|
Acasa » REFERATE » REFERAT OPERA POETICA A LUI TUDOR ARGHEZI
REFERAT OPERA POETICA A LUI TUDOR ARGHEZI
Opera poetica a lui Tudor Arghezi
- prezentare generala -
Pentru a fixa locul lui T. Arghezi în poezia româneasca, ar trebui sa avem în vedere afirmatia lui C. Ciopraga, care, în studiul din "Personalitatea literaturii române", scria: "nici simbolist, nici clasic, nici traditionalist - în sensul pur al cuvântului - dar împrumutând din toate potrivit profilului propriu, poetul Arghezi reprezinta un punct de convergenta, fiind un polifonic magistral, asemenea nelinistitilor plopi înalti cu voci adânci si soapte multe."
Ca poet modern, a intuit formele liricii moderne (a cultivat versul liber, strofa polimorfa) s-a apropiat de temele acesteia; fiorul religios, metafizic, strabate ades creatia sa, ca si sentimentul cosmic sau "teroarea" mistica; dominat de sentimentul perisabilitatii vietii, traind febril, Arghezi simte ca pe o amenintare amenintarea spatiului cosmic, apropiindu-se de expresionisti, framântându-se asemenea celor aflati în cautarea absolutului, contestând vechile valori.
De traditionalism îl apropie sentimentul continuitatii si al legaturii cu strabunii, având cultul pamântului si al, taranului (Bade Ioane), valorificând folclorul (ciclul Doine) si valentele expresive ale limbii populare.
Opera literara este reprezentata de numeroasele volume de poezii, dintre care cele mai importante sunt: "Cuvinte potrivite", "Flori de mucigai", "Cântare omului", "Carticica de seara", "Inscriptii", "1907 (Peisaje)", "Ritmuri", "Copilarie", "Stihuri pestrite"; proza literara: romane: "Cimitirul Buna - Vestire", "Ochii Maicii Domnului", "Lina"; pamflet: "Baroane"; proza scurta: "Icoane de lemn", "Cartea cu jucarii", "Tablete din tara de Kuty", "Ce-ai cu mine, vântule?"
Universul liric arghezian sta sub semnul conceptiei proprii despre rolul poeziei si misiunea poetului (vezi capitolul Arte poetice).
Sub aspectul tematicii, poezia este bogata atât în teme traditionale (iubirea, universul casnic, universul rural), cât si moderne: fiorul metafizic, sentimentul cosmic, relatia cu universul, trairea existentiala, estetica urâtului.
Directiile majore ale universului tematic sunt:
a} poezia sentimentului religios, reprezentata de "Psalmi", care dezvaluie singuratatea unui suflet aflat în cautarea lui Dumnezeu ca fiinta atotputernica, sprijin pentru cel ce se simte parasit. Eul oscileaza între umilinta si revolta, având nevoie de certitudinea existentei Divinitatii; framântarea sufleteasca chinuitoare e provocata de neputinta gasirii unor probe care sa-i certifice existenta sau nonexistenta lui Dumnezeu;
b} poezia senectutii si a mortii care exteriorizeaza trairile poetului ce-si asteapta sfârsitul împacat cu sine si cu ideea mortii; o accepta fie ca pe un joc universal, fie în maniera mioritica; dar, uneori, se teme, pentru ca se insinueaza fara veste, peste tot, provocând moartea tuturor: oameni, plante, animale, piatra, lemn, sfinti. Reprezentative sunt poeziile "Cântec lâ fereastra", "De ce-as fi trist", "Duhovniceasca", "De-a v-atiascuns", "Niciodata toamna...";
c} poezia sociala care include asa numita poezie "a plugului" (O. Crohmalniceanu); poetul scoate în evidenta un univers taranesc deschis sfinteniei trasaturile morale ale truditorului gliei care pastreaza nealterate adevarurile omenesti si care "vrajeste brazda". Semnificative sunt: "Plugule", "Belsug", "Inscriptii pe o use", "Inscriptie pe o casa de tara". "Ciclul 1907 "- Peizaje apartine aceleiasi directii, intentia poetului fiind de a realiza o monografie lirica a rascoalei; cele mai reusite poezii ramân doinele: "Doina pe fluier", "Doina pe nai", "Doina din frunza";
d} poezia omului este reprezentata în special de ciclul "Cântare Omului", caruia i s-ar potrivi, ca motto, cuvintele lui Dyonis din Halicarnas, din care putem desprinde idei prezente si în poeziile ciclului "natura ne-a adus la viata si pe lume ca la o mare sarbatoare; trebuie sa fim spectatori ai universului si aprigi luptatori; natura ne-a sadit în suflete o neînvinsa dragoste pentru tot ce-i mare si pentru tot ce-i mai minunat în fata privirilor noastre. De aceea, lumea întreaga nu poate potoli setea de contemplare si cugetare a omului; gândurile acestuia trec adesea dincolo de hotarele lumii înconjuratoare". Ca subteme amintim: umbra, înaltarea, focul, mâna, ochii, mintea, prietenia;
e} poezia mediului imund al închisorilor (Ov. Crohmalniceanu) este rezultatul detentiei sale la Vacaresti si este concretizata prin volumul "Flori de mucigai". Acestea sunt un simbol arghezian, în jurul caruia se încheaga un original univers poetic, în care accentul cade pe ceea ce s-a numit "estetica urâtului". Trecerea urâtului în arta (începutul îl facuse Fr. Willon, apoi Ch. Baudelaire cu "Florile raului") s-a manifestat nu numai în poezie, ci si în arta (îi amintim pe Francesco Goya, Henry Daumier, I. Bosch).Atmosfera realizata este grava, lumea proscrisa aflându-se sub pecetea infamiei, iar scenele violente si fruste sunt decantate de lirism. "Florilor" trebuie sa le adaugam "Blestemele" în care grotescul si caricaturalul se îmbina. N. Manolescu nota despre limbajul poeziilor: "cuvinte de argou si< nedelicate, bolnave, abjecte, putrede, jegoase, oribile se împerecheaza într-o limba unica de un pitoresc si o forta sugestiva extraordinara. Intreaga arta a "Florilor de mucigai" consta în dozarea de trivialitate si suavitate, de expresie cruda si "rafinament". Câteva dintre poeziile ciclului sunt: "Fatalaul", "Tinca", "Rada", "Cina", "Mortii", "La popice";
f} poezia iubirii ne dezvaluie un Arghezi suprinzator prin sensibilitate, traind între aspiratia catre împlinirea iubirii si teama de o eventuala deziluzie - la început; apoi îsi gaseste un drum propriu, versurile - depasind armoniile eminesciene initiale, - cântând iubirea maritala; femeia este "cântec de vioara ce doarme nerostit" sau "bratara" la mâna casnica-a gândirii", sau "pur trandafir, batut în cuie "de diamant". Barbatul va fi atras pururea de misterul feminin: "m-am vindecat si m-am nascut, sarutându-ti talpa unui picior": va munci din greu pentru a fi rasplatit cu un zâmbet; pentru el iubirea este "otrava gândirii si-a vegherii", presupunând adoratie si mângâiere tacuta. Reprezentative sunt ciclul "Logodna", "Psalmul de taina", "Morgenstimmung;"
g} poezia micului univers, ("a boabei si a farâmei"), înfatiseaza cu un lirism cald, o noua frumusete în care prezente sunt gingasia si inocenta. Gâze, flori, copii traiesc într-o liniste "care leagana pure valuri albe", Arghezi fiind poetul "cel mai sanatos sufleteste, surprinzând picaturi de viata ce rasfrâng nemarginirea si miracolele firii" (V. Streinu), Semnificative sunt ciclurile de poezii: "articica de seara", "Hore", "Copilarie";
h} paradisul copilariei candide ramâne o dominanta a realitatii biografice si sufletesti a poetului care adapteaza limbajul poetic vorbirii familiare a copiilor: se încurca, se bâlbâie cu gratie, îsi imagineaza o scoala - joc, prin intermediul unor imagini, ce seamana picturii naive, pitoresti si expresive.
Universul liric arghezian, exprimat într-o forma noua, se caracterizeaza prin "amestecul de sublim si stângacie, de maret si mizerabil, de perfectie si ratare. Imaginatie aci grandioasa, atingând simbolul sau mirajul, aci delicata si miniaturista, nuantata pâna la vecinatatea subtilitatii; imagini pline de gândire eurata, sugestii insinuante care se strecoara pe furis în suflet si în tot corpul" (M. Ralea - T. Arghezi -perspective)
|
|
