|
Acasa » REFERATE » REFERINTE CRITICE LUCIAN BLAGA, EUGEN LOVINESCU
REFERINTE CRITICE LUCIAN BLAGA, EUGEN LOVINESCU
Referinte critice Lucian Blaga - Eugen Lovinescu
"Ne-am oprit altadata asupra poeziei d-lui Lucian Blaga, reducand-o în elementele ei; ca fond, senzatia; ca tehnica, comparatia si, deci imaginea.
Senzualismul, sau mai bine zis senziorialismul, este unul din caracterele cele mai evidente ale poeziei moderne de pe toate latitudinile pamantului, activata, mai ales, de influenta extrem orientala. Inainte de a se transforma în sentiment si emotie, senzatia se satisface singura printr-o expresie directa si rapida, care exclude orice organizare si complexitate. Omul traieste numai prin simturi, într-un fel de excitare ce nu duce la emotie si la reflexiune. Daca intelectualizarea este o sterilizare a lirismului pur prin depasire sau deviere, senzualismul reprezinta mai degraba un stadiu anticipat si, deci, rudimentar; nu e o forma a decadentei anemiate prin preponderenta intelectului, ci o forma primitiva iesita din contactul bucuros al simturilor proaspete ca natura.
Poezia senzatiei nu e noua: o semnalam numai prin insistenta ei, cu deosebire, prin realizarea ei. Senzatia nu e redata direct, ci printr-o comparatie; sufletescul îsi gaseste o expresie în lumea fenomenala ; imaginea îl încadreaza într-o rama de aur. Sub acest raport, d. Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura româna pîna acum : imagini neasteptate si profund poetice. Pentru a reda impresia linistei, el cel dintai a auzit zgomotul razelor de luna batand în geamuri (Liniste) ; pentru a reda fragilitatea sufletului în anumite momente, îl fereste ca pe o frunza si de contactul luminii, spre a nu-l disloca (Avmurg de toamna) ; stand sub un gorun, el cel dintai a auzit cum i se revarsa linistea din sicriul cioplit obscur în copac (Gorunul).
Imaginea nu e unul din elementele poeziei d-lui Lucian Blaga, ci pare poezia lui însasi. Nu este totusi unica ratiune de a fi. Imaginile poetului au în genere caracterul functional ; cu toata materialitatea lor, poarta în ele si imaterialul ; sunt expresia concreta a unor stari sufletesti de o valoare, ce e drept, mai mult cinestezica, dar incontestabila. Din poezia d-lui Blaga reiese o bucurie de a trai, un optimism, nu conceptual, ci pur senzorial; senzatia proaspata întretine multumirea vietii. Gasim deci în poet si o unitate sufleteasca si o oarecare atitudine. Orisicat de putin organizata si de complexa i-ar fi poezia, nu-i putem tagadui nici frumusetea imaginilor, nici existenta unei echivalente sufletesti pentru cele mai multe din ele.
Influenta d-lui Lucian Blaga asupra poeziei noastre moderne e considerabila. A razbit, fireste, prin ceea ce are mai aparent: imaginea. In imaginile d-lui Blaga se gaseste însa reziduul sufletesc, din care s-a generat cochilia ca ceva organic. La poetii mai noi ele sunt cautate, în sine, ca obiecte rare si pretioase. Poezia recenta e caracterizata prin aceasta întrecere de culegatori de perle; maini febrile le dibuiesc în fundul oceanului spre a le însira pe un fir iluzoriu. Numai prin artificiu dau uneori impresia unei vagi organizatii poetice: la cel dintai examen ele se risipesc însa difluente."
Eugen Lovinescu, "Critica si literatura IV", Sburatorul literar, I, 22, 11 febr, 1922.
|
|
