|
Acasa » REFERATE » REFERAT, REPERE SI APRECIERI CRITICE MIHAI EMINESCU
REFERAT, REPERE SI APRECIERI CRITICE MIHAI EMINESCU
Repere si aprecieri critice Mihai Eminescu
I. Cei care l-au cunoscut
1) Titu Maiorescu - "Directia noua în poezia si proza româna" (1872)
"...Cu totul osebit în felul sau, om al timpului modern, deocamdata blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate [...], dar în fine poet, poet în toata puterea cuvântului este d. Mihai Eminescu".
"Eminescu si poeziile lui" (1889)
"... Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneste prevedea, literatura poetica româna va începe secolul al 20-lea sub auspiciilegeniului lui, si forma limbii nationale, care si-a gasit în poetul Eminescu cea mai frumoasa înfaptuire pâna astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmântului cugetarii românesti".
2) Iacob Negruzzi: "Amintiri din Junimea. Eminescu" (1889)
"... îmi pare ca-l vad înca palid, slab, cu plete lungi lasate pe umar si cu privirea sa adânca si melancolica. O împreunare de asa mare talent si de atâta modestie este ceva extraordinar. Lipsit cu totul de ambitie, el nu avea nici o aspiratie pentru îmbunatatirea situatiei sale sociale si chiar materiale [...]. Moartea, de altminteri, era pentru Eminescu stingerea eterna, fericita nirvana a indienilor, a caror metafizica era obiectul studiilor sale neobosite si a meditatiilor sale adânci".
3) I. Luca Caragiale: "In Nirvana" (1889)
"Era o frumusete. O figura clasica încadrata de niste plete mari negre; o frunte înalta si senina, niste ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este înauntru; un zâmbet blând si adânc melancolic [...]. Câta filozofie n-am depanat împreuna toata noaptea aceea cu nepregetul vârstei de saptesprezece ani."
4. Al. Vlahuta: "Amintiri despre Eminescu" (1889)
„... Niciodata nu s-a vazut la noi un temperament de artist completat de-o cultura asa de vasta si de o originalitate atât de marcanta. In poezia noastra dulceaga si destul de ofticoasa, versul lui Eminescu se detaseaza într-un relief izbitor. Simti îndata ca ai de-a face c-un reformator [...]. E o necunoscuta vibrare de gândire si de sentiment.
Alta limba, alta viata, cuvintele au suflet, culoare, forma, fiecare epitet e o explozie de lumina. Ce vigoare extraordinara si ce frumuseti ritmice, neatinse înca pâna la el!.
5) George Panu: "Amintiri de la Junimea din Iasi" (1908)
"Eminescu avea o cultura cu totul de carte; cu toate acestea, daca limbagiul si ideile erau straine, ramasese la dânsul un fond aproape inconstient de aspiratii si de nazuinte nationale".
6) I. Slavici: "mintiri; Eminescu-omul" (1909)
"El crescuse în Moldova, în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bucuresti, si în multele lui cutreierari, mereu în mijlocul poporului român, citise cronicarii si multe carti bisericesti, cunostea literatura româna în toate fazele ei si n-am cunoscut om stapânit, deopotriva cu dânsul, de gândul unitatii nationale si de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc".
Cei care l-au citit:
1) G. Ibraileanu: "Mihai Eminescu" (1920) în "Scriitori români si straini", Editura pentru Literatura (1968)
"Ca si muzica, poezia lui Eminescu scoate din enormul inconstient stari nebanuite de suflet, pe care le lasa cu nelamuritul lor si, exprimând inexprimabilul, ne face cunoscut, în clipe de fulger, profund sufletul nostru [...]. Farmecul acestei poezii se explica prin efectul ei asemanator cu al muzicii. De aici si senzatia de infinit pe care o da poezia lui Eminescu. Emotivitatea care este principiul explicativ al poeziei eminesciene a avut nevoie de imagini sugestive, de sonoritati de forma".
2) G. Calinescu: "Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent" (1941)
"Eminescu e un poet de conceptie si asta a stânjenit pe critici, care au evitat sa analizeze poezia lui cu subantelesul discret ca ea se va perima. Toata arta lui Eminescu sta în a preface ideile în muzica si în metafore, de-a dreptul, fara planuri paralele. Eminescu nu filozofeaza niciodata, propozitiile lui sunt viziuni."
3 Ion Negoitescu: "Poezia lui Eminescu", Editura Eminescu (1970)
"Fata lui Eminescu e dubla: priveste odata spre noaptea comuna, a vegherii, a naturii si umanitatii, iar alta data spre noaptea fara început a visului, a vârstelor eterne si a geniilor romantice [...]. în planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde figura din aceasta fata cu doua profiluri: unul neptunic, nascut din spuma amara si din ape tânjind spre orizonturile lumii, celalalt plutonic, învapaiat de focul originar".
4) D. Caracostea: "Creativitatea eminesciana" (1987), capitolul "Personalitatea lui M. Eminescu".
"A iubit nemarginit valorile vietii, a cautat în ele granitul absolutului si, negasindu-l, din amaraciune fata de faza istorica în care i-a fost dat sa traiasca, si din durere, sfâsiere si revolta fata de marginirea fiintei omenesti, a tagaduit... Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene.
5) Edgar Papu: "Poezia lui Eminescu", Editura Eminescu, Bucuresti, 1989.
"Eminescu depaseste nu numai raza romantica, ci si toate celelalte antecedente cunoscute; într-adevar, el ne apare drept unul din cei mai mari poeti ai categoriei departelui din întreaga literatura universala."
6) C. Noica: "Scrisoare despre caiete în Eminescu" - "Opera esentiala", Craiova (1992)
"... Prin Eminescu si mostenirea miraculos ramasa de la el, ni s-a facut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie si cele mari. La scara culturii noastre, functia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lui Goethe în Germania, caci el nu e un simplu poet, nici un simplu suflet nenorocit, ci o constiinta de cultura completa, de la deschiderea catre matematici, pe care abia le cunostea, pâna la aceea catre istorie".
7) E. Cioran: "Tot ce este negativ în el în Eminescu" - "Opera esentiala" Craiova (1992)
"L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu si daca n-am comentat niciodata opera lui este pentru ca viziunea lui despre lume îmi este foarte, apropiata. Tot ce este negativ în el, tot ce este spaima în lume, eu în el o regasesc. Nimic nu te paralizeaza în asa masura pe cât afinitatea întemeiata pe admiratie".
|
|
