|
Acasa » REFERATE » REFERAT PANAIT ISTRATI, OPERA
REFERAT PANAIT ISTRATI, OPERA
Panait Istrati referat, opera si viata scriitorului
Consideratii generale. Scriitor de tip oriental, la care "darul povestirii este principala sa caracteristica" (T. V ianu ), P. Istrati se situeaza printre scriitorii perioadei interbelice, alcatuind, impreuna cu M. Sadoveanu si L. Rebreanu, "treimea cea de o fiinta a celei mai unitare substante epice". Profund grava si dramatica, opera lui Panait Istrati este organizata in patru mari cicluri, urmarind evolutia destinului unui personaj, de la experienta copilariei si adolescentei, pana la varsta lui matura: I. Povestirile lui Adrian Zograffi (Chira Chiralina, Mos Anghel, Haiducii - Prezentarea Haiducilor, Domnita din Snagov), II. Copilaria lui Adrian Zograffi (Codin), III. Adolescenta (Mihail), IV. Viata lui Adrian Zograffi (Casa Thuringer, Biroul de plasare, in lumea Mediteranei - Rasarit de soare si Apus de soare).
La aceasta se adauga experientele autobiografice prezentate direct (Pescuitul de bureti, La stapan) si intamplarile atribuite altor personaje si relatate insa tot la persoana intai (Nerantula, Tata Minca, Ciulinii Baraganului). Cele mai originale accente ale stilului sau sunt vizibile si in alte scrieri ce nu se integreaza insa acestor capitole (Primii pasi spre lupta, Trecut si viitor, Familia Perlmutter, Evadarile mele, Pentru a fi iubit pamantul). Proiectase, de asemenea, inca doua volume pe care, prin moartea prematura, nu mai reuseste sa le scrie: in deriva si Mama.
Adaptate doar partial in limba romana de autor, majoritatea cartilor fiind traduse de Al. Talex intre anii 1936-1943, titlurile operelor lui P. Istrati sugereaza locurile sau protagonistii unor drame intense, transcrise cu maiestrie si cu o participare de mare autenticitate. Cautandu-i provenienta, indiferent de familia de spirite in care ar putea fi integrat (Tolstoi, Flaubert, Mauppassant, Gala Galaction, V. Voiculescu), P. Istrati dovedeste in cursul intregii lui opere o originalitate ce a impresionat chiar de la debutul sau literar. Autorul Chirei Chiralina e cel dintai scriitor roman care a avut instinctul limbii romanesti si a stiut sa ofere cititorilor francezi, in modul cel mai atragator si direct, anumite aspecte caracteristice ale vietii poporului roman. Prin limba lui originala si colorata, creata in mod constient si indraznet, el a contribuit la cunoasterea psihologiei neamului, a obiceiurilor, a portului si a superstitiilor.
Primul ciclu al acestei opere se constituie in prezentarea lui Adrian Zograffi, prin calatoria lui imaginara pe "drumurile patriarhale ale pamantului nostru si dupa aceea, pe drumurile, si somptuoase si de pierzanie, ale Orientului".
Cea mai evidenta expresie a acestei sinteze o reprezinta personajul Adrian Zograffi, fara indoiala un alter-ego al scriitorului, dar si un mesager al lumii povestirilor si purtatorul unui destin exceptional. Existenta lui risipita de nestatornic pribeag este "o continua initiere si are o coerenta ascunsa, desfasurandu-se dupa un scenariu aproape mitic, copilaria si adolescenta, chiar si tineretea lui Adrian Zograffi au infatisarea si intelepciunea unei pregatiri" (Mircea Iorgulescu).
Esential romantice prin "atitudine si prin procedee expresive" (Pompiliu Constantinescu), in povestirea "Chira Chiralina" si in "Mos Anghel", unul dintre cele mai intense si mai dramatice volume din opera lui P. Istrati, se imbina eposul nostru popular si eposul oriental al celor "O mie si una de nopti" (Perpessicius). Prin forta lor dramatica, subiectele povestirilor lui Panait Istrati cuprind elemente proprii legendelor si baladelor, in care sentimentul dominant al personajelor este revolta impotriva conditiei lor. Spirit profund moral, Adrian Zograffi se exprima astfel: "Sunt un om revoltat, nu pentru ca sunt sarac, ci pentru ca sunt generos", apropierea de Camus devenind, in acest sens, obligatorie.
In creatia lui P. Istrati se remarca doua registre, unul fabulos, cu povestirile fantastice la care atrage in primul rand epicul in sine, inrudit cu Gala Galaction si cu V. Voiculescu, si un registru istoric in care sunt incluse volumele cu aspect memorialistic, de destainuire. In prefata la Chira Chiralina, P. Istrati interpreteaza astfel destinul eroului sau: "Adrian Zograffi nu e deocamdata decat un tanar caruia ii place Orientul. Este un autodidact care-si gaseste Sorbona unde poate. Traieste, viseaza, doreste multe lucruri; pastrandu-si intreaga libertate el isi va ingadui o alta libertate: aceea de a iubi si de a fi mereu, in toate tarile, prietenul oamenilor de inima. Asteptand sa ajunga la propria lui poveste, el nu face decat sa asculte povestile altora".
Reprezentand, atat in contextul literaturii romanesti, cat si al celei europene, "una dintre cele mai profunde si mai acute expresii ale problematicii artistice a secolului nostru" (Mircea Iorgulescu), opera lui Panait Istrati reflecta accentul dramatic al omului in lupta cu viata, adesea incercand sa o domine, dar imprumutand mereu ceva din ritmul, dramele si suferintele acestuia. Unitara prin teme si viziune, toata literatura lui P. Istrati este o confesiune si o profesiune de credinta, impresionand prin omenescul intamplarilor, prin impresia de adevar si de lucru trait. Facand anumite destainuiri asupra elementelor autobiografice si ale celor din planul fictiunii cuprinse in cartile sale, doua afirmatii, in aparenta contradictorii, reusesc sa contureze un adevar complet asupra personalitatii acestui scriitor: "fiind lipsit de memorie, sunt daruit cu imaginatie, inflacarata, vie", si "nu sunt capabil sa descriu ceva ce n-am trait macar in linii mari".
Revendicandu-si inrudirea cu sufletul romanesc, continuand o traditie in proza romaneasca si ilustrand o tendinta specifica, P. Istrati apartine, prin limba in care a scris, literelor franceze si se situeaza alaturi de Elena Vacarescu, Anna de Noailles si Martha Bibescu.
|
|
