|
Acasa » REFERATE » RONDELUL ROZELOR CE MOR REFERAT
RONDELUL ROZELOR CE MOR REFERAT
Referat "Rondelul rozelor ce mor" Al. Macedonski
Volumul "Poema rondelurilor" apartine perioadei finale din creatia lui Al. Macedonski, cand constiinta esteticului il indeamna pe poet spre rigoarea formei fixe, spre realizarea acordurilor tonale perfecte intre muzicalitatea versului si corespondentul sau in imagini.
Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din treisprezece versuri grupate in trei catrene si un vers izolat. Primele doua versuri sunt identice cu versurile 7 si 8, iar versul final este identic cu primul vers; versificatia rondelului se limiteaza la doua rime.
"Rondelul rozelor ce mor" este inspirat, aparent, din viata efemera a florilor, model oferit de"Albert Samain"- poetul francez al universului floral. Privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea, ca lege la care se supune intreg universul. Tema poeziei este sintetizata,in versul "E vremea rozelor ce mor". Folosirea refrenului reprezinta si un element simbolistic.
Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit asupra mortii trandafirilor, simbol al gingasiei,frumusetii,sensibilitatii, al iubirii si tot odata al eternitatii,ei reprezinta cupa vietii, astfel momentul ofilirii rozelor devine vremea decadentei. Existenta omului si al florilor, se aseamana prin vremelnicie , vremea rozelor ce mor este si vremea stingerii sufletului. Poetul se regaseste pe sine, victima a aceleiasi legi universale. Moartea, insa, nu este direct numita, ci este sugerata prin aplicarea principiului simbolist al corespondentei secrete dintre realitati si starile provocate de ele:
-"E vremea rozelor ce mor,
Mor in gradini, si mor si-n mine"
Prin corespondenta intre universul floral si cel uman, natura participa la suferinta poetului.
In acest sens exista doua planuri:
Un plan exterior si concret reprezentat de multimea rozelor ce infloresc si se ofilesc in gradini,ele au insa si conotatii abstracte.Rozele sunt valori ale eternului iar gradina poate fi comparata cu gradina Edenului in care poposeste moartea.Cel de-al doilea plan este cel interior, sugerand starile sufletesti ale poetului,determinate de tabloul exterior, prin substantivele abstracte si articulate indefinit: "O jale" "un fior" ce definesc sentimentul de durere si tristete, gandul la moarte si constiinta unui destin comun.
De multe ori, corespondentele secrete dintre om si natura se realizeaza mai pregnant, prin contraste, cum ar fi tabloul rozelor care in ciuda frumusetii si gingasiei lor sunt atat de usor supuse ofilirii.
Antiteza creata sugereaza regretul si neputinta poetului de a schimba legile firii,iar el se revolta prin insusi actul poetic. Natura este cuprinsa de misteriosul fior,ca si sufletul omului cuprins de jale. Moartea florilor este asociata amurgului natural, perioada in care se invalmasesc suspinele celor ce se sting si simbolizeaza dezintegrarea materiei, a vietii, care nu poate fi controlata. Totul culmineaza cu metafora "marea moarte care vine", sugerand moartea totala, ca la un sfarsit de Univers iar singura atitudine potrivita este aceea de a "pleca fruntea" in fata inevitabilului safarsit.
Toate starile sufletesti nu sunt exprimate cu claritate, ci sunt transmise prin sugestii vagi,voalate,elemente simboliste.
In realizarea muzicalitatii rondelului, poetul foloseste: strofe cu rima imbratisata si versuri cu masura de 8-9 silabe, ritmul iambic, acent oxiton cu un ton ascendent.Cu toate ca moartea este o lege la care se supune tot universul, tonul nu se rezuma la o jale permanenta, ci atitudinea este de acceptare,apoi de resemnare.Deasemenea poetul foloseste repetitia unor vocale fonetice, si a unor consoane sonore "si ", repetitia adverbelor coordonatoare si adversative si care au rolul de a intari corespondenta dintre om si natura.Si repetitia obsedanta a adverbului "vremea" are implicatii in asocierea om-natura. Poetul foloseste in constructia propozitiilor verbe conjugate la prezentul cu valuare iterative care marcheaza si implicarea afectiva. Perfectul compus din versul "Si-au fost atat de viata pline" justifica o plenititudine de scurta durata; In versul "Si-n marea noapte care vine", verbul are un timp care isi schimba valuarea, el se afla la un prezent cu valuare anticipativa si are semnificatia unui val care se aseaza asupra intregii omeniri. Poezia se imparte in saptesprezece propozitii, dintre care douasprezece propozitii sunt principale iar din acestea, opt sunt independente. Acest stil de text in care predomina propozitii principale si independente,ne transmite mesajul clar si concis; el provine din folclorul popular,"din ceea ce se tranzminte din mosi stramosi", si se intalneste si in Biblie.
|
|
