|
Acasa » REFERATE » S-A DUS AMORUL.... REFERAT
S-A DUS AMORUL.... REFERAT
Referat "S-a dus amorul..." de Mihai Eminescu
Poezia "S-a dus amorul"de Mihai Eminescu este o poezie romantica avand ca tema principala,"iubirea". In poezia eminesciana, intalnim in general,o alcatuire armonioasa intre doua teme si anume natura si dragoastea.In opera lui Mihai Eminescu predomina aceste doua teme dintr-o sensibilitate pura,deosebita,din inclinarea lui structurala spre melancolie si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune si absolut. Poezia "S-a dus amorul" este o poezie in care nostalgia pentru destramarea visului de dragoste este resimtita profund in sufletul poetului.Frumoasa poveste de dragoste,"amorul" este pierdut, nemaiputand fi posibila inca o poveste de iubire.
"S-a dus amorul,un amic
Supus amandurora,
Deci canturilor mele zic
Adio tuturora".
La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim capitole
separate ,nu se izoleaza tematic,ci se contopesc ca urmarea unei atitudini,a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua elemente ingemanate convertindu-se intr-o vointa si o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat,impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si al naturii, caci, mai cu seama, cu poezia despre iubire si natura din creatia sa se produce acel salt important in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemarginit orizontul si imbogatind-o pe toate segmentele,de la latura simtamintelor,a ideilor si a atitudinilor pana la aspectul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. Poezia"S-a dus amorul" arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta permanenta in acest cadru romantic.Expresia "tristul amor ingropat in murumur de izvor si in senin de stele,face evidenta relationarea iubirii cu natura fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila.
"Atata murmur de izvor,
Atat senin de stele,
Si un atat de trist amor
Am ingropat in ele!"
Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus,este prezenta dar care nu il mai tulbura si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma"jalea mea adanca" se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este indepartata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia"S-a dus amorul" nu este o poezie care dezvolta profunde aspecte tematice,dar este o poezie in care limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se contopeste cu elemente din natura "izvorul","stelele"si odata cu acestea si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia. Vocativul"iubito" din strofa a patra creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi.
Ca nu mai vrei sa te arati
Lumina de-ndeparte,
Cu ochii tai intunecati
Renascatori din moarte!
"Ochii intunecati,renascatori in moarte" este o metafora prin care poetul exprima durerea lasata de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile:
"Si cu acel smerit suras,
Cu acea blanda fata,
Sa faci din viata mea un vis,
Din visul meu viata".
Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta intalnim un element eminescian foarte abordat in poeziile sale. Luna,ca si element literar, face parte din acele elemente ale naturii care sunt prezente mai ales in poeziile eminesciene. Iubita,in imaginatia poetului este o fiinta care pare desprinsa din poveste, care intruchipeaza perfectiunea.Tocmai aceasta desprindere a ei din firesc si obisnuit,o face sa-i para poetului"prea mult inger si prea putin femeie".
Prea mult un Inger mi-ai parut
Si prea putin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Sa fi putut sa steie.da
Femeia iubita este vazuta cu trasaturi angelice,puterea iubirii transformand realitatea. Poetul se revolta impotriva acestui vis de iubire obsedant in care "se pierdusera amandoi" si care i-a facut sa "uite de Dumnezeu".
Prea ne pierdusem tu si eu
In al ei farmec poate,
Prea am uitat de Dumnezeu
Precum uitaram toate.
Acest tablou semnifica tratarea iubirii patimase ca fiind absoluta,uitand de supreamatia divinitatii.Cei doi, avantati in povestea lor,"uitara toate"."Lumea de mizerii" reprezinta realitatea cu care se confrunta eul poetic,dar si lumea pe care poetul este nevoit sa o accepte,dar care nu intelege durerea geniului.
Si poate ca nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atat de sfant noroc
Strabatator durerii!
In ultima strofa,iubirea pare ca nu poate avea loc in lumea de mizerii,amorul trait, pare interzis in acesta lume de mizerii. Poetul,ne prezinta intr-o extraordinara maniera romantica pierderea unui vis,a amorului ce il inalta dar il si cobora totodata.
|
|
