|
Acasa » REFERATE » REFERAT TRADITIONALISM, COMENTARIU, CURENTE LITERARE
REFERAT TRADITIONALISM, COMENTARIU, CURENTE LITERARE
Traditionalismul
- orientare literara -
I.Traditia este un ansamblu de conceptii, obiceiuri, credinte, datini care se statornicesc istoriceste în cadrul unor grupuri sociale (popoare, natiuni) care se transmit din generatie în generatie. Din traditiile unui popor fac parte si valorile culturale create de el, patrimoniul cultural si istoric al lui, valorile etice si estetice continute de folclor.
Traditionalismul este o tendinta (o atitudine) a culturii de a supraevalua valorile traditiei, dezvaluite de folclor, de istorie si de sat, în defavoarea valorilor modernismului. Traditionalismul românesc idealizeaza trecutul national, satul idilic si folclorul, vazut ca un tezaur ce pastreaza obiceiurile, credintele, datinile românesti.
II In cultura (si literatura) româna, vorbim de traditionalism o data cu aparitia orientarilor culturale, de la începutul secolului al XX-lea, cunoscute ca semanatorism (integral) si poporanism (partial).
Dar cea mai puternica directie traditionalista a fost reprezentata de gândirism, miscare literara dezvoltata în jurul revistei "Gândirea", aparuta la Cluj în 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu; în 1922 se va muta la Bucuresti, conducatorul acesteia devenind Nechifor Crainic.
Activitatea literara a unora dintre marii scriitori români: Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Mateiu Caragiale, Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Gib Mihaiescu, Vasile Voiculescu, trebuie disociata de atitudinea politica a revistei, care - treptat -s-a îndepartat de interesele nationale.
III. Programul revistei si ideologia
In primul numar al revistei, Cezar Petrescu în "Cronica marunta" formula "obiectivul" principal al acesteia: "...în fata spiritului internationalist, revista va apara românismul de care se leapada, cu o prea mare generozitate, literatura epocii".
In articolul program intitulat "Cuvinte pentru drum", nu se publica un program propriu - zis, ci se precizeaza ca "Gândirea" vrea sa fie "un prieten adevarat pentru cei scârbiti de politica vana, pentru cei dezamagiti de fagaduielile cazute, de la primul zbor, cu aripile retezate."
Gândiristii preiau din samanatorism ideea ca istoria si folclorul sunt domenii relevante pentru specificul unui popor; Nechifor Crainic reproseaza semanatorismului "care a avut viziunea magnifica a pamântului românesc" ca "n-a vazut cerul spiritualitatii românesti". De aceea, el îsi propune sa adauge acestuia alta coordonata, aceea religioasa ortodoxa (dupa cum va marturisi în "Sensul traditiei"): "Peste pamântul pe care am învatat sa-l iubim din "Semanatorul", noi vedem; arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedem substanta acestei Biserici amestecata pretutindeni cu substanta etnica. Pentru noi si pentru cei cari vor veni dupa noi, sensul istoriei noastre si al vietii si artei populare ramâne pecetluit daca nu tinem seama de factorul crestin. El e traditia eterna a "Spiritului" care, în ordinea omeneasca, se suprapune traditiei autohtone."
Dumitru Micu în "Scurta istorie a literaturii române", prezentând gândirismul, încearca sa "explice" conceptia acestuia privitoare la civilizatia occidentala: "cultura româneasca trebuie sa se creeze pe sine în spiritul propriilor traditii, refuzând «europeismul», «occidentalismul», rezumate, din punct de vedere românesc, prin «urbanism». Rurala prin suflet, cultura noastra avea sa se hraneasca din mituri, perpetuând «mitul sângelui», «tineretea fara batrânete» a poporului si traditiei limbii".
Gândirea a cultivat un climat spiritualist, irationalist si etnicist care si-a pus amprenta asupra multora dintre colaboratori; alunecarea autohtonismului traditionalist catre un nationalism etnicist, "cu puternice obsesii mesianice", va duce, însa, la refuzul unor scriitori - care i-au asigurat prestigiul la începutul activitatii - de a urma acest drum. Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Gib Mihaescu, Cezar Petrescu si-au încetat colaborarea si s-au retras; altii însa -precum Aron Cotrus, Radu Gyr, Toma Vladescu - "au dat spectacolul întristator al slujirii barbariei fasciste cu entuziasm. Ortodoxismul nu i-a împiedicat sa propage ura si dezlantuirea instinctelor sangvinare" (Ov. Crohmalniceanu: "Literatura româna între cele doua razboaie mondiale").
Pe tarâmul traditiilor literare, gândirismul a vrut sa demonstreze, cu orice pret, ca programul sau este o continuare si o dezvoltare a tot ce se crease mai valoros în trecut, legat de istoria nationala, de natura, de folclor, de sat (ca surse de inspiratie). A gasit ascendenta gândirista în literatura populara legata de cultul religios, de credintele superstitioase si de practicile magice; pe George Cosbuc îl considera "poetul rasei"; Eminescu era "în spiritul bisericii crestine, crestin, ortodox si platonician în sens demiurgic"; Nicolae Iorga, Octavian Goga si Vasile Pârvan, carora le-au închinat numere omagiale, erau prezentati ca "premergatori" imediati ai "Gândirii". Preluând adversitatile cercurilor traditionaliste (ca cel al semanatorismului), gândiristii îl vor ataca pe Eugen Lovinescu, a carui teorie a sincronizarii cu literaturile europene era vazuta ca un atentat împotriva specificului national; scriitorii de la "Sburatorul" erau acuzati, pentru ca n-aveau "aspiratii mistico-religioase" si nu simteau "chemarea mesianismului nationalist". Vor fi, mai mult decât ostili, fata de gruparile avangardiste care nu aratau consideratie pentru valorile traditionale, nici respect pentru formele institutionale religioase. De exemplu, literatura promovata la "Contemporanul" si la "Unu" era considerata ca "o pornire demonica" a "nagativismului ateist" care îsi batea joc de "arhetipul frumusetii" si de "bine si adevar". Gândirea, desi la început se aflase în relatii bune cu "Viata româneasca" cât timp revista militase pentru afirmarea specificului national si luptase împotriva imitatiei propuse de Lovinescu, a dezlantuit atacuri violente mai ales împotriva programului postbelic al acesteia: "europenism, democratie si rationalism, adica sa facem bai, sosele si closete! Bai pentru europenisti, sosele pentru democratie (ca sa culeaga voturile), closete pentru rationalisti... Dar poate fi baia, soseaua si closetul idealul unei generatii care îsi cauta sensul spiritual al vietii?"
In literatura, s-au evidentiat doua directii: prima dintre acestea a constat în afirmarea unei "sensibilitati metafizice" (Lucian Blaga); poeziile sunt strabatute de fiorul religios, de clarificarea raportului cu Dumnezeu, de nelinistea omului în fata misterelor firii, de noua dimensiune transcedentala a existentei; setea autentica de absolut se îmbina cu o tendinta de stilizare a universului; un fel de primitivism autohtonizat se împleteste cu o anumita candoare si chiar rafinament modern. Ii amintim în acest sens pe Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Nechifor Crainic, Adrian Maniu. A doua directie cultiva preferinta pentru teluric, elementar, punând în lumina un vitalism plin de prospetime. Apare o poezie a sevelor pamântului, din care nu lipsesc asprimea si forta: reprezentanti sunt poetii Aron Cotrus, D. Ciurezu, Vasile Ciocâlteu, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, a caror poezie "noua" a fost acceptata, în ciuda expresiei obscure sau a nerespectarii prozodiei clasice, cu impusa conditie de a respecta conceptiile gruparii. "In ciuda programului traditionalist, poezia lirica a reusit sa ramâna ca vibratie si expresie în consonanta cu epoca [...]. Ion Pillat, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu si, mai ales, Lucian Blaga au fost poeti dotati cu o mare sensibilitate si o neobisnuita putere imaginativa" (Ov. Crohmalniceanu, Capitolul "Gândirea", în lucrarea amintita)
|
|
