|
Acasa » REFERATE » REFERAT ORIZONT SI STIL, LUCIAN BLAGA, CRITICA
REFERAT ORIZONT SI STIL, LUCIAN BLAGA, CRITICA
Referat "Orizont si stil" de Lucian Blaga, critica
In problemele de filozofie a culturii, Lucian Blaga si-a stabilit de multi ani un domiciliu intelectual, recunoscut sub forma stimei dezinteresate. Neavand nici vreo frantura de catedra universitara, care sa-i puna la dispozitie dintre studentii proprii specia comentatorului îmbulzit, si nici alta situatie de influenta înlauntrul tarii, ceea ce pe cale de autoritate sociala i-ar fi asigurat un fel de consideratie globala, el a putui recolta admiratiile cele mai pure. E fericita împrejurarea, cred, daca acestora li se mai adauga una.
Cu "Orizont si Stil", filozoful român muta mai departe zarile chestiunii pe care la noi a pus-o însusi cu zece ani în urma, in "Filozofia Stilului". Prin stil se întelege îndeobste modalitatea artistilor de a se exprima ; prin "stil cultural", perspectiva în care artistii fraternizeaza cu oamenii de stiinta chiar pozitiva, întelegem larga unitate spirituala la care participa nestiut domeniile cele mai felurite ale cunostintii, închegare secreta a spiritului colectiv între anumite hotare geografice sau istorice. Problema urmarita de Blaga în noua sa lucrare este aceea a factorilor stilistici. Desi moderna, ca de altfel întreaga filozofia culturii, chestiunea puterilor agente, care provoaca stilurile gandirii omenesti, a ispitit numeroase cugete europene. Imprejurarea face pe filozoful nostru sa nu piarda niciodata din vedere separatia stricta dintre contributiile altora si ale sale. Gestul de a marca punctul despartirii de teoriile anterioare mi se pare aproape pilduitor pentru acei carturari ai nostri care îsi trag sentimentul grav al "specialitatii" din compilari didactice.
Pana acum se socotea de anumiti ganditori, citati cu toata onestitatea de autor, ca stilurile culturii sînt un fel de proiectii ale constiintei, categorii adica ale spiritului constient — unificatoare si subsumante. Dupa Blaga, principiul lor sta în regiunile inexplorabile — sau numai neexplorate îndestulator, sa indice factorii stilistici pe de o parte, dar în acelasi timp ,si structura proprie a inconstientului, cititorul încearca o nedumerire la acest capitol. Care este provenienta orizonturilor spatiale si temporale ? Daca, de exemplu, peisajul nu sta cu ideea de spatiu în raport de cauza la efect, ce anume împrejurare a sadit în inconstient o anume perspectiva a spatiului, care sa aiba puterea de factor stilistic ? Preexista aceste tipuri orizontice nu numai culturii determinate sau "dubletelor" lor constiente, dar chiar continuturilor lor ? Fraze ca "subconstientul isi creeaza singur un orizont spatial (în mod analogic: si temporal, n.r.), "cum melcul îsi cladeste casa de var" nu pot stinge întrebarile de mai sus. Si nedumerirea, pe care ele o exprima, pune în discutie atat aportul lui Blaga de lumina asupra continuturilor inconstientului, cat si parte din contributia sa la teoria stilurilor de cultura. Caci pe buna dreptate, în asemenea conditii, ne putem îndoi daca anumite atitudini de spirit creator colectiv se întemeiaza suficient pe factori neantemeiati decat pe o comparatie. Este adevarat ca el nu considera stilurile în functie exclusiva de realitatile orizontice, dar — dupa cum se va vedea numaidecat — restul celorlalti factori au o existenta relationala cu orizonturile, încat ceea ce ar zdruncina întamplator pe acestea ar fi cauza de perturbatiuni si în celelalte.
In concurs întamplator cu orizontul spatial si temporal lucreaza la structura culturii "accentul axiologic". Un orizont oarecare poate fi consimtit sau respins. Europenii gotici au ca si inzii aceeasi perspectiva a infinitului si totusi culturile lor se deosebesc esential. De ce ? Pentru ca europeanul îsi socoteste orizontul ca o "valoare pozitiva", iar indul si—l neaga. Daca observam bine, a consimti sau a respinge, a te aproba sau a te nega într-una din aplecarile spiritului, însemneaza a manifesta constient acordul sau dezacordul cu tine însuti. E timpul sa ne întrebam: mai sunt factorii stilistici atributele inconstientului ? Ne mai gasim adica la punctul de unde am plecat cu Blaga ? întrebarile acestea privesc psihologia abisala. Altele vin sa intereseze teoria stilurilor de cultura. Daca "accentul axiologic" se clarifica prin raportare la orizontul spatial, neantemeierea acestuia decat pe o figura literara nu primejduieste tot ceea ce exista în functie de el ?
Asemenea rationamente se pot face si în legatura cu "atitudinea anabasica si catabasica", al treilea factor stilistic, nu însa cu "nazuinta formativa", adica al patrulea si ultimul. Manunchiul acesta de forte agente asupra stilurilor — ale inconstientului — constituiesc "matca stilistica". Modul lor de conlucrare este capricios, ne spune si dovedeste Blaga. "Cat priveste factorii primari (cei aratati, n.r.), sa retinem, insista el, de o parte discontinuitatea lor si posibilitatea de a varia independent unul de celalalt...", cum este cazul culturii gotice si indice, care asemanandu-se prin orizontul spatial se despart prin "accentul axiologic".
Lipsa de corelatie necesara între factori este sustinuta de autor cu admirabila usurinta si convingator. Dar ipoteza lui Blaga asupra inconstientului era înfatisarea "cosmotica", spre deosebire de cea haotica a psihanalistilor. Modul neregulat de a se combina al "orizonturilor" cu "accentul axiologic", cu "atitudinea anabasica si catabasica", ca si cu "nazuinta formativa" nu ne apropie de "haosul" psihanalist ?
Oricum ar fi, "Orizont si Stil" este un studiu care poate numai neancadrat în Trilogia Culturii, la care lucreaza autorul, naste întrebari fara raspuns; nu este intelectual care sa nu astepte bucuros ca noua lucrare a lui Lucian Blaga, asezata la locul cuvenit în arhitectura trilogica anuntata, sa-i arate ca presupusele lacune nu erau ale studiului, cat ale cititorului.
|
|
