|
Acasa » REFERATE » REFERAT MOBILA SI DURERE, COMENTARIU TEODOR MAZILU
REFERAT MOBILA SI DURERE, COMENTARIU TEODOR MAZILU
Referat "Mobila si durere" Comentariu de Teodor Mazilu
Teodor Mazilu, poet, prozator, foiletonist si dramaturg, s-a nascut în anul 1930 la Bucuresti. Dintre volumele sale amintim: "Cântece de alchimist" - versuri (1972), "Ipocrizia disperarii" - eseuri (1972), "Bariera" - roman (1959). Ca dramaturg se impune prin comedii caracterizate prin satira atroce a parvenitismului contemporan. Stilul este stralucitor si replica - memorabila.
Comedia în trei acte "Mobila si durere", aparuta în anul 1975, evidentiind suferintele bunastarii excesive, e valoroasa prin hiperbola retorica si dilatarea pâna la enorm a ticalosiei, prin satira taioasa.
Actiunea se petrece prin anul 1974 la cooperativa "Avântul mobilei", situata undeva în sectorul 5 în Bucuresti, dar si în alte locuri (în muntii Bucegi, în locuintele unor personaje sau în restaurante). La actiune iau parte numai sase personaje: Sile Gurau, directorul cooperativei Avântul mobilei, Paul Arnautu,directorul cooperativei Progresul mobilei, Gore, omul de încredere al lui Sile, Urecheata, omul de încredere al lui Sile, dar si al lui Paul, Melania, fosta amanta a lui Sile si actuala sotie a lui Paul.
Conflictul se angajeaza între cei doi directori, Sile Gurau si Paul Arnautu, doi ticalosi aflati pe cea mai profunda treapta a noroiului moral, fiecare urmarind sa-si distruga adversarul.
Unul, Sile Gurau, barbat de 45 de ani, un parvenit care a trecut de la Popa Prostu la poker, vrea sa dobândeasca simpatia colectivului de muncitori de la coperativa sa si astfel sa distruga pe puslamalele de la Progresul mobilei, mai ales pe Paul, "canapeaua aia cu arcurile stricate". Lupta dintre cei doi directori ia forma contrapunctica. Atunci cand Paul ofera salariatilor sai o reuniune tovaraseasca, dar pe cheltuiala fiecaruia, Sile orgenizeaza si el o asemenea reuniune, dar platita din banii statului, prin virament. Cand Paul se însoara, si Sile se însoara. Cel care urmareste îndeaproape pe adversar e Sile, contrapunctarile lui având aerul unor ispravi ale unui copil teribil. Lucrurile aluneca pe o panta dramatica. Sile, printr-un aranjament al omului sau de încredere Gore, se casatoreste cu blonda si stricata Melania, fosta amanta a lui Gore. Lizuca, sotia lui Paul si fosta salariata si amanta a lui Sile, parasita de acesta, pentru a se razbuna pe fostul ei amant, îl determina pe Paul sa reclame pe Sile pentru o afacere necinstita. Conform ritualurilor mondene ale high-life-ului de cartier, într-o miercuri, zi de primire la familia Sile Gurau, sunt prezenti si sotii Arnautu. La petrecere Urechiatu, omul de încredere al celor doi directori, acum în ipostaza unui maestru de ceremonie, anunta doua vesti triste: moartea subita în timpul petrecerii a lui Paul, cauza fiind un atac de cord, si faptul ca, înainte de a muri, Paul a reclamat pe Sile. Fiindca în afacerea respectiva au fost implicati atât Sile cat si Paul, Sile si Lizuca, vaduva lui Paul, îsi pierd bunurile ramânând saraci.
Sile, directorul cooperativei Avântai mobilei, e tipul parvenitului modern. Pornit dintr-un catun, ajunge director, utilizând clasicele procedee ale parvenitului. Se fereste de rude ca dracul de tamâie, mitaieste pe sef cu calupuri de Kent si femei, fura de stinge, calatoreste si face chefuri pe banii statului. In catararea sa pe fotoliile puterii si ale averii se sprijina pe doua lichele: Gore si Urechiatu. La mijloacele de parvenire clasice se aduga doua specifice epocii: folosirea rudelor sarace numai pentru biografie si programatul dezastru al întreprinderii, pe timpul cât seful se afla în concediu, pentru a sili pe superiori sa traga concluzia ca fara Sile cooperativa se prabuseste.
Parvenitii, ajunsi la înaltimea dorita,pentru a demonstra ca sunt puternici, ca se afla dincolo de legi si conventii, devin nonconformisti. Un asemenea clasic nonconformist este Sile. El îsi permite acum sa fie taios, violent si badaran. Declara ca mobila produsa de cooperativa pe care o conduce cu succes, e jalnica, detesta vasele si bea mitocaneste direct din sticla, face chefuri la restaurantul popular "Doi cocosi", se destrabaleaza, în vazul lumii cu Dolly, superba lui secretara si cu multe alte femei fine. Se face praf si fredoneaza cântece taranesti, bate cu pumnul în masa, înjura pe rival si subalterni, le ordona acestora din urma sa fie incapabili, iar când acestia nu reusesc sa fie suficienti de tâmpiti, îi alearga prin curtea întreprinderii, amenintîndu-i cu bataia, caci facuse în viata lui sport de performanta. Nebunia parvenitului atinge punctul culminant când se hotaraste sa guste din putreziciunea si imoralitatea specifica high-life-ului. De aceea se casatoreste cu Melania, o stricata culta, provenita dintr-o familie de fosti, fiindca e mai bine sa-l însele o zeitate decât sa-i fie credincioasa o bucatareasa.
O alta varianta a parvenitului este Paul, directorul cooperativei "Progresul mobilei", îmbogatit prin aceleasi mijloace ca si Sile. Daca Sile, cel care facuse sport de performanta, e vital, autoritar, amenintator, decis, brutal, mitocan, Paul, barbat de 53 de ani, casatorit cu Lizuca, o bruneta tânara, energica, frumoasa si cinica, e o ruina "un dulap dat la refoma", un porc diabetic cu corpul aflat în paragina. In afaceri e îndraznet. In familie însa se supune scolareste, gafaind diabolicului program de întinerire dictat de energica bruneta cu care s-a însurat din snobism. Viata aceasta trepidanta, un nesfârsit bairam, în timp ce el nu mai era capabil decât de un ceai de musetel, îl duce în mormânt. Inainte de a muri, contemplându-si nebunia, filosofeaza, ajungând la concluzia ca nedreptatea pe care si-a facut-o singur e mai sângeroasa ca o ghilotina si programul de întinerire al Lizucai l-a transformat într-un triumf al ridicolului.
Gore e o varianta comica a slugarniciei si poltroneriei subalterne. Slugarnicia sa e totala. Informeaza pe sef despre miscarile dusmanului, îi citeste reclamatiile, îl linguseste spunându-i ca-l cunoaste toata lumea din sectorul cinci pânâ-n Mississipi, musamalizeaza afacerile necurate al sefului, dupa datina din batrâni, justifica potlogariile cu motivari inspirate din paremiologia populara, isi impulsioneaza seful când acesta are caderi, îl initiaza în arta de a iubi si a cuceri femeile. îsi arunca amanta în bratele sefului, apoi, tot din ordinul acestuia vine s-o cucereasca. Din ordinul aceluiasi sef declara ca un sclav ca în toate situatiile va fi un subaltern modern, adica un idiot, un nimeni, o cârpa, o zdreanta, omul dumneavoastra, fiindca si slugarnicia, ca si meseria, este bratara de aur. Panseurile lui Gore sunt multe, el fiind nu numai sluga, ci si ideologul sefului. Astfel, el spune ca suferintele din amor sunt Oxfordul celor fara de carte.
Lizica, bruneta frumoasa, inteligenta, e o târfa cinica. Prasita de Sile se casatoreste cu Paul, din interes, supunandu-l unui barbar program de întinerire care-l duce pe Paul în mormânt. Dupa moartea lui Paul, revine la Sile.
Melania este o femeie trecuta de 25 de ani, care a mai fost recasatorita, fiica a unui proprietar de fabrica din Lugoj, si care, devenind amanta lui Gore, vine la Bucuresti. Fiindca Melania nu avea origine sanatoasa, Gore, cel care dorea sa avanseze, o paraseste, aruncand-o plocon în bratele lui Sile. Melania este idealul. Ea îl initiaza pe Sile în principiile vietii aristocratice: destramarea, plictiseala, adulterul.
Comedia Mobila si durere e o satira taioasa, dura, a parvenitismului modern. Parvenitii însa aspira spre tiparele unei existente mondene, spre încadrarea în formele unui nou high-life, dar forma ucide, traumatizeaza, poceste, urâteste.
S-a observat ca Teodor Mazilu în comediile sale, e original prin imaginile marite si hiperbola retorica. Personajele sale sunt de o ticalosie dementiala. Cuvântul abstract, glacial este menit sa taie cu violenta si precizie pentru apune în evidenta, fara menajamente, abjectia, cinismul, amoralitatea personajelor. Personajele nu mai sunt din sfera umanului, ci a antiumanului, creatii ale unui demiurg scârbit.
Principala contributie a dramaturgului la dezvoltarea comediei românesti, o reprezinta personajele care nu-si ascund defectele ca in comedia clasica, ci le etaleaza cu cinism, le expun în cele mai variate stiluri: mitocanesc (Sile),doctoral (Urechiatu), vaicaret(Paul),strengaresc (Melenia), argotic (Lizuca), popular (Gore).
|
|
