|
Acasa » REFERATE » REFERAT, MIHAI EMINESCU POET NATIONAL SI UNIVERSAL
REFERAT, MIHAI EMINESCU POET NATIONAL SI UNIVERSAL
Eminescu, poet national si universal
- sinteza -
- Conceptele de national si universal
a} national
- caracter specific rezultat din sinteza elementelor de ordin material, social, juridic, filosofic, etic si estetic, definitoriu al unui popor;
- totalitatea notelor distinctive, proprii profilului spiritual al unui popor, modul lui de a gândi, simti si actiona, atitudinea lui specifica fata de marile probleme ale umanitatii;
- caracterul national al literaturii române se defineste prin: abordarea problematicii izvorâte din viata specific nationala, prelucrarea temelor general-umane, sentimentul naturii prin care se exprima comuniunea sufleteasca a omului cu natura, cultul traditiilor si al istoriei.
b} universal:
- ceea ce se refera la întreaga lume, la univers, privit în ansamblul sau;
- pe plan estetic, exprima capacitatea operei artistice de a se adresa tuturor oamenilor si tuturor timpurilor, de a cuprinde si de a fi înteleasa de publicul cel mai larg;
- artistul de geniu proiecteaza pe plan general, etern uman, o problematica specifica, dar care intereseaza oamenii de pretutindeni si dintotdeauna;
- în arta, universalul reprezinta suma (chintesenta) contributiilor nationale.
c} Relatia dintre national si universal:
Un scriitor este universal când prezinta în opera sa, în mod exceptional, specificul national, îmbogatind, astfel, literatura universala cu opere literare desavârsite care, prin continutul lor, pot interesa întreaga lume.
- Ca poet national, Eminescu a cultivat:
a} mitologia; si-a imaginat o mitologie româneasca, mitul fiind un simbol, "o hieroglifa" a vietii originare a poporului român, explicând ceea ce istoria, prin lipsa de documente, nu putea explica; evenimentele sunt proiectate în mit. In felul acesta ia nastere proiectul pentru epopeea "Genaia", realizata partial. Episodul despre geto-daci si daco-romani apare si în poemul "Memento mori", construit pe ideea ascensiunii si neantizarii civilizatiilor. Dacii au fost înfrânti de romani, pentru ca zeii dacilor, în frunte cu Zamolxe, au fost înfrânti de zeii romanilor. Ei vor fi razbunati de zeii nordici, în frunte cu Odin, popoarele nordice dând lovituri sângeroase romanilor.
b} Istoria l-a fascinat întotdeauna, mai ales epoca feudala reprezentata de Basarabi si de Musatini, "descalecatorii de tara" si "datatorii de legi si datini".Poeziile "Musatin si ursitoarele", "Musatin în codru", "Doina", proiectele dramatice "Bogdan Dragos", "Alexandru cel Bun", "Cel din urma Musatin" demonstreaza acest lucru, ca si "Scrisoarea III", expresie vibranta a dragostei de tara a lui Mircea Basarab. Gândeste la mari figuri din istoria nationala (Decebal sau Stefan, singurul capabil sa scape Moldova de dusmani), dar si la cei pe care îi considera tribuni ai neamului (Andrei Muresanu; pe piatra de mormânt e trecut Muresianu). A proiectat o Dacie mirifica, asa cum, peste ani, Sadoveanu va imagina o "Moldova felix" în "Fratii Jderi".
c} Folclorul, expresie a spiritualitatii poporului, l-a preocupat pe Eminescu, sub aspect teoretic si practic. A marturisit: "O literatura trainica care sa ne placa si noua si sa fie si originala pentru altii nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului, pe traditii, obiceiuri, istorie"; a cules folclor si l-a valorificat, transfigurându-l; însusirea lui Eminescu era "de a face poezii populare fara sa imite si de a da nota originalitatii sale prin lucratura savanta a fiecarui vers" (G. Calinescu); a publicat poeme originale pe teme folclorice: "Calin (file din poveste)", basmele "Calin" si "Fat-Frumos din lacrima" si a prelucrat poezii populare: "Revedere", "Ce te legeni", "La mijloc de codru"; a stilizat folclorul, fiind un deschizator de drumuri, ajungând la ceea ce Calinescu numea "folclor savant", prelucrând motive folclorice (al zburatorului, al stelei cazatoare, al strigoiului); marturisea: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nor de aur din marea de amar", exprimând ideea legaturii dintre popor si creatorul iesit din acesta; a precizat ca farmecul poeziei populare l-a gasit în faptul ca aceasta este expresia cea mai scurta a simtamântului si a gândirii: "sa speram ca se vor mai gasi suflete care sa nu fie jignite de rima neîndemânatica sau de simplitatea unui cuvânt vechi, ci vor prefera a se adapa mai bine la izvorul curat ca lacrima si mai pretios ca aurul al poeziei noastre populare".
De aceea, în creatiile sale, dintre care amintim: "Revedere", "Ce te legeni", dar si "Scrisoarea III" (fragmentul epistolar apartinând unuia dintre feciorii lui Mircea), regasim limba populara, a vechimii si a locurilor natale, topite într-o,limba unica, de mare expresivitate.
d} Natura: este "traita" ca sentiment, fiind o proiectie a sentimentelor poetului si în consonanta cu acestea.
Ipotestii, cu natura lor mirifica, si-au pus pecetea asupra sufletului deschis universului naturii si frumusetilor ei. Peisajul românesc i-a oferit un cadru propice visarii, dar si abstragerii din lumea pe care o simtea ostila.
Natura se închide ocrotitor peste cel ce-si gaseste linistea în "armonia codrului batut de gânduri", în zbaterea dulce a valurilor, în mireasma trandafirilor - rosii sau galbeni - si a florilor de tei.
Intre lumea interioara si natura exterioara se stabileste o armonie deplina, evidenta în poeziile: "Dorinta", "Lacul", "Povestea codrului", "O, ramâi", "Craiasa din povesti", "Sara pe deal", "Fat-Frumos din tei", "Si daca".
Când poetul e fericit, natura e proaspata, luxurianta, bogata în miresme si culoare, apa are transparenta, vegetatia e de un verde stralucitor, parfumul florilor de tei îmbata, rosul trandafirilor e proaspat, lumina îsi pune pecetea peste întreg peisajul.. însasi figura iubitei are lumina si caldura. Erosul penduleaza între spiritualizare si pasiune. Când poetul e dezamagit, cadrul naturii se schimba, totul pare înghetat, figura iubirii împietreste, armoniile poetice sunt altele. Natura este dominata de codrul care, la Eminescu, "creste peste marginile de timp ale domniilor, peste acela al raselor; el este de veci", dupa cum scria George Calinescu. Acelasi critic mentiona: "Codrul, marea, râul sunt - nu fenomene - ci idei, divinitati".
Aceste teme, prezente în poezia eminesciana, sunt caracteristice romantismului, prin urmare se vor întâlni si în creatia marilor romantici ai lumii; acestea devin "nationale" prin particularizarea lor de catre Eminescu ce le-a dat unicitatea geniului sau.
|
|
