|
Acasa » REFERATE » REGNUL ANIMAL SI REGNUL VEGETAL
REGNUL ANIMAL SI REGNUL VEGETAL
Regnul animal si regnul vegetal, modele de viata
Cea mai mare parte din substanta vie de pe planeta noastra este alcatuita din 20-23 de elemente chimice. Principale sunt sase: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful si fosforul. Urmeaza potasiul, sodiul, litiul, calciul, magneziul, bariul, fierul, nichelul, cuprul, zincul, aluminiul, siliciul, clorul, iodul, borul si fluorul.
Combinand in mod diferit aceste "caramizi" elementare si altele cateva, natura a creat intreaga varietate a lumii animale si vegetale: 1 500 000 de diferite specii de organisme vii. Aproximativ o treime apartin regnului vegetal, iar milionul ramas apartin celui animal. Nimeni si niciodata nu va putea realiza, de pilda, o colectie destul de completa de coleoptere; sunt prea multe specii: peste 100 000. Pe locul al doilea se afla molustele si fluturii, urmati de viespi, albine, furnici, muste, crustacee si paianjeni. Pestii sunt si ei numerosi: 20 000 de specii, iar pasarile numara doar 9 000.
Sa facem cunostinta mai indeaproape cu cateva fiinte vii tipice, asa-zise "model".
Organismele vii care populeaza Pamantul sunt fie plante, fie animale, fie si plante si animale in acelasi timp, fie, in sfarsit, nici plante, nici animale, ci virusuri.
Plantele se deosebesc de animale mai ales prin faptul ca tesuturile lor contin o substanta miraculoasa: clorofila. Ea este de culoare verde si capabila, captand energia razelor solare, sa creeze substante organice din cele anorganice. Din sase molecule de bioxid de carbon si sase molecule de apa se formeaza o molecula de zahar si sase molecule de oxigen. Acest proces se numeste fotosinteza, adica sinteza cu ajutorul luminii.
In continuare, plantele transforma zaharurile in diferiti acizi organici, le adauga azot si alte substante extrase din sol si sintetizeaza in tesuturile lor proteine si grasimi.
Algele (18 000 de specii) sunt cele mai primitive si mai vechi plante. Ele pot fi unicelulare, microscopice, si pluricelulare, foarte mari, ajungand uneori la o lungime de 70 m. Toate algele pluricelulare sunt plante talofite: ele sunt alcatuite dintr-un corp nearticulat (talul), uneori divizat in fragmente, dar totdeauna lipsit de flori, frunze adevarate, ramuri si radacini. Algele se inmultesc prin spori, adica prin "seminte", fara fecundatie.
Din spori rasar mici plantute, roade ale "imaculatei conceptii". Unele dezvolta ovule, altele anterozoizi mobili, care se orienteaza spre ovule. Se contopesc, si din ovulul fecundat se formeaza alga propriu-zisa. Plantele cu flori, fanerogamele, se dezvolta din seminte fecundate inca in floare. Ele se inmultesc dupa fecundare, iar algele inainte. In aceasta consta prin cipala deosebire dintre samanta si spor.
Ciupercile reprezinta un grup de plante inrudite cu algele, tot talofite sporulate, dar lipsite de clorofila. Muschii au tulpini si frunze, iar ferigile au radacini, insa sunt lipsite de flori si de seminte. Muschii si ferigile se inmultesc tot prin spori.
Coniferele reprezinta etapa urmatoare de dezvoltare a regnului vegetal: au seminte, dar sunt lipsite de flori si de fructe. De aceea se si numesc gimnosperme; semintele coniferelor nu sunt acoperite cu pulpa si cu invelisurile fructelor.
Si, in sfarsit, angiospermele, plantele cu flori, care prin formele lor desavarsite incununeaza regnul vegetal, dupa cum omul desavarseste dezvoltarea regnului animal. Cel mai vechi dintre angiosperme este plopul: resturile lui fosile au fost gasite in Groenlanda in strate cu o vechime de 100 000 000—130 000 000 de ani. Unii botanisti contesta insa plopului dreptul de a se intitula patriarhul tuturor angiospermelor, oferind laurii intaietatii superbei magnolii.
Animalele sunt lipsite de clorofila, din care cauza ele se hranesc numai cu substantele organice preparate de plante. Animalele de obicei alearga, sar, se tarasc, zboara sau inoata, intr-un cuvant nu stau pe loc, ci se deplaseaza. Plantele sunt insa imobile. Acest caracter nu este constant: exista animale total imobile, iar unele nici nu se pot clinti din loc. Este cazul spongierilor. Pe de alta parte, unele ciuperci inferioare si algele sunt capabile sa alunece incet in apa sau in sucurile propriului corp, cu care isi astern in prealabil calea.
Se spune ca natura, creand lumea animala, a manifestat o pasiune nemasurata pentru diversitate. Zoologii impart toate fiintele care traiesc pe Pamant in cel putin zece increngaturi. Increngatura este categoria superioara in clasificarea stiintifica a regnului animal, iar specia {subspecia} categoria inferioara. Ca la armata: corpul de armata corespunde increngaturii, iar plutonul — speciei (grupa reprezinta subspecia).
Fiecare increngatura are planul sau de structura. Pentru a intelege, vom compara, de pilda, increngatura artropodelor (crustacee, paianjeni si insecte) cu vertebratele (pesti, broaste, reptile, pasari si mamifere). Si la unele, si la altele, animalele au cap, ochi si alte organe de simt, stomac, intestin, sistem nervos, musculatura, schelet. Dar ordinea sau, mai bine zis, planul dupa care aceste "piese" ale masinii vii sunt reunite intr-un unic agregat difera. La vertebrate, scheletul suportul tuturor organelor este ascuns sub musculatura, iar trunchiul axial al sistemului nervos se intinde de-a lungul coloanei vertebrale, pe partea dorsala a animalului, din care cauza se si numeste maduva spinarii sau maduva dorsala. La artropode, scheletul, sub forma de scut rezistent, acopera intregul corp. Musculatura se afla sub schelet, concrescuta cu suprafata interna a carapacei, iar in lungul corpului, pe partea ventrala, se intinde lantul nervos, care ar putea fi denumit maduva ventrala.
Animalele grupate in increngatura molustelor, adica animale cu corpul moale (melci, sepii, caracatite), se descurca si fara schelet.
La moluste si la artropode, la vertebrate si la viermi, corpul are o simetrie bilaterala; prin el se poate trasa un singur plan care-l imparte in doua jumatati identice si simetrice, aceste animale avand o parte ventrala si alta dorsala, o extremitate anterioara si alta posterioara.
Insa primele sale experiente natura le-a realizat faurind viata dupa un cu totul alt plan de constructie: primii cei nascuti posedau o simetrie radiara, iar descendentii lor ajunsi pana in zilele noastre ilustreaza acest adevar prin formele ciudate ale corpului lor, lipsit de parte ventrala si parte dorsala. Exista doar extremitatile anterioara si posterioara. De aceea animalele "radiare" pot fi separate cu usurinta in cinci, sase, opt sau un numar infinit de fragmente identice. Este cazul spongierilor si al celenteratelor (meduze si corali).
Ciudata denumire a celenteratelor demonstreaza ca aceasta creatura nearatoasa reprezinta de fapt un simplu intestin gros. La extremitatea posterioara, intestinul este "lipit" si bine fixat de o piatra aflata pe fundul marii, iar celalalt capat al intestinului, de fapt o gura lipsita de dinti, este inconjurat de tentacule.
Celenteratele s-au oprit parca in dezvoltarea lor la cel mai tanar stadiu embrionar.
Tot ce este viu se dezvolta din ou, iata un adevar pe care stiinta l-a stabilit demult. Oul se divide si se transforma rapid intr-o sfera alcatuita dintr-o gramajoara de celule, descendentii lui. Apoi una dintre partile sferei se invagineaza si formeaza un saculet sferic, gol in interior, cu pereti dubli: gastrula. Din ou se dezvolta toate animalele: si viermele, si pasarea, si leul, regele animalelor, si chiar omul trec printr-un stadiu de gastrula. Apoi gastrula se complica: in ea se formeaza diferite organe si se transforma in embrion.
Celenteratele, devenite gastrula, au considerat, probabil "sublima" aceasta clipa, si si-au oprit preferintele la acel sac gol cu pereti dubli, fara a merge mai departe in cautarea unor noi forme de viata, pe drumul spinos al evolutiei.
Ca si fluturele care se dezvolta din omida, numeroase specii de celenterate prezinta doua generatii succesive: meduze si polipi.
Din ou se naste polipul, asemanator unui peduncul tentacular. Pedunculul inmugureste, din el se ramifica noi polipi, hidrantii. Ei inmuguresc la randul lor si animalul se transforma in scurt timp intr-o colonie de polipi, asemanatoare cu un mic arbore ramificat.
Asemanarea cu plantele este marita de prezenta "radacinilor", filamente care se astern pe fund si cu ajutorul carora intreaga familie se fixeaza de pietre. Hrana apucata de tentaculele unui polip se consuma la masa comuna, intrucat cavitatile interne ale hidrantilor sunt reunite prin canale intr-un sistem digestiv comun. La un moment dat, colonia formeaza muguri de un tip deosebit. Sunt viitoarele meduze. Crescand, ele se desprind de arborele-animal si se pierd in mare in cautare de aventuri. Corpul meduzei este si el un sac gol, dar cu pereti foarte grosi, turtit de sus in jos. Tesuturile meduzei sunt pline de apa, de unde si marea ei transparenta; este o gelatina vie puternic diluata (in proportie de 98%). Plutind pe valuri, meduzele poarta in tot oceanul ouale care se formeaza in corpul lor. Larvele eclozate din oua se lasa la fund si se transforma in polipi ramificati, pentru a lua totul de la capat.
|
|
