|
Acasa » REFERATE » REFERAT HARPA, GRIGORE VIERU, HARPA
REFERAT HARPA, GRIGORE VIERU, HARPA
Referat "Harpa" Comentariu de Grigore Vieru
Nascut în B asarabia, 1 a 14 februarie 1935, Grigore Vieru devine în iulie 1992 cetatean român. El vine de pe malul stâng al Prutului, împreuna cu dorul de poezia populara româneasca, de limba stramoseasca. Face parte din familia spirituala a carturarilor români care, prin cuvântul lor, au trudit fara zabava pentru trezirea constiintei de neam la românii de dincolo de Prut. "Suflet în sufletul neamului nostru", Grigore Vieru, asemenea altor scriitori ca: Nicolae Dabija,Dumitru Matcovski, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Valeriu Matei, Ion Druta, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu etc, reprezinta constiinta artistica vie, angrenata plenar în lupta pentru triumful limbii române, pentru afirmarea, în plan universal, a spiritualitatii românesti.
De la volumul de debut, intitulat Alarma, aparut în 1957, poezia lui G.Vieru vine spre noi pâna azi ca un cântec de dor. E o poezie de dragoste de mama, de grai si de tara. In ea se resimte simplitatea si maretia doinei populare, dar si vibratia elegiaca din versurile protestatare ale lui O.Goga. "Semanator de credinta si de biruinta", "pedagog al neamului" sau, Grigore Vieru este "un poet modern cu alura de trubadur de demult, transmitând meditatii prin gingasia sentimentelor" (V.Craciun).
Poezia "Harpa" face parte din volumul intitulat sugestiv "Radacina de foc". Construita din paisprezece versuri, fara sa fie asezate în strofe, dar asezate în rime împerecheate, poezia se constituie ca unitate simbolica. Aparent liricul se îngemaneaza cu formule ale epicului. Punctul de plecare îl constituie relatarea unei experiente de viata traita direct. Având credinta ca serpii pot cânta i-a folosit ca strune pentru harpa. Dar "Trecând prin codri, singuratec/ Ei prinse-a suiera salbatec/ Sareau sa-mi muste mâna, fata/ Sa-i suga cântecului viata". Dincolo de aceste date concrete, simbolurile din poezie trebuie întelese ca expresii ale meditatiei poetului asupra conditiei omului în raport cu spatiul si timpul, cu dimensiunile istorice si morale ale existentei. Primul vers al poeziei, izolat de restul versurilor prin punct, avertizeaza asupra unei atitudini morale; "Sa cânte pot (credeam) si serpii", sugerând de acum discrepanta dintre iluzie si realitate, dintre aparenta si esenta. Semn al întunericului si al agresivitatii, sarpele devine în aceasta poezie forta satanica, distrugatoare, devorând însasi viata. Alternanta modurilor verbale si a timpurilor (indicativ cu conjunctiv, imperfect cu perfect simplu, perfect compus si mai mult ca perfect) creeaza impresia de transcendere într-o lume ireala, în lumea visului, unde este posibila comunicarea cu forte obscure, dar si cu stramosii. Scena capata forta dramatica deosebita prin frecventa verbului în text si prin inversiuni topice. Solutia de iesire din situatia dramatica este comunicarea cu semenii, cu fiintele cele mai apropiate si mai dragi: "Sunai al mamei par sub cetini/ Venira-n fuga atunci prieteni". Mesajul pe care îl transmite poetul contine ideea ca iubirea de semeni constituie taria morala a fiecarui individ. De asemenea, prin semnificatiile simbolului din titlul poeziei si prin repetarea cuvântului cântec autorul sugereaza ideea ca prin creatie spiritual a omul înfrunta timpul, adresându-se eternitatii.
|
|
