|
Acasa » REFERATE » REFERAT PLEONASM, EXEMPLE PLEONASME
REFERAT PLEONASM, EXEMPLE PLEONASME
Pleonasm - Pleonasmul
Ce se întelege prin aceasta lacuna de exprimare — pleonasmul — arata destul de limpede aproape toate lucrarile de specialitate, în materie, cu caracter normativ. Ea consta în "exprimarea de doua ori a aceleiasi idei, cand o singura data ar fi fost de ajuns".
Curios este faptul ca, desi numita imperfectiune este tinta celor mai incisive ironii din partea celui care o observa, ea îsi face totusi, destul de frecvent aparitia — si nu numai în vorbirea libera, dar si în scris, adica acolo unde este de presupus un mai mare control asupra formularii ideilor. Cele mai multe dintre pleonasme provin din faptul ca, de obicei, sunt asociate doua cuvinte, cu sens identic, dintre care numai unul pare a-i fi cunoscut autorului respectiv, altfel nu l-ar folosi si pe celalalt.
Se va vedea aceasta din aratatoarele pasaje desprinse din felurite periodice:
1. "...retete si gusturi fistichii, care strica traditia, execita asupra-ne agresiunea de "pofte" si "apetituri". Ar fi fost de ajuns sa se spuna ori numai "pofte", ori numai "apetituri, caci amandoi termenii exprima acelasi înteles.
2. Experienta este incontestabil un act de temeritate si de curaj." Dar, temeritate înseamna curaj!
3. Piesa, ingenios gandita, desfasoara elementele micului univers din camera unui copil si dincolo de aceasta, în lumea faunei unei gradini zoologice". "«Tradusa» mai pe românste îmbinarea lumea faunei, obtinem lumea lumii animalelor".
4. «Steaua umana» "arde" si-n moarte în "combustia" ideilor... " A arde în combustie înseamna — altfel spus — a arde in ardere, caci "combustie" = ardere.
5. "...sentimentul "se dezvaluie nud" sub valul subtire al metaforei..." Cand ceva se "dezvaluie", efectul actiunii nu poate fi altul decat acela ca obiectul respectiv ni se prezinta... nud, adica: gol!.
6. A avea sufletul curat este un strigat pe care-l clameaza cateva zile înainte de moarte..." A clama înseamna: a striga.
7. "Perseverenta si nemultumirea de sine sunt apanajul disciplinei liber consimtite <...>, constituie unul dintre "blazoanele de noblete..." Cele doua notiuni pe care le-am subliniat nu pot fi asociate în expresia respectiva, caci acceptiunea termenului blazon este semn de noblete.
De observat ca, în asemenea asocieri lexicale, unul dintre termeni e un neologism fie mai de mult patruns în limba, fie de provenienta mai recenta, dar, si într-un caz si într-altal, cu sensul necunoscut celui care îl întrebuinteaza.
Aceasta ar fi explicatia aparitiei unor pleonasme de tipul celor citate. Am spus "explicatia", si nu "scuza" faptului cu evidente efecte daunatoare asupra tinutei stilistice.
Curios este ca se pot ivi asemenea greseli prin asocierea a doua cuvinte vizibil înrudite sub raport semantic:, asa cum rezulta din citatele:
1. "Traia într-o "lume populata" de conventii..."
2. "Lumea dezvaluita în cartea lui Heitirich Mann este "o lume" <...> "populata de eroi" si..."
3. "Filmul unei lumi în curs desavarsire, "lume" insa mistuita de contradictii si populata de atatea fantome..."
4. "O noua organologie a formei ce "populeaza lumea" cu cutii de rezonanta ale vibratiilor inimii..."
In legatura cu aceste patru exemple, devine necesara precizarea ca ele nu apartin unuia si aceluiasi autor — ceea ce arata cat de lesne pot fi imitate exemplele rele...
Sunt de semnalat situatii si mai izbitoare: e vorba de enunturile în care pleonasmul nu mai ia nastere prin disimularea ticologica a unuia dintre termenii asociati — ca în prima serie de citate — ci se dezvaluie direct, fara... discretie, ca în aceste doua exemple:
1. "Transmisia efectuata de pe stadion a cuprins, si de data aceasta, "erorile" si "greselile" tipice care apar în asemenea relatari..."
2. "...pentru ca a "fundat" estetica pe o baza filozofica nu speculativa, ci stiintifica..."
A spune: "erorile" si "greselile" si, de asemenea, a atribui verbului a funda [ =a pune baza] un complement exprimat prin termenul "o baza" înseamna a nu mai putea vorbi nici de explicatia pe care am gasit-o atunci cand ne-am referit la unele dintre pleonasmele celelalte semnalate mai înainte.
Sigur, în privinta exprimarii pleonastice sunt de formulat si alte observatii. Cateva dintre ele, deosebit de judicioase si de utile, au facut obiectul unui comentariu special datorat acad. Al. Graur. Ele se refera, mai întai, la categoria acelor formulari în care — cum se exprima însusi autorul comentariului — "cuvantul pus în plus este obligator". Cu titlu ilustrativ, este citat acest exemplu din poezia lui Cosbuc: «Afara ninge linistit, în casa arde focul>> însotit de urmatoarea adnotare: "Era indispensabil sa spuna "în casa", caci focul poate fi si "afara"; dar ar fi putut renunta la "afara", caci stim cu totii ca în casa nu ninge. Cum ar mai fi subliniat însa alunci opozitia între "atmosfera de afara" si "cea, dinauntru"? Mai grav este totusi alt aspect: cine putea "sa arda, daca nu focul"? Si totusi, daca ar fi spus numai "în casa arde", sensul ar fi fost confuz, caci s-ar fi putut crede ca e vorba de un incendiu".
Nici începutul versului eminescian: "Cobori în jos..." nu este pleonastic, desi unii autori ai greselii de care ne ocupam îl invoca spre a se acoperi cu un nume de mare prestigiu artistic. "Cobori în jos "poate fi explicat — dupa cum noteaza acad. Al. Graur — "prin faptul ca trebuia aratata limita coborasului, simplul "cobori" ar fi putut fi înteles ca «ocupa pe cer un loc ceva mai putin departat»".
Referindu-se, apoi, la pleonasmele indiscutabile si inacceptabile, autorul comentariului descopera cauza unora dintre ele în dorinta de a vorbi pompos, si noteaza: "Un procent de zece la suta": formula a devenit aproape generala. Este evident ca "un procent de zece" nu se spune (ar lasa impresia de ceva ciuntit), dar în multe cazuri se poate zice numai zece la suta, fara -"procent". Multi înlocuiesc pe "procent" cu "proportie". Solutia este de carpeala, caci cele doua cuvinte nu sunt destul de sinonime ca sa se poata înlocui unul pe altul, desi as zice ca sunt destul de sinonime pentru ca sa se simta ca "proportie" nu este decat un înlocuitor al lui "procent". Pe aceeasi linie, a stilului rapoartelor, se înscriu expresiile ca "am reparat un numar de trei masini, am cheltuit o suma de o mie de lei, "au fost alesi în componenta biroului" (componenta biroului fiind chiar biroul)".
Semnalez ca pleonasmul a mai facut obiectul unui articol publicat de acad. Al. Graur, articol din care desprind acest pasaj caracteristic pentru o întreaga categorie de exemple de tipul celui comentat: "într-un fel s-ar putea numi pleonastica si adaugarea unui complement direct pe langa un verb intranzitiv. Foarte des aceasta, greseala se face cu "a tergiversa", verb de origine latina care însemna «a întoarce spatele», deci «a se codi». Corect se spune ca cineva tergiverseaza; la ce se refera verbul, se întelege din ceea ce s-a spus mai înainte. Totusi din ce în ce mai des se adauga un complement, de exemplu: "tergiversarea proceselor". Este evident ca în acest caz, mai ales într-un titlu, verbul singur nu spune destul, dar nu s-ar supara, cred, nimeni, daca s-ar folosi românescul a taragana, care e tranzitiv".
Din exemplele citate, rezulta ca, în imensa majoritate a cazurilor, pleonasmul se produce fie din ignoranta, fie din dorinta de a vorbi pompos. A nu cunoaste sensul unui cuvant, cand este vorba mai ales de neologismele relativ, recent primite în limba noastra, nu constituie un lucru grav. Grav este a-l folosi înainte de a te interesa asupra acceptiei pe care o are, caci am vazut ce se poate întampla.
|
|
