mama sa când era mic. Indepartând durerea sau raul, fiindca era feciorul ei preferat: "batea pamântul sau peretele, sau vrun lemn, de care ma paleam la cap, la mâna sau la picior, zicând: "Na, na!" si îndata-mi trecea durerea... "; daca nu-i placea privirea lui, lua putina tina din colbul adunat "pe opsasul încaltarii" ori funigine de la gura sobei si-i facea câte "un benchi boghet" în funte spunând: "Cum nu se dioache calcâiul sau gura sobei, asa sa nu mi se dioache copilasul!"
Din cuvintele autorului razbat dragostea sa nesfârsita si recunostinta fata de mama sa, careia îi datoreaza viata: "caci bratele ei m-au leganat, când îi sugeam tâta cea dulce si ma alintam la sânu-i gangurind si uitândU-ma în ochi-i cu drag! Si sânge din sângele ei si carne din carnea ei am împrumutat si a vorbi de la dânsa am învatat".
Prin procedeul autocaracterizarii, autorul îsi urmareste propria evolutie ("si eu cresteam pe nesimtite ") o data cu transformarile sufletesti: "si tot alte gânduri îmi zburau prin cap si alte placeri mi se desteptau in suflet". Pe un ton autoironie recunoaste ca era un copil neastâmparat, cu o dorinta apriga de viata: "în loc de întelepciune, ma faceam tot mai neastâmparat, si dorul meu era acum nemarginit".
In acest fragment Nica traieste vârsta fermecata a copilariei, jocurile pline de veselie în universul acela miraculos. în care totul devine posibil în imaginatia copilului: "Copilul încalecat pe batul sau, gândeste ca se afla calare pe un cal de cei stasnici, pe care alearga cu voie buna, si-l bate cu biciul si-l struneste cu tot dinadinsul, si racneste la el din toata inima, de-ti ie auzul: si de cade jos, crede ca l-a trântit calul, si pe bat îsi descarca mânia în toata puterea cuvântului... "
Concluzia apare fireasca, prezentata direct: "Asa eram eu la vârsta cea fericita". Jocul reprezinta principala preocupare a lui Nica si a fratilor sai. Neastâmparul, veselia, pofta de joaca apar ca definitorii. Scriitorul prezinta nazdravaniile pe care le facea toata ziua alaturi de fratii sai, rememorate cu mult haz: "noi baietii, tocmai atunci ridicam casa în slava". In contrast cu grijile si oboseala parintilor, apar dorinta nepotolita de joaca si veselia copiilor. Ei sunt înconjurati de dragostea si întelegerea parintilor. La întoarcerea tatalui acasa, noaptea târziu, de la padurea din Dumesnicu, copiii îl speriau sarindu-i în spate pe întuneric. In ciuda ostenelii, tatal se lasa prins în jocul lor, bucurându-se ca-i vede veseli si sanatosi: îi prindea unul câte unul ca la baba-oarba si îi ridica în grinda. In timp ce tatal mânca, ei îsi continuau joaca scotând "mâtele " de prin "ocnite " si "cotrute " si le chinuiau "de le mergea colbul".
Mama, mustrându-i pe copii, enumera nazdravaniile de peste zi, în timp ce tatal le lua apararea, dându-i huta si invocând vârsta fericita si lipsita de griji a copilariei: "Numai de-am sanatosi sa manânce si sa se joace acum, cât îs mititei; ", încheia aducând ca argument o zicala plina de tâlc: "S-apoi nu stii ca este-o vorba: "Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal sa traga; si daca-i popa, sa ceteasca... ". Mama însira nazdravaniile lor, cum Zahei "cel cuminte" când începe toca la biserica, "începe a toca în stative, de pâraie peretii casei si ferestile ", în timp ce "stropsitul de Ion, cu talanca de la oi, cu ) clestele si cu vatrarul, face o hodorogeala si un taraboi de-ti ie auzul". Isi pun apoi câte o toala în spate si câte un coif de hârtie în cap si cânta "aliluiia" si "Doamne miluieste, popa prinde peste " de te scot din casa ".
Copiii ascultau cu atentie discutia parintilor: "stau toti treji si se uita tinta în ochii nostri, parca au de gând sa ne zugraveasca ". Daca ar fi fost pusi la treaba s-ar codi, continua mama cu umor: "s-apoi sa-i vezi cum se codesc, se drâmboiesc si se sclifosesc ".
La culcare, jocul continua ("ne luam la hârjoana si nu puteam adormi de incuri"), pâna când mama era nevoita sa devina mai aspra si sa faca "musai câte un surub-doua prin cap, si sa ne deie câteva tapangele la spinare ", caci noaptea nu se putea odihni de "incotele" lor.
Dar joaca era reluata a doua zi dis-de-dimineata, încât biata Smaranda lua iar "nanasa din coarda " si îi "jnapaia ", dar nu se sinchiseau ei de atât, caci pofta lor de joaca era nestavilita: "Si câte nu ne venea in cap, si cate nu faceam cu vârf si îndesate ".
Acesta este universul parintesc fericit în care a crescut Nica, lipsit de griji si învaluit în dragostea parintilor.
|
|
