|
Acasa » REFERATE » REZUMAT SOBIESKI SI ROMANII, C. NEGRUZII
REZUMAT SOBIESKI SI ROMANII, C. NEGRUZII
Rezumat "Sobieski si romanii, referat de Costache Negruzzi
Oastea polona se retrage prin Moldova în septembrie 1686, din fata turcilor si a tatarilor. Se misca greoi, trist, fiind hartuita de moldoveni si slabita de lipsa hranei. In fruntea ofiterilor se afla regele Sobieski, însotit de hatmanii Iablonovski si Pototki. Regele înainteaza tacut, mâhnit de înfrângerea suferita si de starea jalnica a armatei sale.
Intâlnind în drumul sau Cetatea Neamtului si dând crezare spuselor lui Pototki ca în cetate domnii Moldovei îsi adapostesc în vreme de razboi averile, regele hotaraste sa cucereasca cetatea. Desi hatmanul Iablonovski îl sfatuieste sa renunte, deoarece nu au tunuri de asalt, convins de lingusirile lui Pototki, Sobieski porunceste sa se pregateasca de lupta.
Cei nouasprezece plaiesi aflati în cetate, vazând apropierea ostirii poloneze, închid portile si încep pregatirile de aparare. Marea armata polona nu-i înspaimânta pe moldoveni care transmit solului refuzul lor hotarât de a închina cetatea. Incepe asaltul, iar strajerii raspund cu vitejie, doborând multi dusmani. In prima zi cad doi dintre plaiesi si în urmatoarele doua zile ei mai pierd cinci oameni si alti doi sunt raniti. A patra zi, lesii mai doboara trei moldoveni, dar si ei vad murind pe "însusi comandantul artileriei lesesti". A cincea zi, ramasi fara munitii si fara merinde, cu zece oameni cazuti în lupta si trei raniti, plaiesii hotarasc sa se predea cu conditia sa fie lasati liberi. Lesii se învoiesc. La iesirea din cetate, spumegând de furie ca o mâna de oameni a cutezat sa se împotriveasca unei ostiri întregi provocându-i multe pierderi, regele Poloniei ia o hotarâre nechibzuita. Incalcându-si cuvântul dat, el porunceste ca românii sa fie spânzurati. Plaiesii privesc cu nepasare pregatirile ce se fac, stârnind duiosia ofiterilor poloni.
Inteleptul Iablonovski îi atrage atentia regelui ca plaiesii nu si-au îndeplinit decât datoria patriotica, demna de toata lauda. El îi reaminteste acestuia fagaduiala data moldovenilor. Multumindu-i hatmanului, regele Poloniei revine asupra hotarârii luate, respectându-si cuvântul dat. El apreciaza vitejia românilor si îi lasa liberi sa plece.
Moldovenii, purtându-si ranitii, pornesc spre munti, în timp ce oastea îsi continua drumul.
|
|
