|
Acasa » REFERATE » REFERAT ROMANTISM, CURENT LITERAR, ROMANTISMUL
REFERAT ROMANTISM, CURENT LITERAR, ROMANTISMUL
Romantismul-Romantism
- Etimologie si definitie-
Termenul romantism provine din cuvântul romant (franceza veche) sau din latinescul "romanticus"; în limba engleza apare romantic, în italiana - romantico, în germana - romantisch.
Este definit - conform dictionarului - ca miscare artistica si literara, dezvoltata în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, aparuta ca o reactie fata de clasicism (fata de regulile lui formale, negându-le pe acestea).
Fritz Strich scria: "expresia romantica încearca, într-adevar, sa sparga formele spatiului si timpului marginit si sa creeze melodia infinita, iar poezia romantica a putut sa se realizeze sub chipul basmului si al visului, unde legile spatiului si ale timpului nu mai au nici o valabilitate".
Jean Paul nota: "numim fenomen romantic rezonanta unduitoare a unei strune sau a unui clopot, în care unda sonora se pierde în tot mai vaste departari si, desi afara e liniste, înlauntrul nostru mai rasuna înca".
D. Popovici precizeaza: "pentru definirea noului fenomen, epoca întrebuinteaza perifraza; este vorba de inimile sau sufletele simtitoare, de ceea ce stiinta denumeste, în general, "Ies cceurs tendres" sau "Ies âmes sensibles". Sentimentului i se adauga imaginatia fara frâu, spiritele sunt tot mai mult atrase de fantastic; peisajul pitoresc îsi pierde linistea contururilor, el devine un peisaj abrupt, un peisaj salbatic" {Romantismul românesc}.
Curentul apare în Franta, de unde trece în Germania, Anglia, Italia, Rusia, America, Ungaria, Polonia, România.
- Ideologie si reprezentanti
Principiile estetice generale sunt:
- cultivarea sensibilitatii si a fanteziei creatoare;
- promovarea cultului naturii, a lirismului, a libertatii de expresie;
- preluarea traditiilor nationale si populare, valorificarea trecutului istoric national si manifestarea interesului pentru folclor;
- evadarea în istorie, în traditie si în vis; exaltarea trecutului si critica prezentului;
- reabilitarea personalitatii umane în complexitatea sa;
expansiunea eului individual;
- recrutarea personajelor din toate mediile sociale; se impune personajul exceptional actionând în împrejurari exceptionale; acesta este imprevizibil,
având comportament neasteptat;
- libertatea totala de creatie si fuziunea speciilor literare;
- îmbogatirea limbii literare si a stilului (în general, pitoresc, expresiv, nuantat).
Reprezentanti:
- In Franta: A. de Lamartine, A de Vigny, A. de Musset, V. Hugo, G. de Nerval;
- In Anglia: W. Scott, W. Wordsworth, S.T. Coleridge, G.G. Byron, B.P. Shelley, A. Tennyson, L. Keats;
- In Italia: Al. Manzoni, G. Leopardi;
- In Germania: Novalis, L. Tieck, C. Brentano; E.T.A. Hoffman, H. Heine, N. Lenau, H. Kleist, L. Uhland;
- In Rusia: Al. Puskin; M. Lermontov;
- In America: Edgar A. Poe, W. Whitman;
- In Ungaria: S. Petofi;
- In Polonia: A. Mickiewicz;
- In România: Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, P.P. Hasdeu, V. Alecsandri, M.Eminescu.
Romantismul este strabatut de doua tendinte: romantismul "depresiv", în care viata sufleteasca se realizeaza în linie descendenta si se încheie în renuntare si romantismul "progresiv", revolutionar, ispitit de imaginea ideala a societatii viitoare.
Inainte de a fi curent literar, romantismul a fost - si este - o stare sufleteasca individuala care a aparut din timpurile cele mai vechi (poezia saphica, Aethiopica lui Heliodor; în evul mediu - poezia trubadurilor, creatia lui A. de Mareuil etc). Termenul romantic si-a largit sensurile, auzindu-se, în mod frecvent, formulari de tipul: "se îmbraca romantic", "are un comportament romantic", pe lânga cele consacrate: literatura romantica, poezie romantica, tablou romantic, muzica romantica.
Eminescu însusi îsi va defini apartenenta definitiva la romantism: "Nu ma-ncântati nici cu clasici, / nici cu stil curat si antic / Toate-mi sunt deopotriva / Eu ramân ce-am fost: romantic"
|
|
