|
Acasa » REFERATE » SARA PE DEAL REFERAT
SARA PE DEAL REFERAT
Referat "Sara pe deal" de Mihai Eminescu
Poezia"Sara pe deal"a aparut în revista "Convorbiri literare", la 1 iulie 1885 si este o idila cu elemente de pastel .S-a spus despre aceasta poezie,ca este poemul dorului de dragoste.Aici dorul de dragoste este sinonim cu viata însasi deoarece,în viziunea lui Eminescu,o astfel de iubire în care fiintele descopera armonia sufletelor si frumusetea universului,este reper de valoare suprema,echivalent cu valoarea vietii însesi:
Astfel de noapte bogata
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Aceasta idee este similara celei din Luceafarul:
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire…
Sau o alta strofa din poezia"Pe lânga plopii fara sot":
O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici,
O ora si sa mor.
Astfel devine o constanta a viziunii despre iubire a poetului.
Poezia se incadreaza în nota specifica a lirismului eminescian, împletind armonios cele doua teme literare predilecte ale romantismului:natura si iubirea.Visul de iubire este asociat,unei naturi idilizate în care cosmicul se întrepatrunde armonios cu terestrul,configurata prin motive literare ca:luna,stelele,salcâmul.Localizarea în cadrul rural sporeste si mai mult intimitatea peisajului,iar prezenta semnelor vietii oamenilor confera dinamica tabloului.
2)Structura si compozitia operei:
Poezia cuprinde sase strofe a câte patru versuri si este structurata pe doua planuri: unul obiectiv [natura] si altul subiectiv[iubirea].
În prima strofa predomina cadrul uman care este definit prin elemente ca:"draga","plang","jale","m-astepti tu pe mine".Aici,ca de fapt in intreaga poezie,sentimentul care se face simtit,este melancolia sugerata prin expresia"buciumul suna cu jale". Natura, cadrul în care se petrec faptele fundamentale ale existentei, este personificata aici: "stele le scapara-n cale","apele plâng". Apoi exista o intalnire a imaginilor vizuale cu cele auditive.In cea de-a doua strofa,apare elementul cosmic,"luna" si "stelele" care vegheaza la linistea planetei adormite conferind tabloului natural o solemnitate liturgica. Epitetele personificatoare "sfânta","clara" contribuie la realizarea unor efecte artistice singulare: "luna pe cer trece asa sfânta si clara". Conexiunea între cadrul subiectiv si cadrul obiectiv este relevanta. Astfel, adjectivul"umezi" poate fi atribuit privirilor fetei care"cauta-n frunza cea rara",natura participând parca la tristetea fiintei umane:
"Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina".
În primele patru strofe, imaginile create de Eminescu au un rol descriptiv,insasi strofa a treia se caracterizeaza printr-o atmosfera echilibrata, chiar daca debuteaza cu versul:"nourii curg, raze-a lor siruri despica",care sugereaza ideea de apocalipsa. Celelalte trei versuri continua sa curga lin, iar armonia ce-o degaja nu este intrerupta decât de scârtâitul unei cumpene si de cântecul fluierului:
"Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.
Aceeasi liniste domneste si în strofa urmatoare, când oamenii se întorc acasa "osteniti" dupa o zi de munca:
"Si osteniti, oamenii cu coasa în spinare,
Vin de la câmp ;toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara"
Sufletul meu arde-n iubire ca para".
"Prin substantivele"clopotul","toaca" cu valoare de simbol, poetul sugereaza ideea ca viata este un ritual sfânt ,care se desfasoara în conformitate cu anumite reguli.
Ca si în strofa anterioara, cadrul este domestic, pastoral, cu o tenta de vechi, fapt ce ne duce cu gândul la balada populara"Miorita".
Tranzitia de la cadrul descriptiv la cel în care accentul cade pe sentimentele umane,este realizata prin versul:"Sufletul meu arde-n iubire ca para".
Poetul evoca în strofa a cincea nerabdarea cu care este asteptata iubita,prin repetitia interjectiei"ah"!, urmata de semnul exclamarii, prin verbul "a grabi" si adverbul de timp"curând".
În final, reciprocitatea sentimentelor releva puterea dragostei:
"Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm.-Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?.
În cazul liricii eminesciene, natura se defineste ca o existenta metafizica, continând ideea de inceput si sfarsit,continuu ,vesnicie, abisal,iar în poezia "Sara pe deal"simbolul acesteia este salcâmul, martorul si ocrotitorul iubirii pure, angelice.
Titlul poeziei are în mod evident nu numai rolul de a localiza scenariul erotic,ci si pe acela de a conferi o aura mitica peisajului,prin folosirea regionalismului cu tenta arhaica,"sara".
Stilistic poezia "Sara pe deal"se caracterizeaza printr-o claritate clasica obtinuta prin folosirea unui numar mic de mijloace artistice: personificarea;"stele le scapara-n cale","Apele plâng", inversiunile;"sta-vom","spune-ti-voi","epitete;"sfânta","clara" care imbraca peisajul,intr-o lumina plina de [solemnitate si mister],apoi"umezi","înaltul","vechiul",din"înaltul- Vechiul salcâm".
Muzicalitatea versurilor dispuse în catrene este conferita de cuvintele in majoritatea lor de origine latina si de substratul popular:"sar","urc", din "Turmele-l urc" sunt forme fonetice specifice limbii vorbite. Pentru a mari gradul de expresivitate, poetul utilizeaza adjectivul"osteniti" în loc de "obosit". Masura versurilor -12 silabe- fixate invariabil într-o schema de ritmuri neobisnuita: un coriamb, cenzura [pauza], doi dactili si un troheu creeaza un timbru specific al sunetului buciumului care se stinge însa brusc într-un ton catifelat.
În vederea sublinierii starilor sufletului omenesc, a intensitatii acestora, Eminescu foloseste exclamatii "ah!", interogatia retorica "Cine pe ea n-ar da viata lui toata?".Unele expresii poetice sunt realizate prin folosirea cratimei ca urmare a eludarii unor vocale"Turmele-l urc","cauta-n frunza cea rara", "Valea-i în fum".
La nivel sintactic remarcam ca nu exista decât o singura propozitie subordonata completiva directa, în versul"Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga".Realizarea iubirii la nivel exclusiv oniric sau doar amânarea acesteia,explica pe de o parte, fericirea si ,pe de alta parte, nostalgia ,care îsi pun amprenta în special pe partea finala a poeziei. Si pentru a reda aceste sentimente Eminescu utilizeaza o serie de modalitati, precum: verbele la viitor indicati["spune-ti-voi"],["om razima"],["vom adormi"]si conditional prezent ["ar da"], apoi pauza pe cezura ultimului vers, însotita de interogatie.
Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive.Sunetele, estompate,cu intensitate redusa contribuie,în mod paradoxal,la sublinierea tacerii generale.Ele sunt melodioase si melancolice:buciumul suna cu jale,apele plâng,fluiere murmura-n stâna,familiare:scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna sau difuze:clopotul vechi împle cu glasul lui sara,construind un fundal sonor,ca o muzica discreta a naturii în consonanta cu vibratiile sufletului îndragostit.
Caracteristica vietii de la sat este linistea si tacerea.Abia sara începe acea duioasa armonie câmpeneasca, idilica si împaciuitoare. Stelele rasar umede si aurite pe smaltul cel adînc si albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor umple satul, carele vin cu boii osteniti, scîrtâind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umar, vorbind tare în tacerea serii, talangele turmelor, apa fântânilor, cumpenele suna, scrânciobul scârtâie-n vânt, câinii încep sa latre si prin armonia amestecata s-aude plin si languros sunetul clopotului, care umple inima cu pace.
Versificatia este de asemenea caracterizanta pentru lirica eminesciana,perfectiunea edificiului poetic,fiind ajutata mereu de o tehnica desavârsita.Combinarea ritmurilor,utilizarea mestesugita a cezurii,contribuie decisiv la realizarea muzicalitatii versurilor.Constructia lunga a versurilor este fixata invariabil într-o schema neobisnuita de ritmuri:un coriamb,doi dactili si un troheu.
Sa-ra pe deal bu-ciu-mul su-na cu ja-le
"coriamb" "cezura" "dactil" "dactil" "troheu"
Rimele pereche sunt feminine,cu ultima silaba neaccentuata si produc o înmuiere,o catifelare a tonului final.
Astfel construit,versul eminescian are o muzicalitate interioara care sustine miscarea interioara a eului liric dominat de sentimente coplesitoare.
Desi poezia, asemenea baladei"Zburatorul"a lui Ion Heliade Radulescu, pare a contine elemente de pastel, factorul descriptiv este simbolic. Versurile:"Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine","Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina"si"Sufletul meu arde-n iubire ca para", precum si ultimele versuri dau unicitate poeziei în ce priveste extazul erotic eminescian, visarea erotica, somnia.
|
|
